sâmbătă, august 21, 2010

Medicina de urgenta, in limba engleza...

Invitatia de a scrie un articol despre experienta in A&E am primit-o ca pe o provocare. Una dintre acele provocari pe care le accepti pentru a te onora pe tine insuti si, deopotriva, pentru ca esti dator.. Incerc sa ma explic si sa raspund totodata...

Observ de la inceput masa-tejghea din mijlocul incaperii. Este centrul de comanda al departamentului A&E (Accident and Emergency), echivalent al departamentului U.P.U. dintr-un spital judetean din Romania... In jurul acesteia orbiteaza 5-6 medici, 8 asistenti medicali dar si personal nemedical, de la asistenta sociala la forte de ordine. Sunt prezentat catorva dintre cei de fata, apoi sunt lasat in grija unui medic intre doua varste, bonom si obosit. Mai tarziu voi afla ca este din Sri Lanka... Undeva in urma au ramas interviul din februarie, alergatura si umilinta din Romania pentru actele doveditoare ale calificarii mele, microstatia ambulantei in care am lucrat pana in luna mai...

Imi vorbeste despre organizarea departamentului, modul de preluare a urgentelor si imi reprosez pentru a cata oara in ultimele 30 de minute, ca nu am exersat mai mult engleza.. Sunt nauc, am un milion de intrebari, ma balbai... Imi zambeste sugerandu-mi sa nu-mi fac griji: timpul le rezolva pe toate. Imi doresc sa il cred.

Medicilor britanici le este imposibil sa inteleaga ce anume imi este strain, ce anume nu inteleg... adica totul: de la fixarea unei canule intravenoase la un test de urina, de la completarea unui formular de analize la prescrierea unei retete cu diclofenac. Totul se face altfel. Pun intrebari, mi se raspunde. Intotdeauna. Din pacate cu alte necunoscute, care aduc noi intrebari. Sunt atat de familiarizati cu propriul sistem si niciodata nevoiti sa se adapteze incat le este imposibil sa estimeze dificultatile incepatorului... Sesizez ca medicii emigranti, arabi, indieni explica mult mai detaliat; au trecut prin aceleasi dificultati, imi explica din pozitia celui care a parcurs deja drumul pe care eu il incep.

Incep sa fiu disperat: dupa doua saptamani nu mi se pare ca as sti prea multe, iar garzile in care voi fi singur in luarea unei decizii nu sunt departe. Le impartasesc temerile mele. Se face un plan de urgenta: in fiecare zi, un medic consultant imi va impartasi din cunostinte, experienta. Dintre toti, medicul din Sri Lanka este un adevarat vrajitor. Un adevarat profesor. Imi pare rau ca nu am cum sa-l recompensez.

Intalnesc un medic roman, cu 6 luni avans fata de mine in aceeasi sectie. La inceput tatonam terenul, incercam sa ne cunoastem. Dupa cateva zile, e decis. Ma ajuta cu tot ce poate: carti, bani, experienta. Compromisul nu caracterizeaza momentele limita, in care trebuie sa te transformi pentru a supravietui. Te dai la o parte sau il ajuti pe celalalt cu tot ce poti. Este DA sau NU. Plin de solicitudine reactioneaza si medicul canadian care face locum. La fel, ceilalti doctori middle grade. Din nou imi spun ca as vrea sa-i recompensez, dar nu am cum.

Intr-o dimineata, o tanara de culoare, studenta in practica, ma intreaba daca sunt de acord sa ma insoteasca la cazuri. Ii vad disperarea in ochi si incuviintez. Ii spun tot ceea ce stiu, chiar daca este putin. La sfarsitul zilei, imi multumeste si pot vedea o unda de incredere in aceiasi ochi. O iau ca pe o victorie personala. Aceeasi intrebare din partea altui coleg, a doua zi. Accept din nou.

Aveam sa inteleg ca acesta este singurul mod de a multumi celor care au facut acelasi lucru pentru mine, singura recompensa, de a da mai departe, respectand legea nescrisa care insoteste formarea profesionala a oricarui doctor. Este, totodata, un test al loialitatii. Inconstient, l-am trecut.

Fac eforturi sa-mi inteleg pacientii, sa nu pierd detaliile. Presiunea pe care o resimt intre umeri si in spatele fruntii e coplesitoare. Uneori, cate un pacient imi multumeste, insistand sa-mi stranga mana dupa ce i-am repus umarul luxat. Este ca o gura de oxigen, ca o conectare la o sursa uriasa. De obicei, se intampla in ultimul moment de epuizare, atunci cand nici eu nu mai dau doi bani pe mine.

Intr-o lume marcata de eficienta, pacientii in varsta sunt o categorie aparte: vor sa fie ascultati, sa li se explice ce se intampla cu ei... au timp. Ma angajez in discutii filozofice de multe ori, descoperind in ei profesorii mei de limba engleza. Demnitatea vietii nu le-a fost furata prin infometare sau neputinta. Sunt batrani, dar nu urati.

Colegul meu roman, imi spune: "...prin ceea ce facem aici, noi reprezentam imaginea romanilor. De noi depinde daca ii ajutam sau nu pe cei care doresc sa vina..".

In acelasi sens, am incercat sa sistematizez intrebarile care pot ghida medicul debutant - ma refer la experienta in UK- in coordonatele departamentului A&E:

1. Care sunt mijloacele de investigare clinica (ECG, Ecografie - bladder scan, microscop oftalmologic etc. ) din cadrul departamentului si cum se folosesc?

2. Care sunt mijloacele de investigare paraclinica din cadrul departamentului (microanalizor gaze arteriale, microanalizor pentru FBC, test sarcina, sumar urina) si cum se folosesc? (pentru primele doua este de obicei nevoie de o parola personala, care e bine sa fie obtinuta din timp).

3. Care sunt mijloacele de investigare clinice si paraclinice din exteriorul departamentului (CT, X-ray, angiografie ecografie) si cum pot fi apelate? (formulare, apelare telefonica anterioara, programari..)

4. Care sunt medicamentele, tratamentele medicamentoase disponibile in cadrul departamentului?

5. Care sunt manoperele efectuate in cadrul departamentului (cateterizare urinara, canulare venoasa, mica chirurgie) si pasii de urmarit in derularea lor?

6. Care sunt cazurile - pacientii care se refera (trimit) sectiilor din spital si care se refera altor spitale? Care este modul de apelare a acestora?

7. Cum se pot accesa rezultatele de laborator si cele imagistice? Dar protocoalele de lucru?(de obicei calculatorul ofera un acces rapid, cu conditia obtinerii din timp a parolelor necesare)

8. Care sunt echipele de interventie in situatii critice (terapie intensiva, echipa de trauma, asistenta sociala, psihiatrie..)?

Poate ca unele intrebari par puerile ... am descoperit insa ca merita puse, pentru ca pot constitui o baza de discutie pe care, ulterior, se va construi mult.

Personal, insist in completarea raspunsurilor, adun date, le ofer mai departe... continuand ceea ce am primit, pentru ca sunt dator, dator sa intretin miscarea in care inceputurile cresc, spre noi inceputuri. Este unul din drumurile spre noi insine, in care intalnirile nu lipsesc...

sâmbătă, august 14, 2010

oameni si fapte...

Primesc un telefon dis-de-dimineata - prea de dimineata.. reporterul pro tv se scuza, se prezinta si imi cere cateva detalii despre fata din Fagaras, gasita carbonizata... Scurtez discutia explicandu-i ca nu sunt in tara si nu am nici un fel de detalii, apoi intru pe site-ul unui ziar pentru a ma dezmetici.
"Fapta abominabila...", "...studenta ucisa cu bestialitate...", "...Victima inca traia cand..." si o serie intreaga de detalii despre o crima petrecuta in Fagaras, intr-o casa de pe strada George Cosbuc... detalii care se amesteca, se pierd printre amintiri... Este o strada frumoasa inca, casele isi pastreaza aerul patriarhal subliniat de stilul brancovenesc, de curtile cu flori din fata... Revin rapid in prezent: comentarii, declaratii oficiale, arestarea criminalului, din nou comentarii. Majoritatea comentariilor apar dupa "enuntarea" pedepsei: "Vinovatul risca pana la 25 ani de inchisoare" ...
Majoritatea comentariilor denota furie, frustrare in fata neputintei de a face dreptate, ura.. Nu vreau sa supralicitez, nu vreau sa pun paie pe foc. Invit la luciditate. Un individ inchis in puscarie, inseamna: mancare pe banii contribuabililor, cazare pe banii acelorasi, asistenta sociala si medicala. Mai sunt si alte persoane in aceasta situatie? Daca da, care?
De exemplu, locatarii azilelor de batrani isi vireaza pensia asezamintelor respective si ei primesc mancare, cazare, asistenta medicala si sociala.. sau ar trebui sa o primeasca. Persoanele cu handicap sau dizabilitati majore primesc un ajutor financiar din care NU-SI pot permite sa-si plateasca cazarea, mancarea si au o minima asistenta sociala si medicala. Pensionarii primesc pensia din care cei norocosi reusesc sa-si plateasca intretinerea, mancarea, impozitele si medicamentele, iar marea majoritate nu. Copiii primesc alocatie, adica o suma minimala care le asigura partial mancarea sau imbracamintea. Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin aceasta alaturare, dar este evident ca puscariasii sunt categoria privilegiata dintre toti cei enumerati mai sus.. Iar daca va spune cineva ca da, dar ei nu sunt liberi, am sa-l invit sa-si redefineasca termenul de libertate in cazul varstnicilor pensionari din Romania.... Se poate vedea ca a fi puscarias in Romania este o pozitie sociala cu reale ajantaje fata de alte persoane care, fie s-au nascut fara putinta de a munci si a se intretine, fie au muncit o viata si acum nu se mai pot intretine sau varsta nu le permite sa se intretina singure...
Adica a fi puscarias in Romania este un privilegiu, din punct de vedere material. Nu demult, povesteam cu unul dintre colegii de la ambulanta care isi exprima nemultumirea fata de statutul privilegiat al celor care au fost in puscarii, concluzionand ca cetateanul cu greutate este fostul puscarias, pentru ca el are relatii atat printre alti puscariasi cat si printre oamenii legii, este un fel de "n-are ce pierde", este intimidant si ...are scoala vietii!! (.. este chiar un fel de model...)
Adica a fi un puscarias este un privilegiu si din punct de vedere social!!!
Daca veti apleca urechea la muzica subculturala care a invadat localurile si odata cu ele viata de noapte si zi a romanilor (se "numeste" manele..!!) veti auzi despre "fratele" din puscarie, "dusmanii" care l-au inchis,...ooooh viata mea!!!...si altele.
Adica a fi un puscarias devine un privilegiu cultural !!
Aceste trei privilegii ale scursurilor sociale romanesti devin definitorii pentru reprezentantii clasei politice. Daca partidele aflate la putere au privilegiat primariile unde membrii aceluiasi partid erau in functie, daca diversi "intreprinzatori" au fost iertati de datorii cand partidul pe care il slujeau ajungea la putere este timpul sa ne intrebam pe cine dracu am ales, daca lichelele si jigodiile sunt privilegiate mai ales cand sunt etichetate ca atare? A taiat cineva 25% din mancarea, caldura, fondurile puscariilor?? Ca din salarii au taiat! E timpul sa ne intrebam CINE APROVIZIONEAZA CLASA POLITICA CU CADRE??? CARE ESTE PEPINIERA OAMENILOR POLITICI DIN ROMANIA?? CARE ESTE GHIDUL DE MISCARE AL OAMENILOR POLITICI, LEGEA SAU FARADELEGEA??
Este timpul sa ne intrebam pe cine platim din banii nostri, si asa destul de putini, daca parintii nostri pensionari merita mai putin decat o lichea in arest, daca ne putem permite puscarii de lux si copii analfabeti , o clasa politica inutila cu pretentii princiare, daca ne putem permite tacerea si resemnarea, si dispretul, si sila, atat de costisitoare.. Este timpul sa ne intrebam daca nu am dormit destul ascultand imnul national si sa-l mai ascultam o data!

marți, august 10, 2010

doua ture de glob..

De o luna de zile, adresa mea contine indiciul UK, viata inseamna acomodare, cuvantul "greu" are conotatii pe care nu le-as fi banuit inainte... Intr-un scurt popas, cand golul de mine ma sufoca, incerc reconectarea la stirile de acasa.
Descopar un articol ciudat, in care presedintele tarii MELE, considera ca fireasca plecarea medicilor si altor specialisti din Romania, ba chiar puncteaza ca pe un obiectiv atins, faptul ca munca in Romania s-a liberalizat, putand astfel sa mergem si sa muncim unde suntem mai bine platiti... adica ce nu face omul pentru niste bistari in plus??
Dincolo de cinismul imbecil, descopar o incercare dibace, de a ocoli intrebarea vizand cauza plecarii atator specialisti. Pentru evitarea unei intrebari care cere un raspuns incomod, e bine sa plusezi cu o afirmatie socanta, ca cea facuta de genialul conducator.
Totusi, am sa pun intrebarea si voi da si raspunsul pe care Basescu le-a evitat cu gratia unui porc sub intuitia satarului. Deci "De ce pleaca romanii - forta de munca calificata - din Romania?
1. Pentru ca nu sunt lasati sa munceasca, traind un sentiment de inutilitate complex.
2. Pentru ca sunt folositi, in cel mai bun caz, sa sustina imbecili si lepre - ca fiica domniei sale -, sa acceada in functii.
3. Pentru ca pe strada sau la munca, sentimentul de insecuritate te insoteste ca o umbra, justitia si politia fiind tot atat de ineficiente ca si programele de guvernare.
4. Pentru ca indiferent de locul de munca, seful sau sefa este un idiot numit pe criterii politice, care se simte amenintat si jignit de toti aceia care fac performanta.
5. Pentru ca le este imposibil sa-si sustina familia - adica sa le asigure copiilor accesul la educatie si o buna pregatire profesionala.
6. Pentru ca sunt satui sa stea in genunchi - a se citi la coada -, in fata unui aparat birocratic si corupt pentru a-si plati taxele, impozitele...
7. Pentru ca nu au bani de concedii, masina si toale. Da, si pentru asta, dar in ultimul rand. Domnul Basescu uita ca nu se pleaca din Romania in masa pentru ca doctorii sau inginerii vor iaht si avion personal, iar Romania nu-si permite sa le ofere atatia bani! Banii sunt importanti si putem vorbi despre ei ca fiind o motivatie suplimentara pentru foarte putini dintre cei care pleaca. Daca ne referim la hrana, imbracaminte, educatie, siguranta, atunci vorbim despre subzistenta. Iar un stat care nu poate sa le ofere nivelul de subzistenta cetatenilor sai care presteaza o munca calificata, nu este un real stat. Este un soi de rahat pe care bazaie un roi de politico-analfabeti.
Intre bani - aia cu care iti cumperi paine, si bani - aia cu care pleci in Maldive, este o mare diferenta, si nu doar de numar. Pentru primii, statul trebuie sa fie garant ca ii vei primi in schimbul contributiei tale sociale. Pentru cei din urma, este o problema individuala daca ii doresti sau nu, daca doresti sa faci un efort in plus pentru ei, sau nu.
Domnul Basescu nu face diferenta si aflu cu stupoare ca zeci de mii de specialisti au plecat din Romania pentru ca vor sa fie "mai bine" platiti... si nu pentru ca nu "erau" platiti. Nu e vorba aici ca Romania nu-si permite sa-si plateasca medicii, profesorii etc. Nu!! E mult mai grav: in ultimii ani, Romania nu-si mai permite onorarea contractului social cu cei care produc servicii sau bunuri!! Romania nu-si permite sa garanteze drepturile fundamentale ale omului-cetatean !! Adica Romania a iesit sub carma vigilentului conducator, din Europa, navigand spre tarile lumii a treia.
Astfel, acesta postare nu este decat un mod particular de a-mi exprima recunostinta, ca intr-un moment greu, "presedintele Basascu" mi-a reamintit de ce am parasit Romania.....
Si inca ceva... titlul nu are legatura cu postarea, tot asa cum presedintele tuturor romanilor, nu are, din pacate, nici o legatura cu acestia.

miercuri, august 04, 2010

prea scump..

Traiesc adaptarea la climatul social al altei tari.
Muncesc si traiesc, respir intr-o suburbie londoneza.
Mananc ceea ce mi se ofera, si uneori inghit greu.
Am plecat din Romania cu un bagaj minim de prejudecati. Aici descopar ca e urias.
Prima impresie: m-am intors in Tirgu Mures, orasul meu natal, asa cum ar fi putut fi daca nu ne-am fi oprit sa crestem la sfarsitul anilor '80.
A doua impresie: oamenii sunt obositi, prosperi si nemotivati.
A treia impresie: limba oficiala este alta, regulamentul social si profesional e altul, oamenii sunt aceiasi de acasa - infatuati sau altruisti, protectivi sau dominatori, abuzivi sau compasivi.
Prejudecatile mele cele mai consistente erau legate de calitatea umana. Lipsa de angajare, de responsabilitate, lipsa de respect fata de omul de langa noi, fie el vecin, coleg de serviciu sau vecin, ignoranta, prostia... le credeam trasaturi exclusiv mioritice.
Am fost dezamagit, diferenta dintre romani si britanici consta in calitatea dresurii.. Iar dresura nu este apanajul inteligentei.
Fara a avea un loc al meu, in punctul de a-mi pierde pana si prejudecatile, observ cat de costisitoare sunt nesimtirea, grosolania si impotenta simtirii. Este nevoie de resursele unui imperiu pentru a le sustine. Stiind cat de saraca este Romania este evident ca primitivismul si ignoranta individuala, isteria si degringolada sociala, amatorismul si versatilitatea politica, nu ni le putem permite. Pentru toate astea este nevoie de multi, foarte multi bani.
Daca nu din alte motive, macar din cel al rentabilitatii, ar trebui sa optam pentru o alta Romanie, pentru un alt fel de a ne construi valorile, pentru un alt fel de a le descoperi.
Suntem prea saraci pentru a trai fara consistenta.
Suntem prea saraci pentru a trai singuri, fara noi insine.
Suntem prea saraci pentru drogul opulentei, iar fumatul e daunator sanatatii...