duminică, mai 15, 2011

sufletul pereche

gasindu-ti sufletul pereche,
n-ai sa ramai cu trupul sau in brate,
nici nu-ti vei stinge setea de-a renaste…
n-ai sa ramai si n-ai sa pleci mai altfel.
Gasindu-ti sufletul pereche…
iti vei aduce-aminte ca esti singur
iti vei aduce moartea mai aproape,
si mitul ei uitat va fi o vreme…
gasindu-ti sufletul pereche
perechea ta, o vei lasa scapata
privindu-te pe tine din afara,
plangand ca un copil intaia oara…
Gasindu-ti sufletul pereche
n-ai sa ramai si n-ai sa pleci mai altfel
chiar de vei fi mai mult intr-o poveste,
vei continua ce ai uitat ca este….

sâmbătă, mai 14, 2011

Detalii...

Ma gandeam la detalii...
La cat de importanta a devenit pentru multi dintre noi, o reala schimbare. Constient sau nu, suprapunem ideii de mai bine ceva complet schimbat si diferit de momentul prezent. Ne dorim o mare schimbare. Aceasta dorinta insa seamana mai mult cu o idee utopica sau cu proiectul traznit al unui fizician nebun! Cum am putea sa schimbam totul? Cum am putea sa schimbam totul, deodata?? Desigur, nu putem! Poate doar Dumnezeu....
Am putea insa sa schimbam detalii. Detalii din viata noastra, care compun imensul tablou al lumii contemporane. Sa fim intransigenti la detalii, inseamna sa ne construim propriul tablou si propria lume. Orice megastructura este alcatuita din detalii, si nici o megastructura, nu a fost construita dintr-o data! Totul a inceput candva, cumva si a continuat crescand...
Am citit acum cateva zile despre uciderea unor caini, vreo doua sute, la adapostul din Botosani. Ucisi cu cruzime, ucisi la comanda. Am citit si comentariile unor "iubitori de oameni" care ii acuzau pe "iubitorii de caini", repetand aceeasi retorica imbecila, si anume ca in timp ce unii semeni ai nostri mor de foame altii nu mai pot de grija cainilor...
Desigur, uciderea unor caini vagabonzi la comanda este doar un detaliu. Sunt multe afaceri tenebroase in Romania si in intreaga lume. Uciderea brutala cainilor vagabonzi si bagarea in buzunar a banilor pentru eutanasiere, este doar una dintre multele afaceri din Romania, adica doar un detaliu. Si minciunile presedintelui Basescu sunt doar un detaliu din activitatea domniei sale ca si abuzul asupra Parcului National al Muntilor Bucegi sau ca si taierea padurilor. Sunt detalii, de care dupa unii, nu ar trebui sa ne impiedicam...
Straniu pentru mine este ca in saracia si mizeria in care ne zbatem, mai putem sa ignoram detaliile. Adica pentru omul sarac conteaza si 5 lei. Pentru bogatas, nu e mare lucru. Pentru un sarac insa, este painea pe cateva zile pentru copiii sai. Nu suntem atat de bogati sufleteste incat sa ignoram crimele, uciderea sau eliminarea fara discernamant a unora dintre noi, chiar daca acestia sunt caini sau oameni.
Ni se fura demnitatea, manipulatorii mass-media ne-au transformat intr-o natie de hoti si brute, calai si mitocani, manelisti si cocalari... Copiii si tinerii geniali sau harnici cresc in umbra burtilor ragainde, a nesimtirii oportunismului porcesc care a devenit codul deontologic al politicianului roman...
Crestem sub semnul exhibarii vulgaritatii unor "Oana si Pepe", "Iri si Moni" vedete aduse din suburbiile psihopatologiei in decorul tabloidizat al unei false si strambe societati de consum. Prea saraci pentru a calca peste detalii, peste copiii parasiti in orfelinate sau tomberoane, peste pensionarii saraciti de un guvern grotesc, peste bolnavi fara medici si scoli fara profesori, peste paduri fara copaci, peste caini macelariti, indiferent care este pretextul care ne cheama inainte. Nu mai avem voie sa trecem peste, sa calcam peste cadavre!
Nu demult se vorbea despre medici care ucid pacienti, despre pacienti care dau spaga pentru a avea acces la servicii medicale precare, despre medici care pleaca din tara pentru un trai mai bun si, desigur, pentru mai multi bani... Comentariile de atunci din presa, conduse abil de comentatori sub pseudonim, au facut ca acum, cand spitalele devin magazii pustii revolta sa fie minimala, medicii si populatia deservita aflandu-se in doua tabere ireconciliabile, intre care sila si dispretul nu mai lasa loc unor actiuni comune, chiar daca agresorul este acelasi pentru toti.
Aruncandu-se in presa cateva articole de scandal in care oamenii au fost victimele unor haite de caini, s-a dezgropat securea razboiului din nou, de data aceasta intre oameni si caini. Solutia nu poate fi decat una, exterminarea cainilor! Doctorii au putut sa plece peste granita, cainii insa nu pot! Vor fi exterminati si noi vom pasi peste cadavrele lor si peste tot atatea detalii.... Vrem o schimbare majora, sa ne fie cu totul, dintr-odata, mai bine! Nu avem timp de detalii, dar tocmai prin ele putem schimba ceva! Poate nu este intamplator ca detaliile sunt ignorate...
Cand tara sufera si atatia oameni muncesc din greu pentru o bucata de paine, profesorii faceau o greva criticata aspru de cei care doreau o schimbare, fara insa sa schimbe ceva... Adica nu castigau destul din meditatii, nu erau multumiti ca primeau bani si pentru vacantele in care nu faceau nimic?? Profesorii au fost redusi la tacere.... ...Si nemernicii de pensionari care nu intelegeau ca tara trece printr-o criza economica, iar ei au pretentii nesimtite, in a-si primi pensiile asa cum au fost stabilite ele prin lege... S-au aruncat in presa cateva cazuri de pensionari profitori, care primeau in mod evident pensii exagerate si astfel, pensionarii au devenit un alt detaliu care trebuia sacrificat pentrui a merge inainte... Comentariile platite din media si-au jucat din nou rolul eficient. La fel cum si l-au jucat in cazul cainilor ucisi fara discernamant, la gramada intre zidurile unui "adapost" pentru caini.
Macabra afacere, in care banii pentru sterilizarea lor (bani europeni si nenumarate donatii...) s-au scurs in buzunarele atarnate sub burtile proeminente ale unor oameni politici ca si banii pentru eutanasierea celor bolnavi sau agresivi. Iar in tot acest timp, haitele agresive, dificil de prins, sunt in libertate pe strazi iar maidanezii care dau din coada cand aud fosnetul unei hartii de ambalaj, sunt prinsi rapid - pentru ca e usor- si ucisi cu bestialitate. Se trece peste cadavrele lor in saci de plastic si peste baltile de sange cu graba si inconstienta cu care am trecut peste toti: medici, profesori, copii abandonati, pensionari, pacienti, elevi....Nu se gasesc solutii pentru nici una din categoriile enumerate, se gasesc doar comentarii bolnave si platite, voit necenzurate, ale camarilei care ne guverneaza cu pumnul in gura si cu haosul de fiecare zi. Haosul nu poate fi transformat pastrandu-se detaliile care il compun. Schimbarea nu se poate face pastrand nealterate detaliile. Caragiale a spus-o magistral in dilema lui Farfuridi...
Noi insa, ignorand clasicii, trecem peste detaliile care au devenit punctele fierbinti ale cotidianului, dispusi sa le ucidem rand pe rand. Iar daca gresim cumva, Biserica Ortodoxa ne va ierta ratacirile sau nu le va observa, prinsa intr-un conflict de interese financiare cu Biserica Ortodoxa de la Ierusalim, pentru care banii pelerinilor ortodocsi sunt mult mai importanti decat detaliile vietii si mortii de fiecare zi... Si revin la utopia schimbarii: pentru ca este atat de greu sa schimbam totul, nu ar fi mai simplu sa nu schimbam nimic si sa trecem peste acest... detaliu....???

marți, mai 10, 2011

Descompuse...

valuri de noapte m-au privit
intunecandu-ma cu grija,
de frica unui altceva, acoperindu-ma cu frica..
Alunecos in propriul trup
sau destramat in lumea toata,
ne-ntelegand de ce-am putut
si nu mai pot asa, deodata,
m-am dat pe aer si pe nopti,
pentru nimic am stat la panda…
Pentru nimic m-am risipit
si m-am vandut…
pe-un fir de soare ,
pe-o Aventura clandestina,
lasandu-ma acoperit de intuneric si de vina.
inconjurandu-ma de noapte,
iluzia unui infinit,
m-a urmarit pana la tine,
si pana astazi am murit…

luni, mai 09, 2011

emigrand...

de cat pamant e plin pamantul,
de cat cuvant e plin cuvantul
de cata piatra doare gandul,
rostogolit.
Ce galben il imbraca graul
ce verde curge raul si ce ud,
cat cer e plin de stele si ce sus
pluteste o secunda de noapte si apus.
Cata povara verde si uscata
sub umezeala sanului de lut
isi lasa pasul apasat pe gura,
sub bruma care-I cade de pe tampla…
Il vad cum moare peste mine
ca sa se nasca maine dimineata:
de cat pamant e plin pamantul,
cata rotunda viata e in viata.
Ce simpla noapte si ce grea povara
sa duci pamant insufletit,
in sufletul care te poarta
intre apus si rasarit.
Arunc o privire pe "Adevarul" de astazi si raman siderat de discursul personajului Basescu...
Dupa un moment de sovaiala, ajung la concluzia ca poate opinia mea conteaza in circuitul informatiei din mass-media sau ca ar putea conta. Ca de fiecare data cand am facut un comentariu, m-am semnat cu numele intreg, asumandu-mi cele scrise, adica sesizarea unei flagrante eschive din partea presedintelui, privind solutionarea problemelor reale ale Romaniei.
Pe scurt, afirmam raspicat ca domnul Basescu prin intermediul partidului pe care il conduce - chiar daca astfel incalca putin constitutia-, este direct responsabil de numirea si pastrarea in functii a "managerilor din regii", pe care ii arata cu degetul ca au sprijin politic, uitand sa spuna insa al cui anume este acest sprijin, cine il ofera... Nu am trecut cu vederea nici afirmatia potrivit careia institutiile statului s-au reformat din greu, in timp ce regiile si societatiile de stat, nu! Atata timp cat in acele societati si regii se aplica legile statului roman, nu prea se pot reforma unele fara altele.
In cele din urma, imi inchei comentariul si tastez codul necesar postarii si... surpriza: nu se intampla nimic! Nu apare nici o postare! Repet procedeul si ...nimic! Comentariul meu dispare de pe pagina iar de aparut ca tiparit, nu apare de fel! Cuprins de anumite banuieli, incerc o alta postare a unui alt comentariu, intr-o problema deloc "delicata" asa cum este viata noastra politica; un articol despre un politist american... Din nou, comentariul dispare ca si cum ar fi fost trimis, dar de aparut, nu apare nici acesta. Pentru prima data, incerc o smecherie: postez acelasi comentariu, dar sub un alt nume si adresa de mail. Comentariul a fost publicat imediat!
Am mai incercat si alte comentarii in ultimele zile la articole din "Adevarul", cu acelasi rezultat. Astfel am aflat ca sunt cenzurat in ziarul domnului Patriciu, si nu mai pot aparea nici macar la categoria "spam". Intrucat nu pot sa renunt in a-mi semna comentariile cu propriul meu nume, si nu pot sa renunt in a-mi asuma opiniile in egala masura in care presedintele Basescu nu isi poate asuma erorile partidului de guvernamant, ma vad silit sa abandonez pozitia de comentator si sa "absentez motivat" din rubrica de comment-uri. Nu este o tragedie, dar o intrebare imi da tarcoale: "cine se teme de Virginia Wolf? "

luni, mai 02, 2011

scoala

Poate e timpul pentru o alta poveste... A fost odata o tara numita Libia... Locuita de multime de oameni, din cei ce se roaga cu fata la rasarit si capul plecat, era aceasta tara asezata intre desert si mare, bogata in petrol si aur...
Era condusa aceasta tara de un tiran, care cu mana de fier peste neamuri le tinea in pace, construind palate si drumuri iar supusilor le dadu legi care ii ridicara din saracie. Cu cei care nu ascultau de legile sale, era aspru iar nesupunerea le putea aduce moartea! Stransese bogatii fara numar, isi trimisese copiii la scoli inalte peste mari si tari, iar tara o ridicase printre celelalte, si asa, incet, starnea invidia si lacomia altor regi si tirani...
Intr-o zi, acesti invidiosi se stransera si hotarara sa-i ia bogatiile si tara batranului! Mai intai platira oameni sa poarte zvonuri si sa indemne la nesupunere, starnind patima in sufletul celor dornici de mai bine. Cu ochii acoperiti de minciuni, oamenii nu au mai vazut ridicarea tarii lor... Au inceput nesupunerile, pedepsele, crimele... iar cei care pofteau averile tiranului, se stransera din nou la sfat si hotarara sa trimita arme si armate, pentru oprirea macelului pe care il pornisera tot ei...
De acolo, de peste mari si tari, unde copiii sai urmasera scoli inalte si invataturi drepte venira, astfel, armate nenumarate care ii arsera tara, distrugandu-i palatele si omorandu-i copiii... Iar in timp ce batranul isi blestema zilele si dusmanii, acestia sarbatoreau cu fast, nunta propriilor copii, cu multime de invitati si daruri, din birurile stranse de la supusii din intreaga lume... Noi, invatand o data in plus, ca oricat de buna invatatura ar aduna copiii in scoala, sa nu uitam sa ii ferim de cei care i-au ridicat zidurile si ii incaseaza taxele...
Noapte buna!

duminică, mai 01, 2011

...alunecau

alunecau multimi de foci albastre,
si hoarde sidefii de pesti,
alunecau multimi de vise
si ursii pe pamant paseau,
urmati de lupi si dropii triste,
urmati de herghelii de cai.
Balene cautau sa doarma
printre batrane continente,
sub zborul gastelor polare,
sub aurore ne-ntelese,
aluneca fiinta noastra
cu hoarde sidefii de pesti,
multimi de suflete albastre
calatorind din piept in piept.
Calatoreau cu elefantii,
cararile planetei noastre,
adulmecand urlau sub luna
melancoliile terestre,
ametitor visa padurea
si noi visand stiam ca este…
sub noi un suflet animalic
improspatand umanitatea,
pana la ultima faptura
pe care-o condamnam sa fie
tacutul martor al plecarii
din propria noastra vesnicie…