vineri, septembrie 30, 2011

scoala

In luna septembrie, pentru multi a inceput scoala. Cred ca a fost un prilej pentru etalare de toalete festive, un bun prilej pentru cheltuieli suplimentare cat si pentru aduceri aminte si nostalgii ale anilor de altadata...

Pentru mine, a fost un bun prilej de reflectie asupra celor ce as fi vrut sa fiu invatat de catre dascalii mei si nu am fost, despre ceea ce m-ar bucura sa se predea in scoala dar probabil nu se va preda niciodata.

Am incercat sa cuprind in cateva fraze o parte din ceea ce a devenit definitoriu epocii noastre, pe care o parcurgem de vreo doua mii de ani incoace...

1. Religia, este cel mai subtil nivel al vietii spirituale pe care omul a trait-o de-a lungul timpului.
Oamenii care nu au avut acces la religie - la viata spirituala - dar au incercat sa se foloseasca de ea pentru dominarea maselor, au fost si sunt preotii...

Ei sunt aceeasi familie de multe mii de ani, schimband forma ritualurilor, dogmele si numele lor in functie de ceea ce se vindea mai bine. Preotii au fost intotdeauna oameni de vanzari: oamenii au fost captivati de Isus, ei au vandut crestinism si Noul Testament; au fost oamenii inspirati de Moise, preotii au vandut Vechiul Testament si religie iudaica. Pentru unii a fost important Mohamed, pentru altii Buda. Preotii s-au specializat pe un anumit sector de vanzari: crestinism, islamism, budism etc. Concurenta fiind mare (adica ciolanul), au aparut si culte, secte, in cadrul aceluiasi curent religios.

Axioma ar fi: Preotii sunt oameni de vanzari care au exterminat oamenii religiosi cu intensitatea cu care adevarurile traite si impartasite de acestia duceau la eliberarea semenilor de sub dependenta produselor vandute- dogmele bisericii.

2. Oamenii politici, au fost intotdeauna ocupati sa fie mai inalti decat restul. Au depins intotdeauna de masele largi ( fata de care trebuiau sa fie mai inalti) dar si de cei care le furnizau puterea, adica de cei care le-au tinut scara pe care sa se cocoate: biserica si camatarii apoi biserica si bancile.
Oamenii politici nu au construit nimic, pentru ca singura preocupare a fost aceea de a se inalta deasupra si de a-si exercita puterea asupra altora. De aici si confuzia intre oamenii politici si constructorii sociali. Libertatea pe care le-a dat-o forta-puterea, s-a rasfrant asupra constructorilor sociali, ai creatorilor, artistilor, meseriasilor si inventatorilor care au folosit-o pentru a pune aripi ideilor lor. Oamenii politici nu au construit nimic, decat propriul ego. Asa cum un individ foarte gras nu va vedea ce se afla sub burta sa, tot asa nici oamenii politici nu au vazut ce se construia si se crea sub umbrela egoului lor. Cand au reusit sa vada copacul constructiei printr-un incident nefericit (prea mult crescut), au ordonat imediat distrugerea lui si nivelarea solului. Omul politic nu poate accepta concurenta, pentru ca el este cel mai inalt doar urcandu-se pe scara...

Este evident insa ca de-a lungul istoriei au fost voievozi sau presedinti care ne-au calauzit constructia la modul constient. Ei au fost lideri si nu oameni politici! Liderii sunt chemati sau alesi- Oamenii politici se cocoata. Liderii sunt alesi datorita inaltimii lor- Oamenii politici au campanie electorala pentru a parea mai inalti....

Axioma: Oamenii politici isi fac reclama cu libertatile pe care le confisca, liderii isi asuma primii responsabilitatile libertatilor de care se bucura cei pe care ii conduc.

Libertatile confiscate se vor numi "drepturi", si cu cat se va vorbi mai mult despre ele libertatea din care au fost retrase, este mai vlaguita si mai stinsa...

3. Societatea actuala trece printr-o metamorfoza completa, iar axiomele anterioare trebuie completate. Conflictele si rasturnarile de putere au dus la un concept nou, care sa dea mai multa stabilitatate factorilor de forta, adica o perversa imperechere intre biserica si banci.

Manipularea "spirituala" a dat mana cu manipularea financiara. Astfel s-au nascut corporatiile, promovand diverse "curente religioase": fitness, alimentatie sanatoasa, farduri din extracte naturale, smartphon-uri si asigurari diverse - "fiindca meritati"-, amenintand cu iadul, adica saracia crunta, pe toti cei care ar incerca sa iasa din sistem. Corporatiile fiind imense si sistemele de supraveghere "a ereticilor" trebuie sa fie pe masura.

Axioma: cand orice retea este o afacere, si cand orice afacere devine o retea,inseamna ca paianjenii au urcat deja in varful piramidei trofice.
Si ar mai fi ceva, despre civilizatie. Cea mai mare greseala pe care o putem face, este sa ne drogam cu ideea civilizatiei pe care o construim si o lasam urmasilor nostri. Noi, ca europeni si ca occidentali nu am construit asa ceva. Am incercat sa tinem lumea pe loc, iar stralucirea unor genii ca Michelangelo, Beethoven, Heidegger si altii, nu sunt decat dovada nereusitei constructului civilizatiei occidentale, dovada ca geniul uman nu poate fi pus in lanturi. Aceasta falsa civilizatie, a insemnat dominatie, sclavie, secatuirea resurselor si pentru adevaratele civilizatii, exterminare. Occidentul nu a invatat limba altor popoare - le-a impus propria limba (engleza, franceza). Occidentul nu a invatat alte stiinte - a impus propria stiinta ca fiind unica adevarata. Occidentul nu a acceptat alte religii - si-a impus propriile dogme cu aroganta singurului detinator al adevarului. Occidentul a ignorat continutul, ridicand in slavi, forma, pe care izoland-o de continut, a ucis-o.
Axioma ar fi: cand cineva isi declara intentia de a te civiliza, poti fi convins ca eforturile sale se vor indrepta in directie opusa, adica aceea de a te face sa-i recunosti si sa-i accepti superioritatea. Si intrucat un baros va fi intotdeauna mai puternic decat un ceas, isi va demostra foarte usor punctul de vedere si in aceelasi timp vulnerabilitatea sa: in fata timpului, doar adevarul este nemuritor in timp ce forta este o perpetua variabila...

luni, septembrie 26, 2011

rabdare...

...lumina ar putea sa taca,
dar intunericul n-ar fi lumina.
Si apa ar putea sa moara
dar moartea n-ar putea sa poata.
Vantul ar putea sa doarma,
dar somnul n-ar putea sa bata …
Pamantul ar putea sa planga
dar suferinta nu va fi pamant
cum lacrimile n-au sa fie
durere stransa in cuvant.
Si astfel nu va fi acela,
ce este doar cand tac ceilalti,
nu va fi golul niciodata, mai plin ca plinul, mai inalt.
Si chiar daca lumina tace
iar apa ar putea sa moara,
din gol nu se va naste apa,
nu va fi bezna noua randuiala….
Si nici prostia nu va fi intelepciune
nici urletul dementei, simfonie
doar desteptarea noastra si a lumii
le vor urma tacerilor nebune.
Plamada stelelor ne va urma de-aproape,
din lutul ingroparii sa dezgroape
lumina-nchisa-n noi de veacuri multe
si spatiile ramase ne-umplute.
Ploi vor creste peste oboseala,
si fluvii lungi ne vor purta spre soarta,
crescuta-n umbra neputintei
de a nu fi maine neschimbata;
stralucitoarea noastra poarta,
prea rabdatoare in a fi deschisa,
ne va primi topiti in apa calatoriilor fiintei…

joi, septembrie 15, 2011

spaima

Inima imi fremata de spaima,
de spaima care va veni,
de soarele ce-ar plange maine,
de norii care nu vor fi.
Si mana se-nclesta in pumn
de singuratate cata simt,
de frica golului din palma,
cu golul fricii mele cand ma mint.
Oasele mi se topeau in pietre,
de cat de simplu e asa,
cu ne-mplinirea care a fost o vreme
si care implinindu-se ma vrea.
Inima imi fremata de moarte
de spaima zilei care asfintea,
de dragostea neinceputa inca,
ca maine ca si azi va ramanea....
Ochii mei, cuvintele si pasii
de singuratate s-ar induiosa
si fara sens anume, m-as intoarce
indragostit de insasi spaima mea...

luni, septembrie 12, 2011

Terorismul modern

sursa foto: www.gandul.info
La 10 ani de la evenimentele de la 11 septembrie, dupa tone de maculatura in care se infiereaza terorismul si se deplang victimele acestuia, cred ca a venit momentul sa vedem cine sunt teroristii si mai ales ce inseamna terorismul contemporan.
Exista din ce in ce mai putini oameni care traiesc simplu si bazal, care nu pun prea mare pret pe "fitele" cu care ne impaneaza media viata de zi cu zi... Exista oameni care nu au dorit si nici nu doresc mai mult decat sa traiasca, integrati in comunitati in care relatiile de fond se traduc prin cooperare - intrajutorare si nu dependenta... Exista oameni pentru care o camila este o valoare, maslinii sunt nepretuite surse de hrana fizica si spirituala, caprele, albinele, pestii au valoarea vietii insesi si sunt respectate si iubite in consecinta. Exista oameni, adica, care insista sa-si pastreze si sa daruiasca mai departe demnitatea de a fi om, de a fi liber ca om.
Ce poate fi mai simplu sa pescuiesti cativa pesti in racoarea diminetii, sa pregatesti un file caruia sa-i dea gust lamaile din pomul de langa poarta, maslinele din spatele curtii si sa astepti calatorul flamand cu un zambet si o poveste, sa se aseze la masa?...
Plata acelei mese este suficienta pentru continuarea vietii in felul ei traditional si arhaic in acel colt albastru din Mediterana... Sau la fel de simplu poate fi sa mulgi caprele cu noaptea in cap, sa cureti si sa adapi animalele, pentru ca apoi sa pleci sa intorci fanul. Pamantul ofera suficienta masa verde pentru a hrani gospodaria taranului si, prin surplus, pe cei cativa interesati de produsele sale.
Aceasta insa, reprezinta o viata libera, in care relatiile interumane sunt mediate de elementul natural, iar echilibrul personal este dat de bunul simt izvorat din simtul necesitatilor reale si nu al pretentiilor fabricate in laboratoarele publicitare.
Aceasta viata, nu are nimic violent si agresiv fata de ceilalti oameni sau fata de natura, tocmai datorita principiilor care o guverneaza. Acest mod de viata nu potenteaza relatiile parazitare de tip "ajutor social" dar stimuleaza munca si utilitatea fiecaruia, dupa puteri, in cadrul comunitatii.
Acesti oameni - din ce in ce mai putini- cunosc sensul ajutorului financiar-material, dar niciodata nu il exploateaza din prisma perversa a dobanzilor... Acesti oameni nu au incercat de-a lungul istoriei cat si astazi, decat sa traiasca!
Liderii societatii de consum contemporane au luat imediat atitudine impotriva acestora: au incercat sa le stimuleze dorinta de a avea, de a poseda diverse bunuri de care nu aveau nevoie. Pentru toate acestea insa, trebuiau bani. Implicit, imprumuturi bancare pentru care s-a garantat cu proprietatile lor sau cu munca lor. S-a incercat din rasputeri sa-i faca pe oameni SA ISI DOREASCA...
Unii s-au prins ca ceva nu este curat la mijloc si au refuzat. In locul acestora, au semnat pentru imprumuturi guvernantii sau prefectii care au girat cu bunurile, proprietatile si munca cetatenilor pe care jurasera sa-i serveasca, in maniera simpla si directa de indatorare pe termen nelimitat.
Intr-un timp destul de scurt, taranii si micii producatori de marfuri sau servicii s-au trezit ca fermele lor nu sunt rentabile si ar fi cazul sa le vanda, micile mestesuguri nu sunt aducatoare de profit si ar trebui sa se angajeze in multinationale, laptele muls nu mai intruneste conditiile de calitate inventate de vreun institut obscur, prin urmare cum ar mai putea fi platite taxele aferente.............
Pentru ca asta este ideea de baza, asupra careia am putea reflecta: TAXELE. Cineva percepe taxe, iar toti ceilalti trebuie sa-si schimbe modul de viata pentru a le plati. Trebuie sa recurgem la artificiile civilizatiei nu pentru a trai mai bine, ci pentru a plati taxe din ce in ce mai mari. De ce? Pentru ca au fost luate imprumuturi bancare care trebuie platite inapoi. Dar de ce au fost contractate imprumuturile?? Ca sa aveti voi din ce plati taxele... Si circuitul se inchide.
Un terorist este acela care mentine o stare de teroare, de teama, care incearca sa manipuleze prin teama si teroare. Astazi, mai mult ca niciodata, actionam sub teama de a ne pierde locul de munca, comfortul, caminul, familia. Astazi traim sub teama de a mai iesi pe strada dupa o anumita ora, cu teama ca legile de maine ne vor fi mai potrivnice decat cele de azi.
Astazi traim sub teama executarii silite, sub teama exproprierii si in general sub teama repercusiunilor pe care le-am suporta in cazul in care am incerca sa iesim din sistem...
Desigur, un om care arunca o bomba intr-un metrou este un terorist, veti spune. Dar nu! Terorist este cel care il trimite si care se va folosi de teroarea produsa de moartea unor nevinovati. Primul este doar un fanatic sau mercenar. Teroristii sunt cei care se folosesc de teama ca de un instrument valoros, care o amplifica voit si constient, pentru a obtine rezultatul dorit: obedienta, sclavie.
Cine sunt cei care traiesc de pe urma asigurarilor de viata, a bunurilor mobile si imobile, adica de pe urma fricii fata de ziua de maine?
Cine sunt cei care traiesc de pe urma fricii de a spune "nu" sistemului?
Cine sunt aceia care efectueaza exercitii militare pentru a-si impune ideile politice si strategiile economice?
Cine sunt aceia care ameninta cu inchiderea robinetului de hidrocarburi si combustibili in mijlocul iernii?
In spatele raspunsurilor ii veti gasi pe politicieni, iar in spatele lor veti gasi marile corporatii.
Terorismul contemporan inseamna exterminarea unei colectivitati sau natiuni, pentru obtinerea de instrumente obediente fara identitate sau pretentii la identitate. Turma s-a substituit grupului pentru ca a fost impusa...
Terorismul modern s-a institutionalizat si s-a "statalizat". Terorismul s-a substituit democratiei chir daca ii pastreaza insemnele heraldice. Am trait in capitalism, apoi in comunism, iar acum in terorism. Chiar daca nu il recunoaste nimeni (si poate tocmai de aceea), terorismul a devenit ideologia dominanta a sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21.
Cred ca cea mai grea meserie, astazi, este cea de politician: chiar si ei se barbieresc uitandu-se in oglinda si inchipuiti-va cum este sa o faceti cu ochii complet inchisi... Cred ca cea mai grea munca este cea de membru in consiliul de conducere al unei corporatii: inchipuiti-va cum este sa luati decizii cu ochii inchisi... Iar cea mai grea lupta este a tuturor acelora care refuza in ciuda eforturilor nationale si internationale, ideologice si religioase, sa inchida ochii, sub teroare...

pistrui

pistrui ratacitori de vara ,
gramezi de maci, apasatoare
si ce furtuni ingrozitoare calatoreau spre polul nord…
Muscand din vise si din somn
ca un flamand al neputintei,
plangeam ca nu te vad destul cu ochii fetei sau dorintei.
Stateam asa, cu mana-ntinsa,
un drum de-ntors fara de dus
apoi furtuni ne apasara, miscandu-ne de jos in sus…
Ca nu te vad, sau te-am vazut
nu mai avea vreo greutate…
Calatoream spre polul nord in scurta mea insemnatate,
printre secundele oprite
minute-ntregi apasatoare
printre corabiile cu panze din suflete ratacitoare….

duminică, septembrie 04, 2011

zilelor de vara

din roua alba au cazut secunde,
si ceasuri goale se uscau devreme.
In calea apei,
luminand,
ne rataceam peste campii,
din carnea ta
ardeau cuvinte
si infloreau in alta zi…
M-am impartit in
anotimpuri
si ceasuri lungi alunecau….
Campii se intorceau in lanuri
si noptile se intorceau…