Titlul de mai sus descrie si rezuma textul de mai jos. Cu o singura conditie : sa avem curajul de a privi realitatea dintr-o perspectiva noua.
Este vorba despre tigani si despre civilizatia europeana. Despre un razboi pe care suntem pe cale sa-l pierdem, desi l-am putea castiga relativ usor.
Nu in ultimul rand, este vorba despre un pariu facut cu mine insumi, de a intelege si ajuta ceea ce pana ieri am urat.
Iata cateva titluri:
“Locuitorii din Helsinki nu mai sunt socati de cersetorii roomi de pe strada: «Duceti-va inapoi, in Romania!»”
“Doi britanici s-au trezit cu tiganii in sufragerie” – Adevarul, 26-27 mai 2010.
In media din intreaga Europa si din Romania implicit, se vorbeste apasat si retinut in acelasi timp despre tigani. Se fac in stiintari, prezentari de fapte extrem de impersonal, de “profesional”, cu o prudenta care nu caracterizeaza jurnalistii cand e vorba despre alte subiecte cum ar fi viata politicienilor, a actorilor, grevele profesorilor etc.
Europa insasi este retinuta si confuza. In fata tiganilor, Occidentul nu are legi suficiente sau eficiente, devine neputincios si frustrat, acuzand Romania si pe romani: “Ei sunt problema Romaniei, si Romania trebuia sa o rezolve, nu sa o faca problema tuturor...” spunea nu demult un analist politic italian.
Stim ca pana nu demult, tiganii primeau azil politic in Marea Britanie, considerandu-se de catre britanici ca acestia sunt persecutati etnic in Romania.
Romania a fost judecata de multe ori prin prisma faptelor tiganilor cetateni romani, a fost acuzata de rasism, a fost fluierata si penalizata politic. Iar romanii au fost siliti sa inghita votul de blam privind lipsa de toleranta fata de tigani.
Nu vreau sa sustin nici tabara care acuza romanii de intoleranta etnica si nici tabara care-i acuza pe acuzatori. Nu-i sustin nici pe tigani si nici pe cei care ii acuza.
Va propun o alta abordare, printr-o fereastra noua.
Dupa 50 de ani de bunastare, precedati de un indelungat exercitiu social privind drepturile omului, Occidentul straluceste prin toleranta, atitudine constructiva si psiho-filozofie umanista. Exista legi ca parte integranta dintr-o atitudine ecologica, integrationista, care combat violenta fata de animale, fata de om, fata de mediu.
In acest context, putem spune ca in ultimii 50 de ani Occidentul a corectat injustetea de a desconsidera si umili copiii, dar si persoanele cu handicap. Drepturile copilului fac parte din tendinta legalizata de a constitui o societate valida, unitara in sens etic. Occidentul a stralucit inca o data. Toate politicile sociale au incorporat si au tinut cont de “drepturile copilului”. De la “Magna Charta” la “Drepturile copilului” Occidentul a crescut, tiparindu-si propria carte de vizita.
In prezent insa, descoperim o etnie cu o zestre culturala aparte, o etnie care vrea sa supravietuiasca – ca oricare alta, care vrea sa cucereasca – ca oricare alta.
Daca ati urmarit prezentarile lui Bruce Lipton despre “noua biologie” sau daca sunteti cat de cat familiarizati cu cancerul, ma veti intelege: cancerul omoara datorita inmultirii necontrolate a unei celule. Celulele se inmultesc in ritm alert cand trebuie sa vindece o plaga de exemplu, cand trebuie sa inlocuiasca o pierdere de tesut, sa refaca un organ bolnav. Scapata insa de sub control, inmultirea lor va ucide.
Tiganii au inceput de ceva vreme razboiul. Inmultirea necontrolata este o zestre culturala. Copiii sunt armele. Fata in fata cu Occidentul, crescut intre “Magna Charta” si “Drepturile copilului”.
Nu fabulez. Avertizez!
Cum poti sa faci copii, pe care sa-i mutilezi pentru a-i trimite la cersit? Cum poti sa faci copii pentru a trai din indemnizatia lor? Cum ii poti casatori la 9 ani? Cum poti sa tii un copil, doi, trei in ploaie sau frig pentru a induiosa trecatorii, in vesnicul cersit?
Nu stiu cum, dar se poate. Tiganci cu copii agatati de fuste, murdari si multi: impresioneaza la ambasade, la imigrari, la Bruxelles. Se folosesc de copii pentru a impresiona, pentru a specula emotional. Se folosesc de ei pentru a castiga bani, din alocatii sau cersit. Se folosesc de ei pentru a cuceri...
Ii supun la abuzuri atat de crancene, incat vor dezvolta un comportament antisocial in primii 4 ani de viata. Pactizarea cu agresorul nu este o gaselnita psihologica. Rusii o folosesc pentru a imblanzi lupii. Tiganii, pentru a stapani copiii.
Occidentul dezvolta politica tolerantei. Tiganii dezvolta abuzul natalitatii.
Occidentul impune politic drepturile omului. Tiganii tezaurizeaza drepturi pentru a impune social. Astfel copiii sunt armele, inmultirea necontrolata este privita ca zestre culturala, iar dispretul fata de lege este camuflat de “discriminare etnica”.
Daca intelegem conflictul, putem face ceva. Inca putem invinge, tocmai prin armele lor: copiii.
Urmarind drepturile care le sunt incalcate, urmarind abuzul la care sunt supusi, putem cere, legitim, eliberarea copiilor.
In 1856, in Principatele Romane, au fost dezvoltate legile pentru dezrobirea tiganilor. Acum avem de facut acelasi lucru pentru copiii lor. Avem fata de noi insine responsabilitatea pastrarii drepturilor individuale, ca pe o valoare a tuturor si nu ca pe o slabiciune. Pentru ca atunci cand libertatea devine o slabiciune in perceptia colectiva, dictatura este mai aproape ca niciodata. Avem de aparat si de crescut drepturile si libertatea individuala. Avem de pus in balanta tolerantei si de cantarit intre incalcarea drepturilor copiilor – miilor de copii tigani si fatada antirasista a guvernelor europene.
Avem de privit in fata propria noastra pasivitate fata de abuzul asupra copiilor, mascata de o populista demagogie antirasista. Daca Europa a invatat ceva de la “Cruciada Copiilor” din 1212 pana astazi, este cazul sa o arate. Atunci li s-au dat sabii. Acum sunt pusi sa stea cu mana intinsa. Atunci erau considerati fara de pacat si, ca urmare, trebuia sa invinga. Acum suntem considerati prea slabi pentru a nu ceda in fata lor.
E timpul sa ne hotaram.
E timpul sa fim cu adevarat de partea lor. E timpul pentru “eliberarea copiilor”.
