Pentru mine, mai mult ca oricand, astazi este ziua cand imi aduc aminte de Tudor Gheorghe sau Tiberiu Olah, de Ciprian Porumbescu sau Enescu.
Astazi este ziua cand imi amintesc mai greu de lipsurile de ieri, de nimicniciile carora le-am inchinat prea mult timp.
Astazi ma gandesc mai mult ca oricand la rezistenta anticomunista din munti si din suflete, la omul care mi-a pus primul atlas in mana, prima carte de istorie, la omul care care imi citea seara despre "Cantecul lui Roland"...
La Nea Marin si Mihai Viteazul, la Aurelian Andreescu, Aurel Vlaicu sau Brancusi, la Ion Antonescu, dar si la toti cei care cu luciditate au poposit pe blogul meu...
La toti acestia ma gandesc, si chiar daca unii nu mai sunt printre noi, ii pot regasi intr-un singur cuvant pe toti, o singura urare ii cuprinde: La Multi Ani Romania!
Mi-am dat seama intr-o zi, ca existenta mea inceputa candva, demult, ar vrea sa spuna celorlalti, ceva. Dincolo de adevar si minciuna, parerea personala dar mai ales "parerea" existentiala, devenea imperios necesar de a fi impartasita. Astfel a aparut acest blog, fara pretentii literare sau intelectuale, dincolo de adevar sau minciuna, dincolo de reprosuri, adica dincolo de timp... Acesta este si unul dintre motivele pentru care am decis sa nu semnez postarile mele cu numele real, cel de Cristian Ceontea, optand pentru pseudonimul Iosif Dragu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu