Duios, Romania trecea...

Intrucat cronicarii s-au stins in colbul istoriei, imi revine oroarea (nu e nici o greseala...) de a prezenta schematic reteta unei guvernari de succes, pe care forta politica (forta si nu clasa) de dupa '89 a practicat-o sub diverse coloraturi politice, spre propasirea membrilor ei de dincoace si dincolo de granite... Nu de alta, dar ar fi pacat sa se piarda "strategia" luminoasa care ne-a calauzit pe noi prin aceste vremuri tulburi!

Deci, se "purcede" de la periferie spre centru in pasi clari si etape bine definite.

Prima etapa:

1. Se anihileaza agricultura prin impartirea terenurilor in parcele cat mai mici, se improprietaresc oamenii cu aceste parcele fara a avea acces la mijloacele de munca (tractoare, pluguri, combine, etc.).

2. Se neutralizeaza prin vandalizare reteaua de irigatii, pentru ca eventualele asociatii agricole sa ramana cu terenuri putin fertile (vezi Dabuleni, sudul Moldovei, Baragan, etc.)

3. Se desfiinteaza combinatele zootehnice (pasari, porci, vaci...) si se blocheaza autorizatiile necesare acestora pentru functionare, in scopul falimentarii.

4. Se practica subventii agricole si preturi de achizitii pentru produsele vegetale si animale care sa ii termine pe micii producatori. Apoi se vand terenurile agricole neexploatate unor.. investitori straini.

A doua etapa:

1. Se schimba conducerile eficiente la nivel de fabrici, combinate, si se blocheaza licenta acestora de export. Dupa falimentul lor, se vand prin "oameni de bine" si "investitori seriosi" la fier vechi (vezi... sunt prea multe exemple!)

2. Fabricile si uzinele de interes strategic se vand unor investitori care sa le scoata din circuitul national si sa le introduca in circuitul corporatist care vor directiona productia in firme private externe si vor lasa datoriile in Romania ( vezi SIDEX Galati).

3. Se desfinteaza institutele de cercetare si se incurajeaza migrarea cercetatorilor spre alte tari mai calde...

A treia etapa:

1. Se vand bogatiile subsolului (mai ales cele strategice) pe preturi de nimic. Petrolul, gazele, minereurile se vor exploata in dispret fata de mediul inconjurator cu tehnologiile cele mai poluante cu putinta, pentru ca sunt si cele mai ieftine sau ele nu se pot aplica in alte tari care le-au interzis (vezi CUPRU-MIN, Rosia Montana, Barlad, Vama Veche...). Totodata aceste tehnologii vor alunga bastinasii de pe terenurile lor lasand liber "spatiul necesar" altor exploatari viitoare...

2. Se vind unitatile energetice unor privati, si energia electrica la preturi de nimic.

3. Se vand companiile aducatoare de profit din exploatarea propriilor resurse (vezi Transgaz, Hidroelectrica, etc.)

Desigur ca acestor masuri luate in "interes national" li se adauga "lubrifierea" climatului social. Adica se face praf sistemul de invatamant si cel medical, se perverteste justitia aducand-o la nivel de codoasca batrana.

Exista si un "ce nu se face", absolut necesar pentru "propasirea" natiunii spre mai bine: NU se investeste in turism, NU se investeste in infrastructura - doar se fura.

Rezultatul acestei retete aplicata in fiecare punct al ei, va fi reformarea statului (asa stat reformat nu am avut de cand suntem!!) adica imputinarea copiilor si batranilor (astia oricum nu merg la vot si nici credite nu iau...), si exodul fortei de munca spre alte tari in care sa construiasca alaturi de autohtoni ceea ce s-a distrus, vandut si daramat in propria lor tara.

Din pozitia asumata de umil cronicar, vad in viitor copii mergand la scoala si rasfoind cartile electronice, insemnate de faptele de vitejie ale politicienilor de la sfarsit de secol 20 si inceput de secol 21, nedumeriti asupra identitatii umbrei care se strecoara tiptil prin si din vietile lor. Le spun de pe acum: sub spectrul lasitatii parintilor vostri, duios Romania trecea... si trecea spre nefiinta...

---

P.S. Pentru a nu fi condamnat ca nu gandesc pozitiv, si ca ofer doar exemple negative generatiilor tinere, m-am gandit si la solutia pentru anularea sau anihilarea punerii in practica a retetei de mai sus sub forma scrisa a unui comentariu pe blogul lui Victor Ciutacu la postarea sa: "Banda lui Jesse James juca la juniori" :

"Domnule Ciutacu, sunt de aceeasi parere in ceea ce priveste “solutia” asanarii politicului din Romania. Dar spun “politicului” si nu PDL-ului! Este evident ca “puterea” de dupa ’89 este aceeasi, artizanii ei ramanand bine camuflati dupa actorii politici din prim plan.

Ceea ce ma ingrozeste este usurinta cu care artizanii dezastrului national migreaza dintr-un partid in altul, iar daca nu migreaza sunt oricum de neatins (cazul Nastase). Nu cred ca Basescu sau Udrea vor pati ceva dupa ce PDL-ul nu va mai fi la putere. Astia sunt imbarligati intr-o structura interlopa care incepe de la proxenetii din cartiere marginase si continua cu baietii destepti plus serviciile, avand in varf sau la vedere structurile politice conduse abil (dar in acelasi registru!!!)de “cooperativa de guvernare”.

Si indiferent de culoarea politica, ni s-a dovedit de 20 de ani, ca noi nu contam, ca Romania trebuie vanduta pe bucati mai mari sau mai mici, ca interesul si siguranta nationala sunt incomparabil mai “usoare” in balanta fata de un BMW X5 si vila la Colibita sau la Sinaia… Astfel atunci cand nu au putut jefui singuri, au facut aliante! Au facut coalitii sau s-a migrat dintr-un partid in altul.

Pe cine dracu’ sa votez eu, cand PSD-ul l-a mosit pe Nastase (direct)si pe Basescu (indirect), cand PNL-ul a fost combinat cu PDL-ul la guvernare si acum fac schimb de “cadre”…??

S-au facut in douazeci de ani toate combinatiile posibile, inclusiv partidele mici fiind cuprinse ca aliati intr-o guvernare sau alta iar UDMR in toate…

Deci, revin: eu cu cine dracu votez? Si poate ca as gasi si singur un raspuns la aceasta intrebare daca as avea raspunsul la alta: cine este subordonat si cui – serviciile secrete politicienilor sau politicienii sunt subordonati serviciilor secrete. Iar daca ele, serviciile se afla intr-un fel de “tovarasie” sau “colaborare” cu politicienii servind desigur “interesul national” (ca Ungureanu o dadea cu interesul national in sus si in jos, la investitura, de ametea natiunea)atunci intrebarea devine: si cine ii conduce” cine este seful? Ca poporul, in nici un caz!

Eu nu sunt goarna ineptiilor basiste cu “toata clasa politica e la fel” dar ganditi-va ca in multe judete oamenii de forta care au invartit afacerile grele, vor migra in alt partid sau vor deveni “independenti” si isi vor pastra functiile si puterea (vezi Frunzaverde). De astia cum scapam? Doar glontul, domnule Ciutacu! Doar glontul!… "

Civilizatii si izvoare

Intr-o privire fugara asupra civilizatiilor lumii, remarc imperii vaste construite prin forta armelor si mentinute printr-un aparat administrativ riguros.

Nu pot ignora insa esenta maretiei acestor imperii, care a constat in insasi propagarea ideilor civilizatiilor sedentare... Popoarele cucerite posesoare ale unui tezaur spiritual si cultural remarcabil, au dat consistenta si stralucirea pe care marii cuceritori si-au asumat-o fara a nega izvorul acesteia!

Imperiul mongol s-a hranit din milenara civilizatie chineza, imperiul lui Alexandru Macedon a raspandit cultura egipteana si greaca, imperiul persan s-a hranit din civilizatia feniciana si asiriana...

In ultimele secole insa, curentul fortei in sensul sprijinirii sale pe un construct spiritual si cultural a fost intrerupt. A fost blocat. A devenit un trend al ultimelor puteri mondiale de a nega civilizatiile din care s-au inspirat, cat si de a transforma purtatorii acestora in sclavi sau cetateni de mana a doua.

Primul val a inceput cu extinderea imperiului spaniol in Lumea Noua prin exterminarea "ereziei" adica a populatiilor autohtone sub "binecuvantarea crucii" si a continuat cu extinderea imperiului britanic "civilizator".

Al doilea val s-a ridicat la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. URSS nega civilizatia crestin-nationalista rusa, incercand sa transforme Rusia dar si celelalte tari componente ale imperiului, intr-o masa amorfa de "proletari" care aveau ca unica zestre "privilegiul" de a munci pentru constructia unei megautopii... La randul ei, SUA neaga individualitatea creativa a natiunilor "furand" creierele care i-au asigurat superioritatea si asimilindu-le intr-un concept corporatist care prin dictatul asupra intereselor "cetatii" neaga insusi principiul fundamental al democratiei.

In spatele ambelor uniuni statale se afla setea unor semidocti de putere si "fals spiritual" pe care globalizarea ii face sa viseze la suprematia ambalajului in defavoarea continutului, la universalitatea kitsch-ului in defavoarea creatiei autentice de valori, bunuri si... lacrimi.

In Europa, dificultatile pe care le intampina UE sunt date tocmai de incercarile uniunii de a nega civilizatiile autohtone care au stat la baza dizolvarii frontierelor administrative. Unui continut multimilenar si national-particular i se impune aceeasi structura corporatista, in care creatia si constructia se subordoneaza unor indici de bursa care reprezinta limbajul semidoct al adeptilor cantitatii si nicidecum valorilor regionale, nationale sau continentale.

Este ca si cum ai aduna tarani din Ucraina, Romania, Bulgaria, Ungaria si Slovacia, apoi le-ai impune sa cante manele si i-ai evalua in fuctie de numarul de albume vandute. Negandu-le spiritualitatea tradusa in propriile productii artistice, ii aducem impreuna sub clopotul profitului scos din vanzarile unei productii pseudo-muzicale, care nu le apartine...

De cand am inceput sa construim imperii rupte de civilizatia celor care le compun, planeta noastra s-a schimbat. Noi ne-am schimbat. Multi dintre noi au devenit niste revoltati fara adresa si fara optiuni. Pentru ca intre "identitate" si "adresa revoltei" exista o stransa legatura de cauzalitate dar si de progres, de evolutie. In lipsa acestei legaturi, evolutia va fi confundata cu cresterea PIB-ului, revolta cu anarhia, iar lacrimile cu slabiciunea.

Pentru ca ele, lacrimile sunt aspru condamnate ca si celelalte izvoare dealtfel, care ne conduc spre lumea noastra launtrica, spre esenta de care ne-am indepartat.

Imperiile sunt un construct maret bazat pe o idee ego-ista. Ego-ul liderului poate sufoca totul daca nu este sublimat in spiritualitatea continutului imperiului sau. "Sclavul" neridicat la rangul de constructor nu va putea hrani organismul din care face parte, iar constructorul incatusat nu va putea oferi seva necesara oricarei fiinte vii, fie catun sau imperiu...

De aceea poate, Michelangelo si-a lasat ultimele opere "neterminate", dandu-le libertatea de a vorbi dincolo de el, lasandu-se pe sine vorbit in ele...

De aceea poate, ni s-a oferit posibilitatea sa ne intoarcem spre izvoare pentru a vorbi prin ele, pentru a nu ne nega inainte de a ne cunoaste, de a nu ne ridica inainte de a ne ierta si iubi.

Pentru ca istoria nu este o stiinta, cat este o cautare. Ea nu este un raspuns, cat este o provocare.

Si nu este o explicatie, cat este o descoperire a iluziei, in fata evidentei.

sursa: Daniel Roxin "Dacii - adevaruri tulburatoare. Film documentar 2012"

Oameni bolnavi si sisteme sanatoase...

Studiul si cercetarea civilizatiei contemporane pot fi captivante. Plictisitoare pentru cei superficiali sau pentru mediocri. Pentru cei care s-au straduit intreaga lor viata sa nu inteleaga nimic.

...si scriu aceasta pentru a descuraja din start specimenele mai sus amintite sa-mi citeasca postarea, chiar si accidental...

Bancurile cu nebuni, erau ceva obisnuit in anii '8o. Nebunii erau si sunt priviti in Romania ca niste ciudati loviti de soarta (Doamne fereste de asa ceva!!!), ca niste comici involuntari daca nu sunt violenti; iar daca sunt violenti, devin "ceva" , o greseala a naturii de care trebuia sa uitam cu ajutorul ospiciilor si sanatoriilor de specialitate.

Societatea romaneasca arhaica s-a pozitionat fata de "nebuni", adica fata de oamenii cu probleme psihice din sanul comunitatii, intr-o maniera compasiva sau mai degraba compatimitoare, miloasa si foarte rar spre deloc, batjocoritoare.

"Nebunii" insa s-au schimbat, facand necesara si o schimbare de atitudine din partea noastra si in primul rand, identificarea lor si identificarea noastra...

Urmarind emisiunea "Sinteza zilei" din 13 martie, mi-a atras atentia utilizarea repetata a termenului "sistem", intr-un context in care invitatul emisiunii, prim-ministrul Romaniei incerca sa atraga atentia asupra deficientelor sistemului si nu asupra unor persoane din sistem.

Poate nu intamplator aceasta m-a dus cu gandul la societatea occidentala din toate statele democratice, unde sistemele sunt extrem de importante, cu reguli foarte stricte si etichete distincte, dar mai ales sunt prioritare individului... Desi indivizii compun societatea si orice sistem creat de societate, totusi, sistemele sunt mult mai pretuite si respectate decat cei care le compun. Balanta intre "musuroi" si "furnica" este puternic dezechilibrata in favoarea musuroiului. De ce situatia ca atare este aberanta? Poate pentru ca noi, oamenii, nu suntem furnici!

Tendinta de a fi redusi la statutul de furnici apartine tuturor regimurilor politice dictatoriale, dar si sistemelor autoritare care transforma statul de drept intr-o papusa trasa de sfori...

Nu intentionez sa vorbesc despre papusarul dibaci care se afla in spatele sistemelor, ci despre climatul psihic pe care il presupune importanta crescanda a sistemelor, in dauna individului.

Si astfel ne intoarcem la nebunie sau cel putin la unele forme ale ei...

Daca ne uitam in fisele pacientilor cu patologie psihiatrica vom observa abundenta diagnosticelor de genul "tulburare anxioasa" sau "tulburare depresiva bipolara". Nu doar in tara noastra diagnosticele de anxietate si depresie sunt covarsitoare. Cu alte cuvinte, marea majoritate a bolnavilor psihici sunt speriati si/sau tristi...

Intrebarea fireasca ar fi: ce s-a intamplt cu istericii, cu narcisicii sau cu pacientii borderline?

Raspunsul este destul de simplu: ei sunt pe strada! De fapt, unii dintre ei sunt si in spitale, dar diagnosticele psihiatrice altele decat anxietate sau depresie sunt evitate, pentru a nu leza interesele sistemelor sociale. In ce fel? Am sa ma explic.

Intreaga economie mondiala se bazeaza pe consumerism. Consumerismul se bazeaza pe imagine. Imaginea lipsita de continut se numeste isterie: iti schimbi masina pentru ca a aparut alt model si nu pentru ca nu mai functioneaza, iti schimbi hainele in functie de ceea ce apare nou si nu pentru ca ar fi prea vechi si roase. Adica facem extrem de mult pentru imagine: mancam intr-un anumit restaurant, purtam haine la moda, atragem atentia prin masina sau casa pe care le posedam si incercam in general sa ne pastram in centrul atentiei, implicit sa ne pastram o anumita imagine pierzand legatura cu necesitatile proprii, cu noi insine.

Astfel, cum sa pui diagnosticul de "isterie" cand isteria este insasi esenta economiei de piata? Cum sa-i spui unui pacient ca aruncarea lucrurilor pe geam, tipetele si urletele care aduna vecinii in fiecare seara in care Mimi se cearta cu Fanel, se numeste isterie? Ar insemna sa punem respectivul diagnostic pentru mai mult de jumatate din emisiunile de divertisment...

Cum sa-i spui omului ca dorinta de a te da in spectacol este fireasca pana cand nu devine un tel in viata? Si cu "Romanii au talent" ce facem? Dar cu spaniolii, italienii, germanii, norvegienii, ungurii care "au talent"? Adica pe toti i-a apucat isteria? Nuuuu, acesta este "entertainment"!

Cum poti sa pui industria de divertisment sub auspiciile unor derapaje psihice? Pai, nu e frumos! Asa ca mai bine scoatem diagnosticul din carte. Este mai simplu!

Societatea contemporana se bazeaza pe multinationale, iar multinationalele pe manageri!

Deoarece intr-o multinationala dispozitiile se dau de sus in jos si orice neregula se raporteaza doar daca ti se da voie, managerul are rolul de a impune dispozitiile indiferent de consecinte!

Astfel directorul corporatist iti va transmite ceea ce ai de facut cu blandete (a se citi raceala) si superioritate, asa cum o faci cu "inferiorii". Directorii trebuie sa fie convinsi de reusita, stralucitori in fiecare situatie, siguri pe ei, convingatori cu subordonatii si indiferent de opinia acestora (a angajatilor) despre ei, sa continue sa fie directori.

Cum oare am putea sa mai vorbim in acest context despre narcisism???

Adica majoritatea managerilor si directorilor din companiile de stat sau private sunt narcisici?

Una dintre caracteristicile tulburarii de personalitate de tip narcisic este si aceea ca nu exista scrupule in aplicarea unei hotarari. Parerea proprie a narcisicului despre sine este atat de buna, incat el nu are ce sa isi reproseze niciodata si, ca atare, scrupulele sunt ceva de neinteles pentru el. Pai, aceasta pare o calitate, mai ales cand ai de concediat persoane deloc vinovate de evolutia internationala a pietelor sau a bursei.

Cum sa pui un diagnostic psihiatric unor persoane care au semnat hartiile de concediere pentru sase dintre angajatii firmei dimineata ("nu sunt bani", "e criza"...), iar seara organizeaza o "intalnire de afaceri" la cel mai scump restaurant, cheltuind dublul salariilor pe o luna al celor sase concediati, in doar doua ore...

Raceala de reptila, viclenia si duplicitatea, ingamfarea, sa fie oare "calitati" de domeniul patologicului? Iar atatia oameni de afaceri sau prim-ministrii sa fie bolnavi?? Cu neputinta! Mai bine sa stergem diagnosticul de tulburare de personalitate narcisica din ghidul de diagnostic; si mai ales sa-l stergem din fisele de examinare periodica. Ca doar nu ne vom sanctiona directorii si managerii pentru ca indeplinesc acele cerinte care ii recomanda pentru functiile pe care le ocupa, nu?

Spre deosebire de colectivitatile secolului trecut, care se bazau pe o ierarhie a valorilor, sistemele actuale se bazeaza pe o ierarhie a prioritatilor. Comportamentul este astazi cel mai important. Oamenii se supun unor ghiduri de comportament care se schimba in functie de locul in care se afla: serviciu, acasa, pe strada etc.

Ceea ce ii vine individului sa faca sau sa gandeasca, ramane un mare necunoscut pentru el. Prizonier al formalismului comportamental, omul contemporan trebuie sa reactioneze la stimuli in conformitate cu ghidurile existentente. Nu reuseste sa simta propriul sau raspuns fata de problemele cu care se confrunta, pentru ca nici nu are un raspuns propriu la ele. Teama de necunoscutul din el, instrainarea de sine insusi, este enorma!

Dar sa spunem ca de la consumul de droguri, la violenta si pana la "dependenta de adrenalina" avem de-a face cu diverse grade de tulburare borderline iar vom supara o gramada de cetateni care au decis "sa fie ei insisi", cum spune si reclama! Iar la intrebarea de ce numai dupa zece beri amestecate cu rom si putina cocaina se pot simti ei insisi, credeti-ma veti primi raspunsuri neasteptat de colorate...

Ramane, deci, stabilit: daca oamenii sufera de ceva, sufera de anxietate (de frica, adica), de depresie ( tristete) si din cand in cand o iau razna cu totul si se cheama ca sunt schizofreni.

Si acum sa ne intoarcem in actualitate...

"Tristii" si "tematorii" nu sunt o problema pentru sistem. Unii se sinucid, ceilalti refuza sa mai iasa din casa, deci sistemul considera ca ei nu sunt o problema si, intrucat faptele lor se rasfrang doar asupra lor insisi, sunt tratati cu foarte multa condescendenta. Schizofrenii ii pot afecta si pe ceilalti la modul violent, de aceea li se asigura cazare in institutii specializate... Ceilalti insa, enumerati mai sus, sunt insusi motorul acestui sistem!

Dizolvarea intimitatii si exhibarea publica (fizica sau intelectuala), "punerea poalelor in cap", au devenit calitatile persoanelor "deschise", "populare", "de societate". De exemplu, acum 20 de ani era o tragedie cand parintii citeau jurnalul propriului copil. Era o incalcare a intimitatii pe care tanarul sau tanara o resimteau intr-un registru negativ. Astazi insa, foarte multe bloguri au ca scop expunerea propriului jurnal. Jurnalul personal (care prin "personal" se autodenunta ca fiind intim...) este expus cititorilor din intreaga blogosfera, care pot afla ce a simtit cutarescu la intalnirea sa cu ixulescu, ce furnicaturi sau apasari a resimtit povestitorul la contactul direct sau indirect cu o alta persoana sau situatie. Si ce, voi fi intrebat, nu e voie sa vorbim despre noi? Ba da, este voie si chiar este bine. Dar intre discutiile purtate in forul intim sau intr-un cabinet de psihoterapie si cele din "agora", ar trebui sa fie o diferenta, asa cum intre blogosfera si "psiho-patosfera" sunt multe diferente...

Autosuficienta, ironia, insolenta si nesimtirea au devenit calitatile multor oameni de afaceri, unor oameni politici si in general au devenit caracteristile detinatorilor de putere...

Astfel si cei care aspira la pozitii de forta in diverse colectivitati sau comunitati si-au insusit "aroganta", "insolenta", "autosuficienta" ca instrumente de lucru pentru atingerea pozitiei dorite.

Abuzul de alcool si toxice, de viteza, de bani, de relatii, abuzul in general a devenit un stil de viata care se poarta... Jonglarea intre tupeu si victimizare, intre agresiune si sentimentalism devine o prezenta consecventa si constanta in discursurile oamenilor politici, interlopilor, "smecherilor naturali" pe care patologia borderline ii mentine intr-un fel de fratie care face audienta televiziunilor prin surprinderea pe care o produce publicului telespectator. Si cum tot ce este aducator de raiting este sfant, putem lua lucrurile ca atare, adica aducatoare de profit...

Fiecare dintre noi avem putin din toate acestea. Unii, chiar mai mult. Este firesc insa sa le pastram in echilibru, este firesc sa ne ridicam intrebari, sa avem indoieli asupra noastra, sa pastram o limita a intimitatii noastre cat si a patrunderii noastre in viata celorlalti. Este firesc sa facem "nebunii", ca si sa ne oprim in a le face.

Putem face teatru daca vrem, dar nu ii putem obliga pe ceilalti sa fie spectatorii nostri.

Putem fi si lideri atata timp cat parerile noastre nu devin adevaruri absolute si nu confundam autosuficienta sau ingamfarea, cu performanta.

Putem trai extrem cat timp o facem lucid, pe cheltuiala si pielea noastra si nu pe a celorlalti.

Si de ce nu, putem functiona intr-un sistem atata timp cat sistemul il vom construi noi insine, in egala masura in care el ne construieste pe noi. Stricta vasalitate, sclavia, nu poate folosi nici unui sistem viu, nici unei societati viabile.

Vasalitatea ramane visul istoric al unor cercuri restranse care inca mai incearca sa o impuna. Ramane visul unor oameni care au crescut mai incet decat ceilalti semeni ai lor, dar au acumulat foarte multe lucruri care le ofera accesul la forta bruta... Suficienta pentru a teroriza dar insuficienta pentru a evolua.

Viata ne ofera necontenit lectii. Trebuie sa fim doar lucizi pentru a le intelege. Uneori, ele pot imbraca forma emisiunilor televizate cum a fost si "Sinteza zilei"... in 13 ale lui Marte...

Sau viata de zi cu zi, pur si simplu.

Cand sarbatorile se repeta

Reclamele pertinente, care "ating" sunt din ce in ce mai multe... Intr-o perioada de criza economica si financiara, pare destul de curios nu atat asaltul publicitar cat puzderia de noi masini, bunuri, servicii, care se inghesuie in pauzele publicitare spre constientul (si mai ales subconstientul... ) nostru!

Nu pot sa nu remarc continutul acestor spoturi publicitare sau obiectul lor: bunuri pe care le aveam intr-o alta forma si acum 30-20 de ani!!! Nimic nou in esenta dar nou in ambalaj! Cu cateva exceptii, reclamele vizeaza piata auto, telefoniei mobile, imobiliara sau a ofertelor de turism.

Daca in urma cu 20 de ani o familie din cinci (sau din zece?) isi permitea un autoturism Audi, acum se incearca biciuirea dorintei fiecarui salariat sau nesalariat de a avea un Audi! Dar despre BMW, ce spuneti? Pai nu ar fi grozav sa avem toti BMW? Nu, ca unora nu le place tractiunea pe spate! Dar a aparut BMW 4x4!!! Deci, ne putem dori si lupta in acelasi timp pentru a avea un produs de calitate!

Ceea ce ma surprinde insa, este ca in toata avalansa de oferte nu gasesc nimic nou, conceptual nou! Am ramas sa ardem benzina si motorina (o facem de aproape o suta de ani...), ne inghesuim in aceleasi coridoare de transport (nu ne mai inghesuim in autobuz, ne inghesuim pe autostrada sau drumuri nationale...), ne hranim cu aceleasi vise despre a avea maine ceea ce vecinul are astazi...

Unii aveau in anii '30 vila cu piscina. Acum vrem toti vila cu piscina si suntem tot mai multi cu vila si piscina. Dezideratul omenirii pare a fi vila si piscina pentru fiecare locuitor al planetei... Faptul ca odata cu cresterea numarului de posesori de vile cu piscina se observa cresterea numarului celor afectati de foamete, pare doar o coincidenta nefericita...

Criza energetica si ecologica ne lasa reci, suprapopularea si criza alimentara parca se petrec pe alta planeta... Unde sunt tehnologiile pe care le proiectam in anii '70-'80? Unde este energia ieftina si disponibila pentru care nu am mai avea nevoie de conflicte? Sau ea ramane un deziderat indepartat tocmai pentru a mai putea justifica agresivitatea militara si politica ?? Unde sunt statiile de desalinizare ecologice ale caror proiecte (Henri Coanda a proiectat asa ceva prin anii '60) au ramas insa "neinteresante" pentru investitori??

Saltul pentru care omenirea se pregatea de ceva vreme, nu a mai avut loc si in plus se bate apa in piua despre preturile carburantilor si perspectivele pietei de produse petroliere pentru urmatorii nu stiu cati zeci de ani... Saltul calitativ a fost inlocuit de cresterea cantitativa si epuizarea resurselor. Calitatea mai poate sa astepte...

In anul 2012, mai folosim combustibili fosili si visam la un bolid pe patru roti care sa atinga suta de kilometrii in cat mai putine secunde. In anul 2012 apa a devenit o problema, padurile se taie pentru mobila iar aurul si nu numai, se exploateaza prin decopertare si tratare chimica, adica prin transformarea solului si subsolului in steril toxic.

Invatamantul s-a superficializat prin hiperspecializare: in lipsa viziunii de ansamblu, profesionistii se transforma in "furnici muncitoare". Cei care au "vazut" altfel bunastarea omenirii si a planetei implicit, au devenit dusmanii celor care au impresia ca protejand resursele ar ramane fara a 4-a generatie de smartphone, adica fara un indiciu clar al nivelului de trai elevat!

Aparatorii dialogului au devenit dusmanii purtatorilor de idei prefabricate pentru care insa nu au argumente. Aparatorii sentimentelor au devenit dusmanii consumatorilor circului sentimental mediatic, pentru ca sentimentul autentic exclude profitul neconditionat... Aparatorii spiritualitatii au devenit dusmanii inchinatorilor la moaste si icoane, ai prestatorilor de duminica de program religios.

Omul a devenit dusmanul multor oameni, din ce in ce mai multor oameni. Omul a devenit o singularitate evidenta pe care multimea o detesta. Institutiile il detesta. Politicienii il detesta. Biserica il condamna...

Ma ingrozesc la gandul ca se apropie sarbatoarea Pastelui si va curge din nou sangele mieilor sacrificati. Iar aparatorii lor vor fi imediat identificati cu dusmanii traditiilor neamului... Pentru ca asta se intampla: se identifica tot ceea ce ne-ar putea ridica sau inalta cu dusmanul confortului, civilizatiei, al noului in general.

Iar gloata se identifica cu specia..

A facut-o intotdeauna. Si vine Pastele. Si vine degeaba...