Clisee inepte...

sursa foto: http://www.guardian.co.uk/politics/blog/2009/apr/03/g20-berlusconi-queen-michelle-obama

...Un alt cliseu stupid dar larg raspandit este referitor la nationalism...

Nationalismul este condamnat cu sarg, chiar daca este esential in dezvoltarea unui popor, oricarui popor!

Asa cum orice individ sanatos are o perioada numita adolescenta in care este foarte preocupat de imaginea si identitatea sa, un popor va avea o perioada istorica in care va fi preocupat de identitatea si imaginea sa.

Desigur, pasul urmator si nivelul imediat superior ar fi acela al "relationalismului" in sensul unei relationari cu toti cei care ne inconjoara, direct si nu prin prisma prejudecatiilor identitare... Dar orice adolescent, inainte de a relationa eficient, are nevoie de o identitate, de a invata de unde vine, ce il reprezinta, si mai ales ce il include sau exclude. La fel si un popor, are nevoie de tot acest demers, inaintea unei transcenderi a identitatii de grup catre o relationare complexa.

Nationalismul nu poate fi evitat, amputat ci doar cultivat si respectat. El se atenueaza doar prin traire, adica prin maturizarea unui popor care si-a asumat ceea ce stia ca este dar constient si de ceea ce ar putea descoperi... Nu vrem nationalism? Inseamna ca nu vrem natiuni ci turme! Nu vrem adolescenti? Inseamna ca vrem copii ascultatori! Mai ramane de aflat cine sunt adultii "responsabili" care au trecut in soapta peste aceasta etapa, pe care nu si-o recunosc dar pe care se sprijina si care ii penalizeaza pe ceilalti pentru "excesele varstei"... "Statele democratice" sau "democratiile occidentale" sunt un alt cliseu halucinant. Guvernul german afirma cu ocazia majorarii varstei de pensionare ca Germania nu este condusa de popor, ci de politicieni... Statele europene sunt indatorate pana peste cap unor corporatii gigant. Se hotarasc razboaie sau participarea la ele in spatele usilor inchise, dar "statele democratice" inca mai cred in democratie! Nici o hotarare de guvern in ultimii ani nu a fost schimbata prin protestul deschis al cetatenilor. Democratia devenind astfel doar un slogan electoral...

In ultimele zile, evolutia pietelor a dictat demisia unor premieri, remanieri guvernamentale... si totusi vorbim despre democratie. Cine alege, cine demite si cine isi asuma responsabilitatea deciziilor luate?? Poporul, in nici un caz.... De ce nu el? Pentru ca el, poporul, trebuie sa accepte deciziile luate, el nu are dreptul de veto niciodata, pentru ca el, poporul, nu are identitate, este un "ceva", este un nimic... pentru a fi CINEVA, ar trebui sa aiba o identitate, sa-si manifeste caracterul...NATIONAL. Dar asta nu e voie, ca doar nu ne vom intoarce la mult blamatul nationalism, nu??

Romanii au gasit formula actuala de a face politica cu 2000 de ani inainte: "panem et circenses".

Aveau si ei senat si republica dar si divertisment pentru gloata...

Acestea sunt alternativele: poporul are nevoie de nationalism, gloata de divertisment.

Si noi, noi ce vom alege???...

Cliseele manipularii de azi si de ieri...

Cand inghiti prea multe, cand te simti sufocat de declaratii si comunicate de presa, de luari de pozitii si discursuri solemne, e bine sa iti pui intrebari. Adica sa-ti iei pauza necesara pentru a-ti auzi si propriile ganduri, propriile raspunsuri, printre atatea clisee...

Unul dintre cele mai cunoscute este cel al discriminarii. Pe toate meridianele "lumii civilizate" discriminarea este condamnata si poate constitui o acuza serioasa. De fapt, discriminarea este un fenomen firesc, cat se poate de natural si benefic. Discriminare= deosebire, discernere, separatie (DEX). Dincolo de definitie sa vedem si aplicatiile practice.

Atunci cand scoatem un criminal dintre ceilalti membrii ai unei colectivitati impunandu-i anumite reguli si tratamente, facem o discriminare. Daca numim o colectivitate dupa obiceiurile ei religioase, recurgem la discriminare. Cand acordam o nota de zece unui singur elev dintre douazeci si o nota de patru altui elev, facem o discriminare in ambele cazuri. Atunci cand incadram un copil cu nevoi speciale intr-o institutie speciala, il discriminam in sensul separarii de marea masa a copiilor fara nevoi speciale.

Pe scurt, discriminarea ne ajuta sa-i identificam pe ceilalti, pe acei putini care sunt altfel decat media, ceea ce este un fapt laudabil. Urmarea sanatoasa a procesului de discriminare este acela de acceptare urmata de condamnare, sau de ajutorare, sau promovare de la caz la caz. Doar urmata de generalizare, discriminarea devine patologica. Pentru a avea o atitudine fireasca, trebuie mai intai sa-i acceptam pe toti cei care sunt diferiti. Dar a-i accepta fara a-i recunoaste, este imposibil! Iar a-i recunoaste ca sunt diferiti inseamna ca le-am aplicat o metoda de "judecata", de apreciere a lor bazata pe asemanari si diferente: adica i-am discriminat!

La inceputul oricarui proces de cunoastere (da, a oricarui proces de cunoastere!) se afla o discriminare grosiera, bazata pe cateva elemente cum ar fi cele religioase, de rasa sau de limba vorbita. Pe parcursul sau insa, procesul se rafineaza, astfel incat ajungem sa diferentiem, sa cernem, pe baza unor caracteristici din ce in ce mai subtile: harnicie, curaj, verticalitate, simtul onoarei, etc.

Daca pana acum am recurs la elemente grosiere si ridicole de multe ori in istoria umanitatii, astazi suntem capabili de o analiza extrem de subtila si sensibila in procesul cunoasterii noastre si a "celorlalti". Ciudat este ca tocmai acum ni se spune ca discriminarea este ceva negativ, ca ea trebuie combatuta si desfiintata... Argumentele vor fi desigur cele ale evitarii unui nou holocaust, ignorand faptul ca generalizarea, extrapolarea crimelor unor indivizi asupra unei intregi etnii si nu discriminarea, a insangerat istoria planetei. Iar daca generalizarea in sine face parte din procesul de globalizare, acesta din urma nu pare sa sperie prea mult puritanistii curentului "political correctness".

Totusi, in momentul cand condamnam comportamentul violent si il numim pe autor "violator" nu facem o discriminare a sa fata de ceilalti cetateni care nu violeaza? Cand numim pe cineva "hot" nu facem o separare intre el si ceilalti care sunt considerati cinstiti? Cand numim un elev "olimpic" nu facem o discriminare intre el si restul? Cum ar arata oare lumea fara aceste discriminari, o masa amorfa in care nimeni nu ar fi diferit de ceilalti, o masa fara varfuri, fara abisuri, atat de sferica incat ar putea fi rostogolita in orice directie fara opozitie si fara revolte...

Cum ar arata lumea in care bolnavii nu ar mai fi discriminati, "separati" de cei sanatosi? Spitalele ar fi deschise tuturor, iar numele specialitatilor medicale ar fi sterse de pe frontispiciu...

Mi se va spune ca in toate exemplele de mai sus se afla cate o mica-mare exagerare si, sa nu uitam mai ales de holocaust! As raspunde ca tocmai o temeinica discriminare ar fi prevenit holocaustul, adica folosind mai multe elemente pentru a face "diferenta" sau "discriminarea" s-ar fi putut identifica acele scursuri care au ruinat societatea germana si europeana, care s-au camuflat mult prea usor sub numele unei etnii si fara prea multe scrupule s-au folosit de martirii ei. Cand interlopii sunt adusi in instanta, ei se declara tigani si se plang ca sunt discriminati. Cand dealerii de droguri ajung in instanta, isi aduc brusc aminte ca sunt portoricani, mexicani sau de culoare pur si simplu, si se plang de discriminare. Pedofilii se plang de acelasi lucru dar, din fericire, inca nu i-a ascultat nimeni...

Discriminarea grosiera ne spune ca femeia este mai slaba decat barbatul. Discriminarea subtila ne spune ca desi Ana Pauker nu avea forta musculara a lui Muhamad Ali, a fost mult mai puternica si mai cruda...

Discriminarea ne ajuta in cele din urma sa intelegem ca atat cei pe care ii indragim cat si cei pe care ii detestam sunt diferiti de noi, iar acest "noi" se rezuma la un cumul de trasaturi - numitor comun, pe care il putem folosi pentru a-i apara si a ne apara, pentru a intelege si accepta ca nu ignorarea realitatii sau a proceselor ei ne face mai buni. Omului i-a fost data cunoasterea, asa cum strutului i-a fost dat valul de nisip... si e prea tarziu sa facem schimb de roluri...

Reflectand la...istorie

sursa foto: http://www.2012en.ro/?p=5710

Reflectand pe marginea articolelor aparute in revistele de specialitate, ajung la concluzia ca exista doua abordari si doua tabere: a celor care cauta sa inteleaga si a celor care se justifica... Istoricii sunt impartiti in aceste doua tabere, indiferent de teoria pe care o sustin: aceea a latinogenezei, a dacogenezei (sau dacomaniei...), roesleriana etc. Pe cei care incearca sa se justifice, sa justifice prezentul ca o consecinta a trecutului, ii consider in cel mai bun caz iresponsabili... sau contaminati de prostie in cel mai adanc mod cu putinta. Este ca si cum ai incerca sa justifici palma data unui vecin prin faptul ca acesta s-a nascut, sau ca o consecinta a faptului ca s-a mutat langa tine cu ceva vreme in urma... Nu insist pe aceasta tema, pentru ca nu merita! Complicitatea unor istorici la crima savarsita de marile puteri "civilizatoare" este evidenta chiar daca vehement negata.

Pentru ceilalti, care incearca sa descopere ce s-a intamplat , care a fost procesul sau procesele care s-au desfasurat in timp pana astazi, as dori sa-i "impac" prin simpla observatie a faptului ca adevarul istoric nu va conta niciodata pentru cei care cauta justificari. In disputele "stiintifice", vor castiga intotdeauna cei care stiu ce concluzie trebuie trasa de la inceput prin simplul fapt ca au trisat startul si nu se vor opri pana la sfarsit...

In epoca in care cea mai mare putere militara si economica este detinatoarea recordului de exterminare a unei populatii stravechi, ma refer la exterminarea nativilor nord-americani, in epoca in care biserica a binecuvantat starpirea ereticilor care in America de Sud s-au dovedit destul de numerosi,... ei bine, in aceasta epoca in care masacrele au justificari nu cred ca mai este foarte important pentru autorii lor care este originea unui popor in sensul respectarii adevarului istoric!

Ma amuza chiar pretentia unor "oameni de stiinta" care au distrus dovezile istorice cu buna stiinta, de a li se prezenta dovezi clare in sustinerea unor teorii care nu sunt in asentimentul prea-potentilor stapani. Aceasta cerinta a istoriei contemporane de a avea dovezi "clare" adica scrise, este induiosatoare... Cu alte cuvinte, daca nu stii sa scrii, nu existi! Daca ti-ai pierdut certificatul de nastere sau de casatorie, la fel. Intr-adevar, in aceste conditii nu este usor sa recompui istoria! Ca o observatie de bun simt, imi permit sa afirm in aceste conditii, ca noi nu existam pana nu invatam sa scriem, folositori suntem in masura in care ne lasam folositi si de contat nu contam pana la sfarsitul vietii... si asta doar daca devenim parte din "istoria corecta" adica aceea pe care o scriu cei care fac si "politica corecta".

O fi "politica corecta" impanata de valorile democratiei, de drepturile omului, si vegheata de organisme internationale, dar in substrat, ramane maculatura pe care s-au schitat planurile epurarilor etnice, genocidului din lagarele naziste pana in gulag-ul comunist, care la o observatie mai atenta are aceeasi calitate a hartiei indiferent cine a scris pe ea: lacomia a fost universala inainte chiar de a fi globalizata...

Ne putem duela in teorii istorice, poate fi chiar incitanta pasiunea dezbaterii. Adevarul insa, apartine prezentului iar prezentul ne contine indiferent de interpretarile noastre asupra trecutului. Trecutul nu putem sa il acceptam, il putem doar descoperi. Prezentul insa, il avem de acceptat pentru a nu fi acoperiti de trecut; pentru a nu ramane sa "traim" postum, captivi in filele unor carti sau documente de arhiva scrise stangaci suprarealist, despre certificate de nastere si de deces...

Dacii si o fituica numita "Historia"...

sursa foto: http://roncea.ro/2010/07/28/dacii-de-la-vatican-fotografii/

Descopar pe site-ul revistei Historia un articol semnat de Irina Manea: "Dacomania sau cum mai falsificam istoria", in care "cultul dacic" este incadrat la capitolul "extremism" si ma pune necuratul sa las un comentariu...

Realizez ca nu ai acces la celelalte comentarii decat in momentul in care postezi propriul comentariu si nu se publica un comentariu pana nu se "modereaza" in redactie. Ca urmare public pe propriul blog comentariul lasat si pe site-ul Historia:

"Stimata doamna Irina Manea, v-am citit articolul cu atentie si rabdare. Nu sunt istoric, ca urmare nu am sa comentez din punct de vedere stiintific articolul dumneavoastra.

Totusi, daca "cultul dacilor" este dovada de extremism, "cultul rromilor cetateni romani care au devenit romani de etnie rroma si mai nou romani..." ce fel de dovada este???

Interesant este ca istorici britanici ii considera pe daci "absolut senzationali", ca la Vatican sunt statui imense care ii reprezinta pe daci, ca dacii sunt singurul popor infrant de romani care a beneficiat de o cronica in piatra (Columna lui Traian), iar in Romania cultul dacic sau cercetarile in aceasta directie sunt considerate extremiste sau de orientare legionara...

In al doilea rand, spuneti ca "Demersul protocronist se plaseaza in zona extremismului, mai ales cand trateaza un fragment istoric putin cunoscut". Pai, daca este putin cunoscut, este firesc sa avem mai multe speculatii si interpretari. Iar atata timp cat nu avem o cronica-descriere impartiala asupra curentului legionar sau asupra regimului Antonescu sau a regimului comunist, acuza de extremism mi se pare exagerat de... comandata!

Personal, pariez pe "fabulatia dacismului" care chiar daca nu reprezinta adevarul istoric in proportie de 100%, nici nu contine doza de narcisism malign al teoriei conform careia unii "sunt poporul ales" si, ca atare, pot emite judecati de valoare asupra celorlalti si pot stabili limitele extremismului si nationalismului in functie de interesele lor de grup. Pariez ca teoria dacismului ne va readuce la esenta de care ne-am indepartat si nu la reinventarea unei esente. Dumneavoastra, ca si istoric, probabil ca nu va puteti permite vulgaritatea unui pariu. Eu insa, ca stranepot al strabunicilor mei, nu am nici o retinere.

Multa sanatate!"

Intrucat nu imi este prea sigur cum "functioneaza" site-ul celo de la Historia, imi expun aici unele nedumeriri, zic eu legitime... Am ajuns cu totii la un consens, in privinta unor fapte istorice dovedite, si anume ca Dacia a fost invadata de romani, care au cucerit-o partial in urma a doua razboaie de mare anvergura. Unii sustin ca barbatii au murit in razboi, altii ca au fost toti luati sclavi sau inrolati in armata imperiului si dusi departe... Buun! Dar femeile au ramas! Adica indiferent cati colonisti au venit sau soldati, cati migratori sau nemigratori au intrat in Dacia (cea cucerita...), s-au "intalnit" cel putin cu o populatie feminina numeroasa - intrucat cronici despre vreo deportare masiva a localnicilor nu s-au gasit, iar Stalin inca nu se nascuse....

Logic, cel putin 50% din populatia care se va forma in Dacia ocupata va avea radacina materna daca, iar radacina paterna diversa, dupa cum diversi au fost colonistii ajunsi in Dacia. Deci, daca doar 50% din poporul daco-roman si mai apoi roman are radacini dace, mi se pare firesc sa stiu cate ceva despre acea radacina materna, daca nu doar din curiozitate, poate si pentru a intelege ce anume vrea sa spuna cineva care ma injura de mama...

Printre altele, sa nu uitam ca mamele sunt cele care transmit zestrea culturala a unui popor mai departe... educandu-si copii, transmitandu-le valorile si reperele mitice. Deci, este oare prea mult sa dorim deslusirea profilului si caracteristicilor acestei radacini dace, care a fost amprentata de insemnele civilizatiei fierului, de constructiile cetatilor si exploatarile aurifere?

Serios acum, am oare pretentii exagerate incercand sa aflu cate ceva despre bunici? Sunt legionar si extremist daca vreau si eu sa stiu cum traiau bunicii mei - ma rog, o parte din ei? In cazul in care raspunsul este "da, esti extremist!" doresc sa aflu cate ceva despre legitimitatea pe care o are cel care mi-l va da, de a emite judecati de valoare ! Abia apoi, ii voi raspunde....

un pas inapoi...

Am fost intampinat de dimineata, de anuntul mortii lui Steve Jobs. Cunoscand din media cate ceva despre boala care l-a ingenuncheat, am avut un moment de compasiune fata de omul care s-a stins. Am citit despre afirmatiile sale de-a lungul timpului si despre o scurta descriere a vietii celui care a infiintat cateva companii de succes si a inventat cateva aparate de foarte larg consum.

Chiar daca mi-a devenit brusc drag, in momentul in care am aflat ca tot el a infiintat Pixar, nu am putut sa nu remarc comparatia sau asemanarea deplasata dintre Steve Jobs si ...Einstein!

Am avut asa, vreo cateva ore un gust amar in gura si asta nu se datora in nici un caz celebrului disparut. Pur si simplu imi este greu sa accept, ca un inovator, un om inteligent care a fabricat un produs - este adevarat, de larg consum- poate fi comparat cu un vizionar care ne-a consolidat identitatea universala, care a deschis drumul unor curente noi in fizica si care ne-a aratat universul intr-un fel care ne-a facut sa devenim parte din el...

Din punctul meu de vedere, comparatiile nu incap, fiind doi oameni care au "activat" in domenii complet diferite: Jobs a facut cariera inventand produse dorite de foarte multi, imbinand stralucit marketing-ul cu utilitatea acestora; Einstein a rescris coordonatele fizicii.

Este ca si cum l-am compara pe inventatorul automobilului cu Heidegger... Dincolo de stupiditatea demersului comparativ, mi-a atras atentia nivelul nostru, al consumatorilor de presa si al producatorilor de presa: putem confunda foarte usor un zugrav cu un pictor. Nu creeaza amandoi??? Ba da, creeaza. Problema este insa a noastra, care includem intr-un numitor comun pe toti aceia care ating nivelul de zugrav, indiferent cat de mult se inalta deasupra acestuia.

Se pare ca nu mai avem "instrumente" care sa ne semnalizeze dincolo de punerea in practica a unui proiect. Pentru arta, filosofie, stiinta nu mai avem semnal... singurul semnal pe care il receptam viguros, este cel al banilor: daca ceva aduce bani este grozav! Daca nu aduce bani, de ce sa ne obosim sa mai vorbim despre el... poezia, filozofia si stiinta nu se pot tranzactiona la bursa! Chiar daca domnul Jobs a inventat - printre altele - un super telefon, iphone-ul, noi vom debita aceleasi banalitati pe care le-am vorbit la modestele Nokia si inca pentru multa vreme de aici inainte...

vinul tau e amar de soare,

vinul meu dulce de nori,

pot sa-ti spun cum te-as bea toata,

pot sa-ti spun de cate ori…

Ce petrecere ne-asteapta

si ce vis sa-mpartasim,

cu al tau cules din soare

si al meu doar simplu vin…

As turna vorbe de-a valma,

peste-nchipuirea noastra,

si visandu-ma senin ,

m-as visa la nunta noastra.

La fereastra inspre tine,

picatura mea de vis,

stropul meu de vin albastru

bland si simplu va fi nins…

Daca –as bea putin din soare,

daca-ai bea putin din nori,

am muri intr-o secunda,

am muri de-atata ori…

scoala

In luna septembrie, pentru multi a inceput scoala. Cred ca a fost un prilej pentru etalare de toalete festive, un bun prilej pentru cheltuieli suplimentare cat si pentru aduceri aminte si nostalgii ale anilor de altadata...

Pentru mine, a fost un bun prilej de reflectie asupra celor ce as fi vrut sa fiu invatat de catre dascalii mei si nu am fost, despre ceea ce m-ar bucura sa se predea in scoala dar probabil nu se va preda niciodata.

Am incercat sa cuprind in cateva fraze o parte din ceea ce a devenit definitoriu epocii noastre, pe care o parcurgem de vreo doua mii de ani incoace...

1. Religia, este cel mai subtil nivel al vietii spirituale pe care omul a trait-o de-a lungul timpului.

Oamenii care nu au avut acces la religie - la viata spirituala - dar au incercat sa se foloseasca de ea pentru dominarea maselor, au fost si sunt preotii...

Ei sunt aceeasi familie de multe mii de ani, schimband forma ritualurilor, dogmele si numele lor in functie de ceea ce se vindea mai bine. Preotii au fost intotdeauna oameni de vanzari: oamenii au fost captivati de Isus, ei au vandut crestinism si Noul Testament; au fost oamenii inspirati de Moise, preotii au vandut Vechiul Testament si religie iudaica. Pentru unii a fost important Mohamed, pentru altii Buda. Preotii s-au specializat pe un anumit sector de vanzari: crestinism, islamism, budism etc. Concurenta fiind mare (adica ciolanul), au aparut si culte, secte, in cadrul aceluiasi curent religios.

Axioma ar fi: Preotii sunt oameni de vanzari care au exterminat oamenii religiosi cu intensitatea cu care adevarurile traite si impartasite de acestia duceau la eliberarea semenilor de sub dependenta produselor vandute- dogmele bisericii.

2. Oamenii politici, au fost intotdeauna ocupati sa fie mai inalti decat restul. Au depins intotdeauna de masele largi ( fata de care trebuiau sa fie mai inalti) dar si de cei care le furnizau puterea, adica de cei care le-au tinut scara pe care sa se cocoate: biserica si camatarii apoi biserica si bancile.

Oamenii politici nu au construit nimic, pentru ca singura preocupare a fost aceea de a se inalta deasupra si de a-si exercita puterea asupra altora. De aici si confuzia intre oamenii politici si constructorii sociali. Libertatea pe care le-a dat-o forta-puterea, s-a rasfrant asupra constructorilor sociali, ai creatorilor, artistilor, meseriasilor si inventatorilor care au folosit-o pentru a pune aripi ideilor lor. Oamenii politici nu au construit nimic, decat propriul ego. Asa cum un individ foarte gras nu va vedea ce se afla sub burta sa, tot asa nici oamenii politici nu au vazut ce se construia si se crea sub umbrela egoului lor. Cand au reusit sa vada copacul constructiei printr-un incident nefericit (prea mult crescut), au ordonat imediat distrugerea lui si nivelarea solului. Omul politic nu poate accepta concurenta, pentru ca el este cel mai inalt doar urcandu-se pe scara...

Este evident insa ca de-a lungul istoriei au fost voievozi sau presedinti care ne-au calauzit constructia la modul constient. Ei au fost lideri si nu oameni politici! Liderii sunt chemati sau alesi- Oamenii politici se cocoata. Liderii sunt alesi datorita inaltimii lor- Oamenii politici au campanie electorala pentru a parea mai inalti....

Axioma: Oamenii politici isi fac reclama cu libertatile pe care le confisca, liderii isi asuma primii responsabilitatile libertatilor de care se bucura cei pe care ii conduc.

Libertatile confiscate se vor numi "drepturi", si cu cat se va vorbi mai mult despre ele libertatea din care au fost retrase, este mai vlaguita si mai stinsa...

3. Societatea actuala trece printr-o metamorfoza completa, iar axiomele anterioare trebuie completate. Conflictele si rasturnarile de putere au dus la un concept nou, care sa dea mai multa stabilitatate factorilor de forta, adica o perversa imperechere intre biserica si banci.

Manipularea "spirituala" a dat mana cu manipularea financiara. Astfel s-au nascut corporatiile, promovand diverse "curente religioase": fitness, alimentatie sanatoasa, farduri din extracte naturale, smartphon-uri si asigurari diverse - "fiindca meritati"-, amenintand cu iadul, adica saracia crunta, pe toti cei care ar incerca sa iasa din sistem. Corporatiile fiind imense si sistemele de supraveghere "a ereticilor" trebuie sa fie pe masura.

Axioma: cand orice retea este o afacere, si cand orice afacere devine o retea,inseamna ca paianjenii au urcat deja in varful piramidei trofice.

Si ar mai fi ceva, despre civilizatie. Cea mai mare greseala pe care o putem face, este sa ne drogam cu ideea civilizatiei pe care o construim si o lasam urmasilor nostri. Noi, ca europeni si ca occidentali nu am construit asa ceva. Am incercat sa tinem lumea pe loc, iar stralucirea unor genii ca Michelangelo, Beethoven, Heidegger si altii, nu sunt decat dovada nereusitei constructului civilizatiei occidentale, dovada ca geniul uman nu poate fi pus in lanturi. Aceasta falsa civilizatie, a insemnat dominatie, sclavie, secatuirea resurselor si pentru adevaratele civilizatii, exterminare. Occidentul nu a invatat limba altor popoare - le-a impus propria limba (engleza, franceza). Occidentul nu a invatat alte stiinte - a impus propria stiinta ca fiind unica adevarata. Occidentul nu a acceptat alte religii - si-a impus propriile dogme cu aroganta singurului detinator al adevarului. Occidentul a ignorat continutul, ridicand in slavi, forma, pe care izoland-o de continut, a ucis-o.

Axioma ar fi: cand cineva isi declara intentia de a te civiliza, poti fi convins ca eforturile sale se vor indrepta in directie opusa, adica aceea de a te face sa-i recunosti si sa-i accepti superioritatea. Si intrucat un baros va fi intotdeauna mai puternic decat un ceas, isi va demostra foarte usor punctul de vedere si in aceelasi timp vulnerabilitatea sa: in fata timpului, doar adevarul este nemuritor in timp ce forta este o perpetua variabila...