Contemporani cu istoria

Se intampla sa fim contemporani cu o serie de factori ( fenomene, forte, manifestari,) modelatoari ai zilei de maine. Putini dintre acestia insa se vor "iscali" istoric, ramanand in constiinta generatiilor viitoare.
Patrunderea in constiinta colectiva tine de factori diversi care se muleaza pe  valoarea intrinseca a fenomenelor de care ne vom amintii ca fiind contributori la cresterea noastra spirituala, mult mai mult decat pe propaganda intereselor de moment.

Incercand sa privesc dincolo de moment, remarc un grup de oameni remarcabili pe care generic i-as numi "realizatorii de televiziune ai Antenei 3". Chiar daca afirmatia de mai sus poate parea bombastica, pupincurista, etc., mi-o asum fara jena. Oameni ca Victor Ciutacu, Mircea Badea, Radu Tudor, Dana Grecu, Oana Stancu, Adrian Ursu, Mihai Gadea, Oreste Teodorescu, etc fara pretentia de a detine monopolul adevarului absolut, au impus dezbaterilor un nivel de luciditate de care ne vom aminti cu dor in anii care vor urma...

Desigur, firesc ar fi sa perseveram in abordarea lucida a faptelor si evenimentelor, astfel incat demersul lor sa se incadreze intr-un firesc al dezvoltarii media, fara nimic spectaculos in sine.
Din pacate nu sunt semne in aceasta directie, iar luciditatea a devenit cel mai mare dusman al trusturilor media. O spun remarcand efortul lor singular si totodata dispretuit de factorii de forta care tind sa ne monopolizeze existenta. Deocamdata, setea de analiza lucida a spectatorilor influenteaza pozitiv reitingul si se suprapune convergent cu interesele publicitare ale unor mari corporatii. Deocamdata.

Dincolo de "adevarat" sau "fals", emisiunile difuzate de Antena 3 contin o invitatie la dialog intr-o maniera transanta, pertinenta. Se lasa farafastlacurile la o parte, falsa pudibonderie. Se ataca, se musca, se aduc argumente, nu se insulta logica sau bunul simt. Nu se arunca la gunoi atributele cognitive ale disputelor in favoarea isteriei, a spectacolului fad, lipsit de fond. Se readuc valorile nationale in prim plan fara ostentatie si dincolo de negot.

Cand se discuta cu argumente si se comenteaza logic pe subiect, telespectatorului i se ofera o platforma de discutie prin care si el, telespectatorul este ridicat. Nu disputa ne macina veacul ci deturnarea ei spre nimic.
Nu lupta ne neaga ci lipsa de substanta a scopului ei.

Ma uit cu admiratie la cei cativa care in mijlocul celui mai infect amalgam intre propaganda si manipulare ne-au adus in atentie luarea de pozitie ca un alt fel de a fi, unul vertical.
Nu, ei nu detin adevarul absolut. Pot fi criticati, gresesc uman iar uneori realizeaza audiente record.
Au ridicat dezbaterea publica la nivelul pe care sa ne regasim si propriile opinii; iar asta ne face contemporani cu istoria si cu cei care o scriu prin ei insisi...

La multi ani, Antena 3!

Razboiul lumilor

Evenimentele ultimelor zile mi-au readus in atentie esenta conflictului din noi si implicit din societatea care ne contine...

Oamenii s-au impartit in tabere pe care le-au pus sub semnul ideologiei, filozofiei si mai ales al religiilor.
Si asta este fals. Igrozitor de fals.
Realul conflict se perpetueaza intre cei puternici si cei care ar vrea sa le fie asemenea...
In cresterea individului, puterea reprezinta o incununare a eforturilor sale de crestere, de constructie, de influentare a lumii. Puterea rezultata din maretia omului este impresionanta, marcheaza epoca iar privitorilor sau contemporanilor le ofera un reper in calatoria spre ei insisi.

Exista insa si "trisorii" sau impotentii care isi doresc puterea ca forma si nu ca expresie a continutului lor. Isi doresc un ambalaj care sa-i situeze in varful piramidei decizionale, desi nu au forta interioara de a lua decizii, de a hotari in primul rand pentru ei, cu atat mai putin pentru ceilalti.

Norocul acestora din urma vine insa din...exterior! Sunt gata sa fie slugile imbecile si anencefale ale oricui dispune de forta, in schimbul puterii pe care sa si-o manifeste asupra celor din jur. Tortionari perfecti, dictatori tampi, agramati si hahaiti, sub bagheta unei forte care li se impune, accepta vasalitatea neconditionata in schimbul surogatului de putere care hraneste golul spiritual prin suferinta nefericitilor pe care calca.

Tocmai din aceasta pozitionare a celor doua tabere, ideologia, politicul sau religia sunt o falsa delimitare.
Chiar si in cazul comunismului sau al bisericii, care si-au impus nonvalorile pentru a domina lumea, treptat s-a produs si se produce o asanare, o promovare a celor care pot gasi solutii, care pot lua decizii in situatii limita, o promovare pe care o impune evolutia insasi. Inainte de prabusirea unei oranduiri sociale sau a unui curent religios vom gasi oameni promotori ai valorilor perene, promotori ai constructiei materiale si ideatice care vor ridica suficient constiinta publica la inaltimea la care ridicolul, penibilul sau nonsensul dogmatic sa devina evidente. Intre acesti constructori si detractorii lor, intre oamenii care isi manifesta puterea constructiei lor interioare si epavele ambalate in pretentii, intre acestia conflictul este ireconciliabil....

Exemplele sunt numereoase. Chiar daca unii au ridicat piramide, ceilalti ii vor acuza de... paganism, reducandu-i la statutul de dusmani ai lumii. Unii au ridicat natiuni, dar vor fi redusi la statutul de aventurieri.
Altii si-au ridicat natia si devin peste noapte xenofobi sau antisemiti.
Poeti si sculptori devin "slugi comuniste", pictori si scriitori devin mistificatori ai adevarului suprem detinut, desigur, de promotorii cultului moastelor si al frecarii portofelului de racla.

Conflictul vine din perioade scufundate in negura timpului, fiind preistoric, iar astazi mai mult ca oricand, el se radicalizeaza: constructori versus detractori, sentimente versus sentimentalisme, creatori versus lichele, constiinte versus oportunisti.


Omenirea este negata in cresterea ei dar sunt valorizate obedienta, conformismul si somnul luciditatii. Iar noi avem sa ne decidem inevitabil tabara, pentru ca toate astea se petrec mai ales acum, facandu-ne contemporani cu absenta, libertatea, si  cu ceea ce ne convine mai putin. Cu lasitatea.


P.S. In galeria exemplelor se inscrie si prestatia lui Cristian Tudor Popescu care a scuipat mestesugit pe opera si personalitatea lui Sergiu Nicolaescu, care intamplator tocmai murise. Daca orice critica este oportuna cat timp se refera la un om in viata (doar criticam omul, nu??) ea isi pierde orice justificare si sens dupa disparitia adresantului. Ceea ce ramane sunt productiile raposatului, ceea ce a lasat scris sau filmat. Critica unei opere se bazeaza pe alte elemente si reguli decat demersul editorialistic prin care ne "infundam" adversarul si ne pozitionam favorabil pe noi insine. Personajul CTP a facut acelasi lucru cu Nichita Stanescu despre care afirma ca " Nu cred ca N.S. era strabatut de vreun sentiment, cel putin cand scria".
Fara comentarii...

Am aflat de moartea lui Sergiu Nicolaescu si am zambit. "A scapat de aici" mi-am spus. A fost primul lucru care mi-a venit in minte si asta pentru ca fiind contemporan cu dansul am trait alaturi de el ca si de alti mari constructori care s-au stins.

Criticile si laudele fata de opera domniei sale le-am adresat pe vremea cand traia, atat in forul meu interior cat si intre prieteni. Acum imi venea in minte repetitiv aceasi propozitie: "a scapat de aici".

Nu aveam idee insa cat de inarcat de sens avea sa se dovedeasca acest gand, incepand chiar cu ziua disparitiei maestrului.

A devenit prin sargul unor comentatori inepti fost securist sau tradator, oricum personaj obscur devreme ce si-a dorit sa fie incinerat calcand peste dogmele Bisericii nimanui si a nimic, amenintat cu darea in judecata pentru drepturile de autor ale penibilului Covaci, si insultator pentru opinia publica prin apelul la decenta al familiei: adica sa stea el asa cu sicriul inchis cand gloata vroia sa se holbeze??? Pai cum sa-si permita un asa afront?? Ea, gloata, a ajuns sa fie indignata ca nu s-a putut inghesui pe langa cosciug trebuind sa intre in ordine la Cercul Militar... Adica sa astepte ea, gloata, si apoi sa fie privata de spectacolul belitului de ochi? Unii au concluzionat ca raposatul merita o "inmormantare  crestineasca" indiferent de ultimele dorinte ale acestuia, altii i-au pus la stalpul infamiei sotia suspectata ca abia asteapta sa-i toace averea, ca nu l-a iubit dar l-a luat din interes ceea ce explica sustragerea din fata unei confruntari cu posibili urmasi...

Chiar daca pentru multi Sergiu Nicolaescu a murit, pentru mine, el doar a scapat de aici...


P.S.   Pentru cei care vor avea vreo nedumerire asupra sintagmei" Bisericii nimanui si a nimic", cred ca cine da bilete de intrare  in constiinta poporului roman, in mod sigur are nevoie de abonament la institutiile ce vegheaza sanatatea mentala a celor care le trec pragul: "Pentru a pastra renumele lui Sergiu Nicolaescu in constiinta poporului roman in majoritate ortodox, Arhiepiscopia Bucurestilor a facut apel catre familia marelui regizor sa-l inmormanteze crestineste ..."

Unde timp nu e, nimic nu e...

Teoria socului cultural in explicarea disparitiei aztecilor mi-a parut extrem de plauzibila: aztecii erau convinsi ca ei apartin pamantului. Spaniolii convinsi ca pamantul le poate apartine; l-au cumparat pe margele colorate in timp ce bastinasii erau siguri ca nu au vandut de fapt nimic, pacalindu-i pe cei veniti de peste mari.
In virtutea dreptului de proprietate insa pe care invadatorii l-au obtinut, acestia au trecut la exterminarea localnicilor...

Ciudat este ca acelasi mecanism de schimb functioneaza si astazi. Daca cineva ar spune ca doreste sa cumpere timpul, ceilalti i-ar recomanda calduros un consult psihiatric. Totusi, in plin curent consumerist oamenilor li se cumpara timpul cu hartii... sau chiar mai putin, cu bani electronici pe care pentru a-i returna avem a ne petrece restul vietii muncind pe plantatii. Ni se ofera entertainment in diverse forme, noi il platim cu propriul nostru timp pe care il dam la schimb.

Se poate deci, cumpara timpul? Aparent da! Timpul ca si concept este intangibil asemeni oricarui concept: nu poti cumpara libertate, nu poti cumpara pace sau echilibru. Extrase toate acestea din sfera conceptelor, devin manifestari ale fiintei umane pe care le poti manipula, conditiona sau incatusa in manifestare.

Toate acestea imi treceau prin minte urmand observatia ca ceea ce ne lipseste este... un plan!
In publicatiile stiintifice ale anilor '80-'90 puteam gasi o abundenta de curente, de strategii, de proiecte care sa ne pregateasca accesul la un viitor mai bun: automobile electrice, surse alternative de energie care fiind inepuizabile deveneau si foarte accesibile-ieftine, materiale de constructie ieftine si reciclabile, eradicarea unor boli, etc.

Intorcandu-ne in prezent am putea fi surprinsi de viata de rahat pe care o traim, de  rezultatele negative obtinute dupa atata zbucium si cercetare, dar mai ales surprinsi de inaplicarea rezultatelor obtinute pe taramul cercetarii stintifice.

Am aflat ca suntem in cautarea de noi zacaminte de petrol si gaze naturale, ca vom folosi mult mai mult carbune in anii care vor urma(!?!), ca vom suferi din ce in ce mai mult de foame dar mai ales de sete, ca desalinizarea apei de mare ramane o metoda foarte costisitoare (proiectele ieftine fiind blocate pentru a nu dezechilibra piata...), ca populatia bolnava de cancer creste exponential iar la zborurile cosmice cu echipaj uman s-a renuntat... Aaaa, si ca vanzarile de autoturisme pe benzina au scazut mult, ceea ce inseamna recesiune, iar varsta de pensionare a crescut catre 67 de ani...

Si atunci, unde este planul nostru? Strategia noastra? Catre ce vrem sau catre ce am planui sa ne indreptam?
Decat sa CONSTRUIM un viitor preferam sa imbecilizam specia cu scenarii stupide despre sfarsitul lumii, sa ne ocupam si bruma de timp ramasa cu drogul sfarsitului iminent a tot si toate. La urma urmei ce scuza mai buna am putea avea pentru inertia in care balteste spiritul creator de ceva vreme incoace??

In lipsa viitorului, cu un trecut de care ne amintim din ce in ce mai precar de ce ne-ar mai interesa prezentul?
Timpul prezent nu poate avea sens decat in prezenta celorlalte dimensiuni perceptive ale sale: trecut si viitor.


Se poate deci, cumpara timpul? Cu imaginea unei intregi generatii care cand nu isi "valorifica" eforturile la locul de munca, se disociaza de ea insasi in fata ecranelor extraplate  iar cand nu vaneaza target-uri corporatiste se face manga prin cluburi, cu aceasta imagine in fata ochilor as spune ca el, timpul, nu se poate cumpara, dar totusi se poate vinde, chiar foarte ieftin...

Democratia Razboinicului Luminii (nu apare in jurnalul acestuia...)

Ma uitam inmarmurit la persiflarile cu care este tratat Gigi Becali, pe un post important de televiziune, la ora de maxima audienta. Bietul proaspat parlamentar avusese de dimineata cateva "iesiri in decor". Desi abordeaza subiectul cu motoarele turate, domnul Gadea,- simtind probabil ca ceva pute- trece repede peste subiect...

Nu suficient de repede insa, pentru a nu lasa loc catorva intrebari despre democratie si normalitate.
Paradoxal, sunt unul dintre cei care cred in democratie. Asta desi detest cu toata fiinta mea ghiveciul de norme si falseturi in care se canta acum partitura numita "democratie".

Democratia contemporana se bazeaza pe alegerea unor lideri de catre popor, prin vot liber exprimat. Cu alte cuvinte, poporul alege!
Dar alege intre ce??? Intre doi lideri sau doua formatiuni pe care ALTII i-au desemnat, cetatenii cu drept de vot vor alege. Unii desemneaza, altii aleg. Democratic? Nu prea pare! Cu atat mai mult cu cat cei care desemneaza nu intra in categoria cetatenilor care vor suporta efectele deciziilor propriilor lideri, nu ne mai mira ca par lipsiti de discernamant, desemnand candidati bolnavi psihic pentru a conduce natiunea.

Multi intrebau cum a fost posibila aparitia lui Hitler pe scena istoriei. Pai, asa! Unii au ales ceea ce au desemnat altii! Dar nimeni nu si-a asumat nimic.
 Atunci cand ai puterea de a desemna un candidat ar trebui sa apara si responsabilitatea fata de actiunile sale viitoare, in cazul in care va fi ales. Atunci cand esti cetatean, odata cu dreptul si libertatea de a vota ar trebui sa apara si responsabilitatea fata de actiunile celui votat.
Adica desfasurarea actelor democratice presupune multa responsabilitate la care este evident ca nu se poate accede in masa... Accederea la responsabilitate este un act individual, izvorat din cresterea si evolutia individului. Prin urmare democratia este autolimitata la cei care si-o asuma, si nu la masa larga careia i se impune.
Votul universal devine astfel elementul prin care exercitiul democratic este aruncat in derizoriu.

Unii ma vor contrazice, argumentand ca tocmai de aia e democratie ca sa participe toata lumea!
Interesant insa, media europeana a procentului  celor prezenti la vot este sub 50%!  Prin urmare mai mult de jumatatea populatiei cu drept de vot refuza sa voteze. Sau altfel spus, rezultatul votului desi respecta regula majoritatii celor care au votat, in raport cu numarul mare de neparticipanti reprezinta vointa unei minoritati care se impune tuturor. De ce ar fi atunci atat de greu de acceptat ca democratia in sine apartine unei elite care ar avea nu doar dreptul sa o foloseasca ci si sa si-o asume??
 Astazi, cei care desemneaza candidati ce vor fi alesi, se substituie intr-un fel sau altul efectelor guvernarii, intrand in cercul restrans al privilegiatilor. Votantii intra la randul lor in cercul "anonimilor", votul fiind secret...

Revenind la cazul domnului Becali, nu cred ca cei care l-au cooptat in PNL s-au gandit macar o secunda ca aduc un bolnav psihic in parlament. Domnul Becali si-a exprimat vointa si dispozitia de a deveni in viitorul apropiat presedintele PNL. Pai nu? Pai da! Iar daca cineva va dori sa ingroape pentru totdeauna acest partid il va ajuta din rasputeri pe musiu Becali sa-si atinga obiectivul.
Si pana la urma, de ce nu ar fi el ales si presedinte al Romaniei? (Stim de unul care a ajuns presedinte al Germaniei!)
 Ca doar experienta de europarlamentar are, in parlament  este, bani are suficient de multi ca sa nu il mai tenteze sifonarea bugetului, a dat la saraci si la biserici, adica este un roman adevarat si un crestin model.
 Este bolnav psihic? Prezinta o tulburare de personalitate de tip narcisic? Ei si?! Mai bine sa nu ne incurcam in amanunte, sa radem copios si de ce nu,
cu Razboinicul Luminii sau cu Dumnezeu, inainte!

Apocalipsa statului de drept si alte previziuni...

Cred in puterea cuvantului de a dezvalui si descrie ceea ce nu se vrea a fi spus, cred in sinceritatea cuvantului chiar si atunci cand el, cuvantul, este folosit pentru a minti si acoperi....

Am avut prilejul de asculta elucubratiile individului Basescu de-a lungul campaniei electorale si a repetat pana la saturare tezele din vara, referitoare la atacurile asupra institutiilor statului, la pericolul in care se afla statul de drept sau chiar ca nu avem stat de drept, ceea ce ar parea o consecinta logica a faptului ca  nu avem un presedinte de drept....

Dincolo de petarde si perdele de fum, individul Basescu spunea un mare adevar la inceputul alocutiunilor care l-au consacrat principalul adversar al USL... in campania electorala... Si anume, ca statul de drept NU EXISTA!

Nu din motivele enuntate din debilitatea domniei sale insa, ci din altele pe care le voi enumera mai jos fara pretentia de a le fi cuprins in totalitate.

Un stat se formeaza ca rezultat a doua intentii sau efecte: incercarea de a construi (inclusiv imperii) are sanse de izbanda daca participam mai multi la acest efort, asa ca mai multi indivizi sunt cooptati intr-o multime guvernata de legi reglementate si emise de organisme ale ...statului. Si cum aceasta multime nu are nevoie doar de a lupta, ci si de protectie, accepta sa fie guvernata si administrata de catre institutii ale statului.
Statul este garantul fructificarii efortului comun inspre beneficiul fiecaruia si este protectorul si garantul sigurantei cetateanului si a drepturilor acestuia.

In prezent, efortul de a construi esueaza lamentabil cu fiecare imprumut care ne face mai datori si atat, cu fiecare bilant economic negativ, cu fiecare strategie prin care scopul de a fi mai saraci este singurul tangibil...
Ceea ce a fost construit se sfarama sub nepasare si interese care ne scapa: cai ferate fara macaze sau sine, poduri si pasarele iesite din uz prin neintretinere, hectare de moloz si reziduuri toxice presarate pe trupul unei Romanii in care statul devine marele absent. Statul ar trebui sa se ocupe chiar si de aceia care au cumparat mai mult sau mai putin din economia tarii in urma proceselor de privatizare, controlandu-i, supraveghindu-le activitatea prin organismele de control. Privatizarea nu inseamna abandon si instrainare, ci doar deplasarea responsabilitatii de administrare a unui bun. In ultimii 22 de ani insa, statul a fost artizanul instrainarii si abandonarii Romaniei. Si inca mai este.

Vorbeam de protectia cetatenilor care este tot un atribut al statului. Cand obtinerea unei slujbe devine apanajul norocului sau hazardului, cand pensionarilor nu li se mai poate garanta asigurarea nevoilor zilnice din pensia alocata, cand persoanele cu handicap, copiii si batranii devin victime ale slabiciunii fizice in fata fortei brute pe care statul nu o tempereaza, nu putem vorbi despre autoritatea statului de drept. Statul de drept nu exista.
Consecinta directa a acestui fapt este ca si presedintele devine inexistent, transformat intr-un guvernator impus, care impune la randul sau interese straine Romaniei...

Nu in ultimul rand, ceea ce lipseste unui stat de drept este constitutionalitatea. Constitutia este fentata, "legal" si murdar, daca nu in litera, cel putin in spiritul ei. Ultimul exemplu in acest sens il avem dupa castigarea alegerilor de catre USL si anuntarea in aceeasi seara de catre Victor Ponta despre intentia de invitare la guvernare a UDMR.

Dupa ce unii au facut spume la gura incercand sa explice cum ca asta este o smecherie, o strategie, o plasa de siguranta, ramane ceea ce este: un compromis care subliniaza subtirimea conceptului de democratie pana la disolutie. Daca prin "democratic" se intelege ca partidele politice sunt urcate la putere si altele decazute ca urmare a votului popular, in cazul formarii de aliante cu "opozitia", votul isi pierde sensul, guvernarea devenind rezultatul unor decizii paralele sau chiar potrivnice optiunilor exprimate prin vot.
Iar daca principiile democratiei - noi insistand ca avem un stat democratic - sunt incalcate, de unde pana unde mai avem un stat de drept?
Aceeasi intrebare se pune si in cazul intrarii lepadaturilor ARD-iste in parlament in lipsa voturilor, dar in prezenta unei legi strambe. Lege care mie imi da de gandit ...


Aceasta lege, a fost considerata relativ buna, intrucat in lipsa "intrarii la gramada" am fi avut un parlament "monstruos" format exclusiv din USL. Ma intreb, daca un partid sau o coalitie savarseste fapte de coruptie, tradare a propriului popor, furt si spaga, cu aroganta si dispret fata de prostimea din al carei sange suge cu sarg, daca dupa toate astea acel partid trebuie sa intre totusi in parlament, la conducerea tarii, pentru a respecta regulile democratice ale puterii si opozitiei, ce dracu' a devenit democratia pe care o ridicam in slavi??
De ce ni se cere sa fim atat de imbecili sau fanatici incat sa ne pastram sustinerea  fata de un partid sau grupare politica chiar si in cazul in care ea se discrediteaza prin genocid si pauperizare?


Romanii au dat dovada de mult mai putin fanatism, refuzand sa sustina neconditionat, dupa principiul: "daca cineva face nasoale, nu-l mai alegem, da-l dracu'!."
Vai, suspina virtuoasa Europa, dar asa nu se mai respecta principiile democratiei! Principiul alternantei puterii este in pericol!
 Daca partidele aflate la putere ar fi legiferat violul, pedofilia si ar fi organizat vanatoare de oameni, chiar si asa trebuiau sa intre in parlament pentru a avea opozitie si a fi reprezentati in parlament si acei cetateni adepti ai practicilor partidelor in cauza!!!
Acest circ nu este democratie, nu este legic nici logic si nici de bun simt. Este o mascarada pe care noua ni se cere sa o legitimam scuipand pe sacrificiul martirilor care au luptat si au murit in munti, in campii, in istorii.
Ni se cere sa abdicam de la noi insine si de la adevarul crezurilor noastre in favoarea compromisului ticalos prin care scursura si virtuosul trebuie sa stea la aceeasi masa, rahatul si painea trebuie sa stea in aceeasi farfurie din care noi sa mancam extatici si disociati, exlamand cu gura stramba: "...ce minunat este gustul democratiei! Mai vrem, oohh!"


Statul rezultat din astfel de mixaje, nu este un stat de drept si nu va fi niciodata.
Abdicand de la rolul sau fundamental, de la principiile fundamentale, statul roman ramane doar un mecanism represiv, atasat intereselor altor state "de drept" care se pisa in dreptul nostru cu dezinvoltura.
Norocul ar fi, ca uneori mai bate vantul...





P.S.In 06 decembrie trimiteam un comentariu pe blogul emisiunii "La ordinea zilei". Imi pare bine cand am dreptate, dar de data aceasta nu: "12. cristi c. | 06 Decembrie 2012 11:29

...as risca un pronostic: dupa alegeri, Basescu si USL vor face un blat frumos, astfel incat cei care au jefuit bugetul si nu numai, sa fie lasati in pace asteptand ca lumea sa uite si ei sa reinoiasca randurile "opozitiei".
Votul din 9 decembrie va fi unul antiBasescu, dar efectul nu va fi decat legitimarea USL la carma tarii. Coabitarea si compromisul vor fi una, iar circul pe care l-a oferit PDL va fi inlocuit de circul USL, poate cu personaje mai putin stridente... Basescu va ramane presedinte si noi vom ramane captivi in scalambaiala politica generala.
Domnule Radu Tudor, participarea la votul din 9 decembrie nu va fi altceva decat instalarea la putere a USL, pe o pozitie de forta echivalenta cu cea lui Basescu, nimic mai mult. Va fi aceeasi putere cu un alt nume, ne vom amagi inca o data. Desi il urasc pe Basescu si acolitii mai mult decat as putea-o exprima fara sa incalc limitele decentei, propaganda pe care o faceti USL-ului imi lasa un gust amar...
Pariu ca vom vota inutil?"

Duios, Romania trecea...

Intrucat cronicarii s-au stins in colbul istoriei, imi revine oroarea (nu e nici o greseala...) de a prezenta schematic reteta unei guvernari de succes, pe care forta politica (forta si nu clasa) de dupa '89 a practicat-o sub diverse coloraturi politice, spre propasirea membrilor ei de dincoace si dincolo de granite... Nu de alta, dar ar fi pacat sa se piarda "strategia" luminoasa care ne-a calauzit pe noi prin aceste vremuri tulburi!

Deci, se "purcede" de la periferie spre centru in pasi clari si etape bine definite.

Prima etapa:

1. Se anihileaza agricultura prin impartirea terenurilor in parcele cat mai mici, se improprietaresc oamenii cu aceste parcele fara a avea acces la mijloacele de munca (tractoare, pluguri, combine, etc.).

2. Se neutralizeaza prin vandalizare reteaua de irigatii, pentru ca eventualele asociatii agricole sa ramana cu terenuri putin fertile (vezi Dabuleni, sudul Moldovei, Baragan, etc.)

3. Se desfiinteaza combinatele zootehnice (pasari, porci, vaci...) si se blocheaza autorizatiile necesare acestora pentru functionare, in scopul falimentarii.

4. Se practica subventii agricole si preturi de achizitii pentru produsele vegetale si animale care sa ii termine pe micii producatori. Apoi se vand terenurile agricole neexploatate unor.. investitori straini.

A doua etapa:

1. Se schimba conducerile eficiente la nivel de fabrici, combinate, si se blocheaza licenta acestora de export. Dupa falimentul lor, se vand prin "oameni de bine" si "investitori seriosi" la fier vechi (vezi... sunt prea multe exemple!)

2. Fabricile si uzinele de interes strategic se vand unor investitori care sa le scoata din circuitul national si sa le introduca in circuitul corporatist care vor directiona productia in firme private externe si vor lasa datoriile in Romania ( vezi SIDEX Galati).

3. Se desfinteaza institutele de cercetare si se incurajeaza migrarea cercetatorilor spre alte tari mai calde...

A treia etapa:

1. Se vand bogatiile subsolului (mai ales cele strategice) pe preturi de nimic. Petrolul, gazele, minereurile se vor exploata in dispret fata de mediul inconjurator cu tehnologiile cele mai poluante cu putinta, pentru ca sunt si cele mai ieftine sau ele nu se pot aplica in alte tari care le-au interzis (vezi CUPRU-MIN, Rosia Montana, Barlad, Vama Veche...). Totodata aceste tehnologii vor alunga bastinasii de pe terenurile lor lasand liber "spatiul necesar" altor exploatari viitoare...

2. Se vind unitatile energetice unor privati, si energia electrica la preturi de nimic.

3. Se vand companiile aducatoare de profit din exploatarea propriilor resurse (vezi Transgaz, Hidroelectrica, etc.)

Desigur ca acestor masuri luate in "interes national" li se adauga "lubrifierea" climatului social. Adica se face praf sistemul de invatamant si cel medical, se perverteste justitia aducand-o la nivel de codoasca batrana.

Exista si un "ce nu se face", absolut necesar pentru "propasirea" natiunii spre mai bine: NU se investeste in turism, NU se investeste in infrastructura - doar se fura.

Rezultatul acestei retete aplicata in fiecare punct al ei, va fi reformarea statului (asa stat reformat nu am avut de cand suntem!!) adica imputinarea copiilor si batranilor (astia oricum nu merg la vot si nici credite nu iau...), si exodul fortei de munca spre alte tari in care sa construiasca alaturi de autohtoni ceea ce s-a distrus, vandut si daramat in propria lor tara.

Din pozitia asumata de umil cronicar, vad in viitor copii mergand la scoala si rasfoind cartile electronice, insemnate de faptele de vitejie ale politicienilor de la sfarsit de secol 20 si inceput de secol 21, nedumeriti asupra identitatii umbrei care se strecoara tiptil prin si din vietile lor. Le spun de pe acum: sub spectrul lasitatii parintilor vostri, duios Romania trecea... si trecea spre nefiinta...

---

P.S. Pentru a nu fi condamnat ca nu gandesc pozitiv, si ca ofer doar exemple negative generatiilor tinere, m-am gandit si la solutia pentru anularea sau anihilarea punerii in practica a retetei de mai sus sub forma scrisa a unui comentariu pe blogul lui Victor Ciutacu la postarea sa: "Banda lui Jesse James juca la juniori" :

"Domnule Ciutacu, sunt de aceeasi parere in ceea ce priveste “solutia” asanarii politicului din Romania. Dar spun “politicului” si nu PDL-ului! Este evident ca “puterea” de dupa ’89 este aceeasi, artizanii ei ramanand bine camuflati dupa actorii politici din prim plan.

Ceea ce ma ingrozeste este usurinta cu care artizanii dezastrului national migreaza dintr-un partid in altul, iar daca nu migreaza sunt oricum de neatins (cazul Nastase). Nu cred ca Basescu sau Udrea vor pati ceva dupa ce PDL-ul nu va mai fi la putere. Astia sunt imbarligati intr-o structura interlopa care incepe de la proxenetii din cartiere marginase si continua cu baietii destepti plus serviciile, avand in varf sau la vedere structurile politice conduse abil (dar in acelasi registru!!!)de “cooperativa de guvernare”.

Si indiferent de culoarea politica, ni s-a dovedit de 20 de ani, ca noi nu contam, ca Romania trebuie vanduta pe bucati mai mari sau mai mici, ca interesul si siguranta nationala sunt incomparabil mai “usoare” in balanta fata de un BMW X5 si vila la Colibita sau la Sinaia… Astfel atunci cand nu au putut jefui singuri, au facut aliante! Au facut coalitii sau s-a migrat dintr-un partid in altul.

Pe cine dracu’ sa votez eu, cand PSD-ul l-a mosit pe Nastase (direct)si pe Basescu (indirect), cand PNL-ul a fost combinat cu PDL-ul la guvernare si acum fac schimb de “cadre”…??

S-au facut in douazeci de ani toate combinatiile posibile, inclusiv partidele mici fiind cuprinse ca aliati intr-o guvernare sau alta iar UDMR in toate…

Deci, revin: eu cu cine dracu votez? Si poate ca as gasi si singur un raspuns la aceasta intrebare daca as avea raspunsul la alta: cine este subordonat si cui – serviciile secrete politicienilor sau politicienii sunt subordonati serviciilor secrete. Iar daca ele, serviciile se afla intr-un fel de “tovarasie” sau “colaborare” cu politicienii servind desigur “interesul national” (ca Ungureanu o dadea cu interesul national in sus si in jos, la investitura, de ametea natiunea)atunci intrebarea devine: si cine ii conduce” cine este seful? Ca poporul, in nici un caz!

Eu nu sunt goarna ineptiilor basiste cu “toata clasa politica e la fel” dar ganditi-va ca in multe judete oamenii de forta care au invartit afacerile grele, vor migra in alt partid sau vor deveni “independenti” si isi vor pastra functiile si puterea (vezi Frunzaverde). De astia cum scapam? Doar glontul, domnule Ciutacu! Doar glontul!… "