Reflectam in zilele trecute la celebra sintagma "cine uita trecutul risca sa repete istoria" si incercam sa gasesc un numitor comun al guvernarilor trecute si actuala....
Nimeni nu poate guverna fara popor, adica fara acceptul unei largi majoritati. Cred ca aceasta afirmatie este o acuza pentru multi, incomoda si greu de inghitit in egala masura, ceea ce o va face sa treaca "neobservata".
De exemplu, regimul comunist s-a impus cu forta armelor, dar s-a mentinut cu ajutorul prostilor: in toate clasele sociale, nivelul celor incapabili de performanta, era mai mare decat al celor care formau elita. Punand la conducerea primariilor, politiei, justitiei, invatamantului pe aceia care nu faceau performanata dar isi doreau puterea, au obtinut in cativa ani o majoritate confortabila...
Astazi se intampla acelasi lucru, doar ca numitorul comun il reprezinta hotii! In orice epoca, in fiecare patura sociala au existat si exista hoti: unii fura bani, altii titluri si diplome, altii privilegii sau imagine...
Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca schimbarea "cadrelor" la coducerea unor institutii in functie de apartenenta la un anumit partid, avea acest unic scop: selectarea unei clase omogene de hoti care
sa accepte autoritatea si ierarhia impuse de aceasta indeletnicire veche, dar nicidecum nobila.
Abia cand devii un hot devotat furtului, un hot "total" poti sa ignori valori gen ideologie, familie, educatie, patriotism, umanism, care devin astfel colaterale si treptat absente. Aceasta majoritate a hotilor de bani, resurse, diplome, imagine, dar mai ales a hotilor de functii, creeaza fundatia, majoritatea sustinatoare a puterii actuale si implicit a actualei guvernari.
De ce momentul actual reprezinta un maxim al declinului civilizatiei europene, am sa punctez pe scurt:
1. Omul are doar doua posibilitati de dinamica: evolutie sau involutie
2. tot ce inseamna involutie, a fost descris si discutat in teze si lucrari mai mult sau mai putin filosofice: imoralitate, coruptie, crima, hotie, perversiune etc.
3. un singur element le confera celor de mai sus caracterul pestilential al involutiei: hotia.
4. hotia, ca actiune de confiscare a bunurilor, drepturilor, libertatilor sau daturilor celorlalti, devine elementul care transforma lupta in razboi, duelul in asasinat, pentru ca fura victoria.
Devine elementul care transforma arta in kitch, educatia in oportunism, forta in violenta, pentru ca nimic nu este prea mult si niciodata destul pentru ocuparea locului intai, care ar fi altfel inaccesibil...
Hotia transforma compasiunea in exercitiu de imagine, dragostea in pornografie si creativitatea in "moda", pentru ca numai prin "rentabilizare", valorile celorlalti pot fi furate si astfel insusite...
Acum cateva sute de ani, biserica s-a impus prin forta armelor, apoi credinciosii au asigurat majoritatea comfortabila mentinerii puterii.
Regalitatea s-a impus tot prin forta armelor si o vreme s-a folosit de aceiasi credinciosi care vedeau regele ca pe un trimis al lui Dumnezeu pe pamant... Apoi majoritatea necesara sustinerii monarhiei a fost data de cei improprietariti sau detinatori de proprietati pentru care monarhia garanta...
Comunistii s-au impus prin forta armelor, dar si-au construit edificiul puterii pe spatele saracilor, flamanzilor, incapabililor...
Puterea de azi s-a impus prin forta armelor, dar si-a construit o majoritate confortabila din hoti ordinari sau extra-ordinari - a se citi gainari si oameni de afaceri.
Se poate observa ca intre Evul Mediu si perioada contemporana, majoritatea de sustinere a puterii difera destul de mult, in sensul in care daca acum cateva secole din aceasta majoritate exista posibilitatea desprinderii unor grupuri de dizidenta care sa aibe pareri diferite despre ideea/principiul comun (de exemplu pareri diferite despre fenomenul religios sau ideologic sau economic), astazi aceasta majoritate este mult mai omogena, cu posibilitati mult mai reduse de fisurare: HOTIA este o internationala in care membrii nu trebuie sa semneze adeziuni sau sa poarte carnete de partid; ei doar se straduiesc sa fie...
In aceste conditii, in care directia politico-ideologica si implicit majoritatea de sustinere a ei au devenit principalul indicator al involutiei omului si umanitatii, imi pun intrebarea daca descoperirile noastre, daca cuceririle noastre si sacrificiile noastre merita continuate, daca merita sau daca putem sa mergem inainte fara crezul ca schimbarea noastra, devine ultima sansa a umanitatii in fiecare dintre noi si, implicit, ultima lupta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu