In vremuri indepartate, oamenii erau mai putin subtili. Cand isi faceau un imperiu, dadeau buzna peste vecini luindu-i la bataie si dandu-le foc la case.
Bastinasilor li se spunea din start ca din acea zi autoritatea va fi alta, regulile, legile si liderii s-au schimbat, ca teritoriul locuit de ei isi schimba numele.
Romanii de exemplu excelau in astfel de practici lipsite de delicatete. Rezultatul? Nu puteau face un pas prin imperiu fara escorta armata iar revoltele erau destul de dese.
Si intrucat este bine sa invatam din lectiile istoriei, contemporanii se intrec in bune maniere si deontologie politica atunci cand vine vorba de a extinde un imperiu.
Uniunea Europeana de exemplu, aplica tot felul de constrangeri economice si bancare (americanii le numesc sanctiuni...) folosind o intensa propaganda pentru a convinge ca de aia iti este rau tie, stat izolat, pentru ca nu faci parte din "marea familie a statelor europene". Dar, nu disperati, mai exista o sansa! Sa deveniti parte din imperiu, pardon, din uniune!
Cu alte cuvinte nu mai foloseste nimeni armata, ca nu este elegant. Esti constrans sa fi sarac, apoi ti se arata singura sansa de a iesi din saracie: sa accepti inglobarea in imperiu. Avand in vedere presiunea pe care proprii cetateni o vor exercita in acest sens (ca propaganda lucreaza...), orice stat pe care uniunea a pus ochii, se va grabi sa se integreze in imperiu iar cetatenii vor fi convinsi ca acest lucru este in folosul lor.
Noi am trecut peste aceasta etapa iar conditiile de aderare (cele despre care nu se vorbeste la televizor) ne-au ingenuncheat: schimburi economice dezavantajoase, exclusivitate a statelor bogate din UE pe piata romaneasca in dauna producatorilor autohtoni sau mai ieftini (cum ar fi tarile asiatice).
Daca nu ar fi tragic ar fi comic! Sa ne inchipuim o intalnire la nivel inalt intre oficiali ai UE si ai Romaniei.
La inceput se schimba amabilitati de salon, se discuta despre vreme si ceva amintiri din timpul razboiului rece... Asaa, acum ca tot suntem impreuna ce ar fi sa amintim despre adoptarea euro in Romania? (nu ca nu ar fi pe agenda de discutii, dar este mai elegant asa "ca vine vorba").
"pai, nu ar fi oportun nici in zece ani" scapa printre dinti un oficial roman, "poate nici in douazeci", supraliciteaza consilierul acestuia. "Vai! Nu aveti incredere in propriile forte? Cum asa?"
"ba avem, dar tocmai ca le cunoastem..."insista romanul. Unii zambesc, se mai fac unele glume despre cat si cum poate poporul din Romania, apoi fata oficialului european se schimba brusc: "Trebuie sa aveti incredere si veti avea. Veti introduce euro pana in 2015. Pentru ca puteti si trebuie sa puteti. Intrebari???????
Intre timp, secretare dragute impart participantilor la discutii grafice estimative referitoare la evolutia leului daca bancile europene se supara si nu il mai sustin; se poate observa de la distanta o linie rosie coborand o panta abrupta, insotita de tot felul de procente si indici economici care scad la fel de abrupt...
"In concluzie, nefiind intrebari si nici opinii divergente, va asteptam in sala alaturata sa semnam cele convenite". Delegatia romana se grabeste in sala alaturata unde i se inmaneaza documentele oficiale, stilouri cu penita de aur si i se arata cordial unde sa semneze, nu de alta, dar de emotie omul mai greseste...
Asa s-a intamplat la intrarea noastra in NATO, la aderarea la Uniunea Europeana si tot asa am semnat tratatele cu vesticii indiferent ca vorbim de SUA sau UE. Partea cea mai proasta o reprezinta manipularea, mintirea crasa a celor de acasa ca asa este mai bine, ca tot ce s-a semnat s-a facut respectand binele poporului roman si interesul national. Mai mult chiar, atunci cand unii politicieni sau analisti politici ar incerca sa puna sub semnul intrebarii folosul si utilitatea unor tratate li se sare in cap, isteric, cu partituri de bocete si jelanii despre sansele pe care tarisoara noastra le-ar putea pierde pe veci, de parca am fi la o inmormantare olteneasca a sanselor ce ni le-a dat Dumnezeu!
Si aici se poate vedea diferenta intre fortele politice care conduc Romania: unii ar dori o Romanie puternica pe care sa o conduca. Altii vor doar sa o conduca, acceptand orice compromis pentru atingerea acestui scop. Si cum interesele marilor puteri nu au fost niciodata indreptate spre sprijinirea si dezvoltarea natiunilor vasale (cu exceptia participarii acestora la razboaie...), fortele politice care se bucura de sprijin extern sunt si cele care au facut cele mai grave compromisuri vizand integritatea noastra nationala.
In ultimele zile, am asistat la scandalul legat de intrarea in Schengen.
Raspunsul ministrului Corlatean a fost savuros, in spiritul unei verticalitati pe care de foarte mult nu am mai intalnit-o. Cu alte cuvinte, daca la facultate trebuia sa ma duc la un examen iar seful comisiei imi spunea dinainte: "poti sa stii de zece, ca de mine nu treci!" de ce naiba sa ma mai duc la examen?
Asa, ca sa ne prefacem ca eu vorbesc si examinatorii asculta dar de picat, pic oricum?
De ce avem nevoie de aceasta umilinta pe care unii politicieni gen Basescu si gasca o considera parte fireasca din procesul de integrare?
De ce incearca unii politicieni in frunte cu presedintele tarii sa isi dovedeasca supunerea si abnegatia fata de UE prin supunerea noastra la o umilinta inutila?
De ce umilinta noastra sa fie dovada devotamentului lor catre cancelariile europene?
Am un singur raspuns: pentru ca le dam voie!
Si atat.
