Construind...

omul a oprit materia din curgerea ei,

in sticla.

iar curgerea timpului,

in portelan.

Spatiul l-a oprit in statui…

Si pentru ca miscarea trebuia reinventata

a inceput sa cante…

Estul Salbatic si amintiri din copilarie

Am savurat la vremea copilariei cartile diversilor autori despre Vestul Salbatic, despre ridicarea si disparitia oraselor de frontiera peste noapte, despre calea ferata...

Unul dintre aspectele comice- numitor comun al stampelor epocii, il reprezentau cei cativa escroci care profitau de naivitatea colonistilor si care de obicei sfarseau unsi cu smoala si tavaliti prin pene.

Acei escroci isi castigau painea intr-un mod ingenios, lucrand in echipa. De exemplu, cel care parea mai convingator, striga in gura mare ca vinde o lotiune magica pentru orice chelie: doar doua picaturi si parul va creste la loc. Venea si proba practica: "un necunoscut" din public posesor al unei chelii lucioase, se lasa "tratat" cu lotiunea care facea o spuma abundenta pe capul voluntarului. Era rugat sa astepte, timp in care publicul era captivat de jonglerii, muzica sau topaielile unei maimute nostime. Apoi voluntarul cel chelios, era chemat in fata oamenilor si i se stergea capul de spuma si...miracol! Parul era crescut de un centimetru si mai bine! Oamenii se buluceau si cumparau lotiunea vrajita, fara sa se gandeasca la faptul ca "voluntarul" avea un frate geaman cu care facuse schimb in cele cateva minute de neatentie ale publicului avid de nou. De asemenea, ambii se cunosteau destul de bine cu vanzatorul carismatic de potiuni si licori magice.

In termenii de astazi, acei oameni erau niste "tepari" chiar daca ei sustineau ca au o afacere cinstita. Am spus mai sus cum se termina de regula povestea, daca intarziau prea mult intr-un oras sau daca erau recunoscuti de cineva din public...

Revenind in zilele noastre, se observa ca modelul primitiv de a escroca naivii, s-a perfectionat destul de mult. Un personaj cu carisma, vinde iluzii referitoare la nivelul de trai, dezvoltare economica, modernizarea statului si are legitimatie de ...politician.

Apoi vin baietii cu scamatoria "cresterii parului pe capul chel" si sub o perdea de fum agitatie si hartii, incaseaza banii din buzunarele noastre, ca plata pentru punerea in practica a promisiunilor politicienilor de cariera. Intre ei, intre politicieni si "baietii destepti" exista ceva semnat, numit contract astfel incat sa nu se poata trage in piept intre ei. Intre ei si noi exista semnat un alt fel de contract, prin care se asigura ca noi vom plati intotdeauna iar ei nu vor raspunde niciodata. Mecanismul de escrocare s-a generalizat si a ajuns la o distilare maxima a valentelor sale in sfera institutiilor statului.

Cum o sfarseau baietii aceia din Vestul Salbatic, o stim: tavaliti in fulgi si catran. Cum o vor sfarsi baietii acestia din "democratia originala" vom vedea. Am insa o veste proasta: oamenii si-au pierdut demult umorul fata de escroci, si mai mult de o funie nu stiu daca isi vor permite... Dar cred ca nici oamenii responsabili care ne guverneaza, nu se asteapta la mai mult sau la mai putin...

Cand neputinta se-ncordeaza!

Am inceput sa imbatranesc din ziua in care am simtit ca apartin unui curent care se stinge. La scurt timp dupa '89, am inteles ca in Romania constructiile sunt desuete iar "a construi" este in antiteza cu puterea care se instalase confiscand o revolutie si musamalizand o lovitura de stat.

Nu am inteles prea bine atunci despre ce fel de putere era vorba si cum anume as fi putut sa o descriu. Ea, "noua putere" si-a facut treaba din ce in ce mai bine, astfel incat a ajuns in ultimii 2-3 ani la o apoteotica incoronare a tuturor virtutilor sale de dupa '89 incoace: NEPUTINTA!

Nu este vorba si nu a fost niciodata, despre partidele politice. Nu este vorba despre doctrine sau filozofii economice. Clasa politica propulsata dupa lovitura de stat din acel insangerat decembrie, si-a dovedit aptitudinile cu ocazia fiecarei catastrofe naturale sau economice: populatia a fost lasata la voia intamplarii... Probabil s-a contat pe rezistenta milenara a acestui popor care nu s-a lasat sters cu una cu doua de pe harta!

De fiecare data, aceasta politica a dat rezultate: oamenii au iesit din inundatii sau zapezi, alunecari de teren sau derapaje economice, si au mers mai departe scrasnind din dinti, unii luptand cu un sistem inexistent prin actiune dar omniprezent prin blocarea posibilitatilor de dezvoltare,sau si-au continuat vietile in alte tari in care le-a fost recunoscuta munca si nimic altceva...

Repet, nu este vorba despre partide sau despre politica. Este o clasa intreaga de "smecheri naturali" (pentru a cita din clasici in viata) pe care ii caracterizeaza NEPUTINTA de a construi, impotenta structurala de a administra orice: o fabrica, un minister, o tara.

Ultimele zile, in care imaginile sinistratilor in zapada au ajuns in casele tuturor, sunt si zilele in care tupeul si agresivitatea impotentilor de la putere si din putere, s-au revarsat asupra noastra. Nimic nu intrece spectacolul pe care un neputincios ordinar ( a se citi "scursura neputincioasa") devine agresiv si tupeist, sarind la gatul celor pe care ar trebui cel putin teoretic sa-i serveasca: primul ministru al Romaniei, Mihai Razvan Ungureanu, ii ia la rost pe sinistratii pe care institutiile statului nu au reusit sa-i ajute (s-au le-au oferit un ajutor minimal) ca nu ies sa dea cu lopata la zapada... Primul ministru ii ia la rost pe oamenii pe care nu a putut sa ii ajute, ii face "lenesi". Nu isi cere scuze pentru impotenta institutiilor statului, pentru impotenta guvernului pe care il conduce "cu toata responsabilitatea".

Nu ii minte macar, ca se vor lua masuri... Le sare la gat, ii jigneste de frica de a nu fi atacat: neputinciosul ii scuipa pe cei care ar putea sa indrepte acuzator degetul catre domnia sa autosuficienta.

Neputinta jegoasa, care ne ingenuncheaza in mandria noastra de popor traitor al acestei tari, neputinta murdara care descopera masuri economice prin penalizarea celor care muncesc sau care au muncit, care se razbuna pe mamele care isi cresc copiii dar si pe bonavii care au "tupeul" sa ceara o minima asistenta medicala, neputinta asta devine puternica in a destructura o societate in toate paturile care o compun, lasand-o la cheremul jucatorilor externi.

Aceasta neputinta care ne guverneaza, ne-a facut un rau de care vom deveni constienti in timp, un rau imens: a deschis usa pentru orice traficant nenorocit, pentru orice speculant ordinar sau corporatie slinoasa, pentru oricine va face ceva, indiferent de pretul pe care il vor cere.

Dupa toata mascarada autostrazilor neconstruite, oricine le va construi la un pret dublu chiar fata de cel actual, va fi privit ca unul care a facut ceva pentru Romania. Pentru cine va deschide o mina plina de cianuri distrugand un intreg ecosistem, daca va da si vreo 300-500 de locuri de munca, se va spune: "macar astia au facut ceva.."

Suntem mai vulnerabili decat niciodata in a accepta orice sarlatan care sa ne vanda noua, propria noastra tara. Acest rau, care va creste din scursurile neputincioase de azi, este mult mai mare decat furia naturii, pentru ca este insidios si insinuant, iar noi mai deschisi ca niciodata sa-l acceptam... Cu toata colectia de neputinciosi care ne-au guvernat si ne guverneaza, nevoia de eroi, de oameni care "fac ceva", este enorma. Discernamantul in fata setei de rezultate, va fi diminuat sau chiar abolit...

Sau poate nu, poate vom fi treji, poate luciditatea noastra nu va ceda in fata iluziilor si a celor care ni le vand... Poate...

O stare de fapt

Astazi am urmarit discursul presedintelui Basescu, intamplator poate si al Romaniei...

Ideea centrala pe care am vazut-o rasucita pe toate partile dar mai ales fluturata ca un stindard pe care nu il putem abandona, era integrarea, mentinerea si realinierea la structurile si interesele Uniunii Europene.

Exprimata clar, era necesitatea sustinerii intereselor europene care primeaza celor nationale. Mi-e greata sa redau vreun citat, insa ideea era ca nu interesul national primeaza, ci unul european!

Exprimat clar si repetat era faptul ca Romania nu isi poate permite sa nu-si onoreze promisiunile si angajamentele.

Stop! Aici resimt un abuz asupra inteligentilor si prostilor din Romania, asupra muncitorilor sau asistatilor sociali, asupra copiilor sau pensionarilor. Adica Romania, care exista ca stat national - zice Constitutia, nu isi poate permite sa nu-si onoreze niste angajamente (cine si in ce forma a semnat acele angajamente, nu mai comentez). Dar interesul pe care avem sa-l sustinem nu este cel national, ci acel european - comunitar.

Interesul national a trecut pe un plan secund, dar natiunea al carei interes este ignorat se inhama la sustinerea intereselor unei comunitati de state care ne-au aratat pana acum ca stiu foarte bine sa-si sustina interesele nationale, fiecare in parte, cu tot riscul destabilizarii Uniunii Europene.

Ma intreb cum ar parea ca cetatenilor unui oras sa le spuna primarul ca interesele lor sunt secundare si mai importante sunt cele ale judetului. Prefectul sa le spuna ca interesele judetului lor sunt secundare si mai importante sunt cele ale tarii. Acum si ale tarii sunt secundare, dar mai importante sunt ale unei uniuni de state.

Am si eu o problema: un rationament simplu imi arata ca interesele globale sunt mai importante decat ale uniunilor statale, si probabil interesele galaxiei sunt mai importante decat ale locuitorilor planetei Pamant. Totusi, asa, probabilistic vorbind, vor fi si interesele mele, ale vecinului meu, ale noastre ca persoane, prioritare vreodata? Pentru ca ma doare fix in cot de interesele unor entitati abstracte, indiferent cum le numim: unitatile sau grupurile administrative nu au interese si nu au avut niciodata!!

Singurii care au interese sunt oamenii, iar daca tot ne inhamam cu nepoti cu tot la sustinerea intereselor cuiva, macar sa ne dea onoratul presedinte si cateva nume, ca sa stim pe cine sa pomenim in rugaciunile de seara si dimineata; daca tot sustinem pe cineva cu interese cu tot, macar sa o facem in cunostinta de cauza.

Altfel spus, nimeni nu ne-a mai aratat pana acum ca noi nu contam, decat ca supusi sau argati in slujba intereselor cuiva care se acopera de conceptul numit Uniunea Europeana. Pentru ca repet, nu exista aliante, uniuni, asociatii care sa aiba interese... Doar oamenii au, si in ecuatia de fata daca interesele sunt obscure si poate neclare, beneficiarii lor sunt o mare necunoscuta!

Ni s-a spus ca trebuie sa ne acceptam rolul de slujbas, de iobag, de servitor. A spus asta, presedintele Romaniei, romanilor.

Iar daca cineva ar putea sa intoarca si celalalt obraz, cu siguranta nu sunt eu acela...

Un gand pentru maine

L-am vazut acum cateva zile pe Radu Tudor in cadrul unei emisiuni la Antena 3, invitat al Danei Grecu. Isi marturisea indignarea si incapacitatea de intelegere in fata fenomenului "cozilor", respectiv fata de imbranceala si calcarea in picioare pe care tot mai multi dintre romani o practica fie pentru tigai, fie pentru mancare dar, in general pentru nimicuri. Radu Tudor era revoltat de "lipsa de demnitate", a tuturor acelora care accepta sa se calce in picioare pentru un os aruncat de chiar cei pe care ii detesta...

Personal subscriu observatiei ca avem de-a face cu pierderea oricarei farame de demnitate, si aceasta postare incearca sa clarifice intr-un fel despre ce pierdere anume ar fi vorba...

Eu nu am invatat la scoala ce inseamna demnitatea si nu cred ca se preda in vreo facultate sau liceu o singura ora legata de continutul acestui termen.

Practic, despre demnitate se vorbeste ca despre un dela sine inteles, desi tine exclusiv de educatie: demnitatea nu este innascuta! Cu demnitatea nu te nasti in sange, cum nu te nasti cu respectul sau consideratia. Demnitatea se invata si ... mai ales se experimenteaza!

In procesul de educare si invatare a noastra in spiritul ideii de demnitate, exersarea acesteia este chiar mai importanta decat definirea teoretica. Intrebarea mea ar fi unde si cand si-au exersat romanii capacitatea de a fi demni? Unde si cand si-au exersat romanii acest mod de a privi viata si de a-i raspunde? si spun romanii pentru ca ceilalti ma intereseaza prea putin.

In perioda comunista in care se tacea de frica "tovarasilor cu ochi albastri", nu cred! In perioada post decembrista in care nesiguranta sociala a devenit din ce in ce mai mare, nu aveau cum! Si atunci, cum ramane cu ... demnitatea?

Cati dintre noi au exerciciul lui a spune "nu" chiar daca aceasta se va solda cu desfacerea contractului de munca?

Cati dintre noi au exercitiul de a spune "da" asumandu-si esecul si reusita deopotriva?

Cati dintre noi au exercitiul respectului fata de ei insisi chiar daca boala, mizeria, saracia le arata dispretul unei lumi intregi?

S-a cultivat "curat constitutional" dispretul fata de lege si nerespectarea legii.

Violenta stradala si agresivitatea inconjuratoare au devenit legile nescrise ale ultimilor ani.

Avem libertatea de exprimare dar ne temem sa iesim pe strada in anumite locuri, dupa anumite ore. Avem libertate de exprimare dar nimeni nu ne apara de consecintele ei, mai exact de reactiile celorlalti fata de aceasta libertate.

Ni s-a aratat ca suntem nefolositori prin somaj si pensionari fortate, prin salarii de mizerie si afirmatii stupefiante care marcau si acopereau cinic disperarea celor care emigrau, sub privilegiul de a pleca unde ne este mai bine...

S-au scris multe tone de maculatura care infiereaza istoria si sub pretextul demitizarii ei, incearca sa reduca esenta nationala la ...nimic!

S-a creat un trend general in care valoarea suprema sunt banii, pozitia suprema este a celui smecher iar femeia de succes este curva, pardon, tarfa profitoare!

Limba romana a fost transformata in jargon, jargonul s-a umplut de colaje anglo-saxone si in final cuvintele si-au pierdut esenta si sensul; civilizatia a devenit sinonima cu smart-phone-ul iar cultura sinonima cu "goagal".

Biserica a transformat religia in ritualuri de frecat portofelul de racla cu moaste si buluceala la sarmale...

Unde si cand ne-am exersat noi demnitatea? Cand si unde am dobandit experienta demnitatii sau cand si unde a fost demnitatea o lectie si o virtute general acceptata?

Cat despre definitia demnitatii, daca ea nu s-a desprins din ceea ce am scris mai sus, nu vad de ce as insista ...

Puterea si bestiile

Reflectam in zilele trecute la celebra sintagma "cine uita trecutul risca sa repete istoria" si incercam sa gasesc un numitor comun al guvernarilor trecute si actuala....

Nimeni nu poate guverna fara popor, adica fara acceptul unei largi majoritati. Cred ca aceasta afirmatie este o acuza pentru multi, incomoda si greu de inghitit in egala masura, ceea ce o va face sa treaca "neobservata".

De exemplu, regimul comunist s-a impus cu forta armelor, dar s-a mentinut cu ajutorul prostilor: in toate clasele sociale, nivelul celor incapabili de performanta, era mai mare decat al celor care formau elita. Punand la conducerea primariilor, politiei, justitiei, invatamantului pe aceia care nu faceau performanata dar isi doreau puterea, au obtinut in cativa ani o majoritate confortabila...

Astazi se intampla acelasi lucru, doar ca numitorul comun il reprezinta hotii! In orice epoca, in fiecare patura sociala au existat si exista hoti: unii fura bani, altii titluri si diplome, altii privilegii sau imagine...

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca schimbarea "cadrelor" la coducerea unor institutii in functie de apartenenta la un anumit partid, avea acest unic scop: selectarea unei clase omogene de hoti care

sa accepte autoritatea si ierarhia impuse de aceasta indeletnicire veche, dar nicidecum nobila.

Abia cand devii un hot devotat furtului, un hot "total" poti sa ignori valori gen ideologie, familie, educatie, patriotism, umanism, care devin astfel colaterale si treptat absente. Aceasta majoritate a hotilor de bani, resurse, diplome, imagine, dar mai ales a hotilor de functii, creeaza fundatia, majoritatea sustinatoare a puterii actuale si implicit a actualei guvernari.

De ce momentul actual reprezinta un maxim al declinului civilizatiei europene, am sa punctez pe scurt:

1. Omul are doar doua posibilitati de dinamica: evolutie sau involutie

2. tot ce inseamna involutie, a fost descris si discutat in teze si lucrari mai mult sau mai putin filosofice: imoralitate, coruptie, crima, hotie, perversiune etc.

3. un singur element le confera celor de mai sus caracterul pestilential al involutiei: hotia.

4. hotia, ca actiune de confiscare a bunurilor, drepturilor, libertatilor sau daturilor celorlalti, devine elementul care transforma lupta in razboi, duelul in asasinat, pentru ca fura victoria.

Devine elementul care transforma arta in kitch, educatia in oportunism, forta in violenta, pentru ca nimic nu este prea mult si niciodata destul pentru ocuparea locului intai, care ar fi altfel inaccesibil...

Hotia transforma compasiunea in exercitiu de imagine, dragostea in pornografie si creativitatea in "moda", pentru ca numai prin "rentabilizare", valorile celorlalti pot fi furate si astfel insusite...

Acum cateva sute de ani, biserica s-a impus prin forta armelor, apoi credinciosii au asigurat majoritatea comfortabila mentinerii puterii.

Regalitatea s-a impus tot prin forta armelor si o vreme s-a folosit de aceiasi credinciosi care vedeau regele ca pe un trimis al lui Dumnezeu pe pamant... Apoi majoritatea necesara sustinerii monarhiei a fost data de cei improprietariti sau detinatori de proprietati pentru care monarhia garanta...

Comunistii s-au impus prin forta armelor, dar si-au construit edificiul puterii pe spatele saracilor, flamanzilor, incapabililor...

Puterea de azi s-a impus prin forta armelor, dar si-a construit o majoritate confortabila din hoti ordinari sau extra-ordinari - a se citi gainari si oameni de afaceri.

Se poate observa ca intre Evul Mediu si perioada contemporana, majoritatea de sustinere a puterii difera destul de mult, in sensul in care daca acum cateva secole din aceasta majoritate exista posibilitatea desprinderii unor grupuri de dizidenta care sa aibe pareri diferite despre ideea/principiul comun (de exemplu pareri diferite despre fenomenul religios sau ideologic sau economic), astazi aceasta majoritate este mult mai omogena, cu posibilitati mult mai reduse de fisurare: HOTIA este o internationala in care membrii nu trebuie sa semneze adeziuni sau sa poarte carnete de partid; ei doar se straduiesc sa fie...

In aceste conditii, in care directia politico-ideologica si implicit majoritatea de sustinere a ei au devenit principalul indicator al involutiei omului si umanitatii, imi pun intrebarea daca descoperirile noastre, daca cuceririle noastre si sacrificiile noastre merita continuate, daca merita sau daca putem sa mergem inainte fara crezul ca schimbarea noastra, devine ultima sansa a umanitatii in fiecare dintre noi si, implicit, ultima lupta...

Invinsi si invingatori...

In ultimele zile, fervoarea cu care s-a comentat despre posibilitatea unui nou razboi mondial dar si aprecierile pe marginea celor desfasurate in ultimul secol, m-au facut sa reflectez la pozitia invingatorului si a invinsului intr-un razboi...

Despre glorificarea invingatorilor si denigrarea invinsilor mi-a ajuns pana peste cap!

Cu o imbecilitate "istorica" interpretam fiecare succes militar ca pe un corolar de virtuti care au valoarea argumentului final in dezbaterile de la colt de strada si pana in holurile Academiei!

Ca sa elimin orice confuzie, as face o precizare: exista lupte si razboaie! O lupta poate fi individuala sau colectiva, un razboi poate fi doar colectiv si niciodata el nu rezulta din vointa individuala cumulata a participantilor! Razboiul este rezultatul manipularii/constrangerii vointelor individuale catre un numitor comun de actiune. In lupta avem cruzime dar si onoare, ura dar si respect fata de adversar. In razboi avem doar cinism si crima. Si tocmai faptul ca soldatii au reusit sa impuna conflictelor de razboi caracteristicile unei lupte, impunand astfel limitele distrugerii, anihilarii, a facut tot mai atractiva inlocuirea lor cu drone - ratiunile nu au fost nicidecum umanitare...

Referindu-ma in continuare la RAZBOI, incerc enuntarea unui principiu general valabil, dar negat de toti: intr-un razboi, cel mai rau, castiga! Intotdeauna razboaiele au fost castigate de cei lipsiti de scrupule, de cei "mai mici", cei care nu au respectat reguluile unei lupte, cei pentru care onoarea si respectul fata de adversar au fost doar vorbe in vant!

Aceasta nu ii face pe invinsi sfinti sau posesori de nobile idealuri... Ii face ceea ce sunt: perdanti intr-o competitie a ororilor...

sursa foto: http://www.boston.com/bigpicture/2009/08/hiroshima_64_years_ago.html

Numai scursurile pomadate care calculau avantajele unui raid de noapte sau efectul terorii disparitiei unui oras intreg in urma unui bombardament, numai astfel de personaje au castigat razboaiele desfasurate pe fata batranei planete...

Este foarte simplu: cel care nu se impiedica in numarul victimelor (nici din tabara lui nici din a celorlalti) poate continua efortul de razboi pana la capat. Numai criminalii desavarsiti pot ucide indiferent de consecinte si de numarul victimelor. Numai asasinii patologici pot continua lupta indiferent de capacitatea de raspuns a adversarului.

Germania a pierdut primul razboi mondial pentru ca oponentii au fost mai cruzi, britanicii trimitandu-si soldatii in misiuni complet stupide a caror consecinte dramatice i-au ingrozit chiar si pe inamici!

Germania a pierdut si al doilea razboi mondial, in fata unui inamic care i-a pulverizat orasele pline de civili pe de-o parte, dar si in fata unui inamic care isi impusca soldatii din spate daca refuzau sa atace liniile germane....

Tara care a dat identitatea filozofica a Europei, care a dat muzica lui Beethoven, Bach, Mozart, a avut iluzia ca poate excela si in rolul de invingator intr-un razboi! Si dincolo de stupiditatea ideii, sa mai si persisti....

Revenind, succesul americanilor, britanicilor dar si rusilor a fost impaunat cu toate acele calitati care probabil au fost apanajul unor acte individuale, dar care au adus victoria tocmai prin absenta din atitudinea generala: curajul, luciditatea, sacrificiul... Ca sa castigi un razboi trebuie sa trimiti pe altii la lupta, adica sa fi las! Sa produci pagube imense in randul civililor, ceea ce numai curaj nu se cheama iar luciditatea, atunci cand s-a manifestat, a produs fenomene de pactizare a soldatiilor intre linii, intreruperea spontana a atacului sau impuscarea unor comandanti...

Teroarea, tradarea, asasinatele in masa, calculul cinic al "cheltuielilor de razboi" in care oamenii sunt doar cifre, dar si lasitatea, minciuna si propaganda ieftina sunt trasaturile de care trebuie sa se tina seama pentru castigarea unui razboi. Competitia va fi castigata intotdeauna de campionul/campionii acestor "virtuti"!

sursa foto: http://www.iniziativalaica.it/?p=8171

Urmeaza apoi, rescrierea istoriei din perspectiva invingatorului... Mai are sens sa argumentez si de ce este nevoie de aceasta rescriere?.... Cred ca involuntar, asta am facut pana acum....