Am vazut de curand fotografii alb-negru - ale unui oras care moare. Am vazut si un film cu secvente alb-negru - un film despre caldura de a trai dupa propria inima. Toate astea si multe altele ma fac sa vorbesc despre lumina. Lumina fiecarei zile, fiecarei nopti. Liniile fine sau aspre ale unui obraz cunoscut, poteca desfasurata inainte. Lumina a insemnat adanc fiecare piatra de hotar a experientei noastre umane de la focul din vatra la "Farul de la capatul lumii", de la oglinzile lui Arhimede la sateliti artificiali. Lumina a scaldat civilizatiile Mediteranei dupa ce s-a daruit cunoasterii altora, mai inainte. Lumina inseamna arta, frumosul si binele acestei lumi. Nu e mare lucru,.. e TOTUL.
Este chiar si intuneric, acolo unde nu o putem percepe. Ma intreb astazi, cu ce drept poate cineva sa o confiste?! Cum poate cineva sa o ascunda in spatele cuvintelor: "lumina sfanta"?! Ma intreb ce idiot poate imparti lumina in lumina "ne-sfanta" si "lumina sfanta"? De la "lumina cartii" la "lumina constiintei", am descoperit tot atatea izvoare de lumina. Pana si "lampa lui Ilici" se vroia o sursa de lumina, o pretinsa sursa. Totusi, nimeni nu a indraznit cu exceptia Bisericii Ortodoxe sa clasifice lumina, sa o imparta in sacra si profana.
Sa desparti intregul pretinzand ca doar tu, cleric ortodox ai acces la acea "lumina sfanta", pe care o dai si celorlalti... Cata darnicie!!! Preotii s-au imbulzit sa sfinteasca apa, pe care sa o dea credinciosilor- elementul esential vietii trebuia sa fie sfintit!! Altfel nu e buna, nuuu!! Au sfintit pietrele, lemnele, zidurile, pamantul... Dar nu e suficient: si lumina trebuie sa fie "sfanta"! Altfel nu e buna. Desigur, clericul ortodox nu poate sfinti lumina -din pacate - dar numai el, la Ierusalim, o poate primi si numai el o poate imparti mai departe. Milioane de oameni "primesc lumina sfanta" odata pe an, adica accepta sa nu vada lumina in restul anului, sa o astepte.
Dar lumina e pretutindeni, e TOTUL! Este chiar si intuneric acolo unde nu o putem percepe...
Acum 3 ani
