sâmbătă, martie 27, 2010

epilog...

Am vazut tara pustiita, risipindu-se... Am vazut nedreptati mari si gandul intai a fost de a scrie despre fundamente gresite si viata sociala/ individuala construita pe ele..., despre fundamentele principiului religios ortodox si despre inertia noastra nationala, despre perpetuarea mizeriei si cultivarea ei dogmatica... Sa critic, sa acuz. Poate am obosit, poate ar fi prea multe de spus; oricum in locul proiectului initial, mi-a aparut in fata ochilor o suita de situatii unice si totusi repetabile. In ultima zi de tabara, daca astepti putin, poti ramane singur in sala de mese, sau pe un peron golit dintr-o data. Poti ramane singur in cabana, daca decizi sa-ti amani putin plecarea. Te poti trezi singur in sala festiva, dupa festivitatea de incheiere sau la fel de singur in curte scolii, candva dupa ore. Amintiti-va sau experimentati. In viata mea, astfel de momente au fost insotite de putina tristete, melancolie si sentimentul ca fac parte din eternitatea care precede si urmeaza oricarui eveniment. a fost intotdeauna un moment datator de forta...., poate pentru ca aveam timp sa "vreau sa plec mai departe", si nu doar sa-i urmez pe ceilalti. Acum, mai mult ca oricand am ramas ultimii... cei care am ramas. Politicienii gireaza cu viitorul nostru utopii de miliarde, preotii isi imbraca in sutane lacomia si strang taxe, sarlatanii de profesie i-au inlocuit pe profesionisti, indiferent de domeniu... si toti se grabesc spre un target imaginar, ipotetic. Am ramas - cei ce am ramas -, in urma. Putem ramane putin, inainte de a porni mai departe. putem ramane putin pentru a simti ca vrem mai departe, si pentru a alege incotro. Putem fi melancolici, tristi si solitari. Dar nu mult timp, nu pana la pierderea energiei de a mai decide. Campurile pustii, orase prafuite, resturi de fabrici, gari fara ceasuri si fara sali de asteptare. Am ramas singuri. Atat de singuri incat putem schimba istoria, sau putem imbogati arheologia cu exponatul unei natiuni. Nu exista alegere gresita, dar este vorba despre o alegere... Inca, ..avem timp...