fara a sti...

Am vazut un film, demult: "Milarepa". Mi-am adus aminte replica maestrului vrajitor, la rugamintea lui Milarepa de a se razbuna pe rudele sale, folosind magia neagra:"... oamenii aceia merita sa fie pedepsiti... pentru ca nu mai stiu sa faca diferenta dintre bine si rau...".

Mi-am amintit cuvintele maestrului vrajitor, uitandu-ma in jurul meu.

Dupa luni, ani in care am incercat sa radiografiez societatea romaneasca atat cat o pot eu vedea, atat cat pot patrunde, pentru a intelege...

Dupa incercarea nereusita de a raspunde si de a-mi raspunde la intrebarea "de ce vreti sa plecati din Romania?.."

Dupa incercarea nereusita de a ierta..

In ultimii ani s-a vorbit despre lipsa unor politici coerente, despre ineficienta unor sisteme (medical, juridic, legislativ, de invatamant..). Am vorbit despre pauperitate si dictatura religioasa. S-a vorbit despre fenomenul politic si social. Se incearca din rasputeri definirea falimentului national romanesc, ca un cumul de crize: sociala, financiara, morala, politica etc.

Realitatea insa, poate fi extrem de simpla iar raspunsul poate fi cuprins in cateva cuvinte: neputinta de a face diferenta intre bine si rau. Nu ma refer aici la repere religioase sau filozofice.

Ma refer la capacitatea de a percepe un reper, indiferent de natura lui.

Cand o colectivitate, mai mica sau mai mare, isi pierde (sau renunta la..) capacitatea de perceptie a propriilor repere, viata se va conserva impotriva miscarii si o lege fundamentala a vietii este incalcata.

Am auzit despre sinucideri individuale, despre sinucideri rituale colective dar nu si despre sinucideri nationale. Sinuciderea unei natiuni! Chiar daca nu am fi creat nimic altceva ca natiune, aceasta premiera istorica, ne va asigura un loc de frunte in inconstienta colectiva...

Pacat ca nu vom sti niciodata daca e bine sau rau...

Pe scurt..

Intr-o seara goala, mi-a trecut prin cap sa ma uit in oglinda... Mi-am vazut capul mai mic. Mai mic cu 25% . Iluzie?? halucinatie??? sau, hotarare de guvern??? Va trebui sa-mi schimb sapca, ochelarii de soare. Va trebui sa-mi refac pasaportul.. Cred ca am devenit astfel din patriotism, abnegatie si supunere oarba fata de conducatorii acestei natiuni marete, care au anuntat scaderea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15%. Sa ma explic: nivelul de trai al unei tari, se masoara in venitul pe cap de locuitor.Nivelul de trai ne-a fost garantat si promis de catre cei care conduc in glorie si onoare. Pentru a pastra nivelul de bunastare scazand cheltuielile, putem face urmatoarele: scadem numarul de locuitori si pastram venitul pe cap de locuitor, ceea ce se numeste genocid; sau pastram numarul de locuitori dar scadem suprafata capului de locuitor si raportam venitul pe centimetru patrat de cap de locuitor, iar suprafata fiind mai mica, si cheltuielile vor fi mai mici, aceasta numindu-se recesiune. Este o masura usor de aplicat mai ales la cei tineri care au capul mai elastic, si mai greu de aplicat la batrani,..dar forurile conducatoare s-au gandit si la acest aspect fiziologic: pensionarii se vor micsora doar cu 15%!! Multi vor spune ca e imposibil, dar nu e. Dupa douazeci de ani de manele, telenovele si "fata de la pagina 5", capul romanilor s-ar putea restrange si mai mult, dar deocamdata cifra de 25 de procente avansata, este suficienta d.p.d.v. economic,tinind cont si de unele aspecte estetice,.. Ma bucur ca aceasta masura nu va afecta incasarile Bisericii Ortodoxe Romane, intrucat acestia isi culeg taxele dupa numarul de suflete. Ei nu au treaba cu capul si cu cele lumesti. De asemenea nu vor fi afectati copiii, ei avand oricum capul mai mic, si nici persoanele handicapate...Dar asta nu inteleg: daca nu vor fi afectate persoanele cu handicap, cum vom putea face economie la nivel national??? Ce fel de hotarare de guvern e aceasta?? sau iluzie??Halucinatie???

sacru si profan...

Am vazut de curand fotografii alb-negru - ale unui oras care moare. Am vazut si un film cu secvente alb-negru - un film despre caldura de a trai dupa propria inima. Toate astea si multe altele ma fac sa vorbesc despre lumina. Lumina fiecarei zile, fiecarei nopti. Liniile fine sau aspre ale unui obraz cunoscut, poteca desfasurata inainte. Lumina a insemnat adanc fiecare piatra de hotar a experientei noastre umane de la focul din vatra la "Farul de la capatul lumii", de la oglinzile lui Arhimede la sateliti artificiali. Lumina a scaldat civilizatiile Mediteranei dupa ce s-a daruit cunoasterii altora, mai inainte. Lumina inseamna arta, frumosul si binele acestei lumi. Nu e mare lucru,.. e TOTUL.

Este chiar si intuneric, acolo unde nu o putem percepe. Ma intreb astazi, cu ce drept poate cineva sa o confiste?! Cum poate cineva sa o ascunda in spatele cuvintelor: "lumina sfanta"?! Ma intreb ce idiot poate imparti lumina in lumina "ne-sfanta" si "lumina sfanta"? De la "lumina cartii" la "lumina constiintei", am descoperit tot atatea izvoare de lumina. Pana si "lampa lui Ilici" se vroia o sursa de lumina, o pretinsa sursa. Totusi, nimeni nu a indraznit cu exceptia Bisericii Ortodoxe sa clasifice lumina, sa o imparta in sacra si profana.
Sa desparti intregul pretinzand ca doar tu, cleric ortodox ai acces la acea "lumina sfanta", pe care o dai si celorlalti... Cata darnicie!!! Preotii s-au imbulzit sa sfinteasca apa, pe care sa o dea credinciosilor- elementul esential vietii trebuia sa fie sfintit!! Altfel nu e buna, nuuu!! Au sfintit pietrele, lemnele, zidurile, pamantul... Dar nu e suficient: si lumina trebuie sa fie "sfanta"! Altfel nu e buna. Desigur, clericul ortodox nu poate sfinti lumina -din pacate -  dar numai el, la Ierusalim, o poate primi si numai el o poate imparti mai departe. Milioane de oameni "primesc lumina sfanta" odata pe an, adica accepta sa nu vada lumina in restul anului, sa o astepte.
Dar lumina e pretutindeni, e TOTUL! Este chiar si intuneric acolo unde nu o putem percepe...

epilog...

Am vazut tara pustiita, risipindu-se... Am vazut nedreptati mari si gandul intai a fost de a scrie despre fundamente gresite si viata sociala/ individuala construita pe ele..., despre fundamentele principiului religios ortodox si despre inertia noastra nationala, despre perpetuarea mizeriei si cultivarea ei dogmatica... Sa critic, sa acuz. Poate am obosit, poate ar fi prea multe de spus; oricum in locul proiectului initial, mi-a aparut in fata ochilor o suita de situatii unice si totusi repetabile. In ultima zi de tabara, daca astepti putin, poti ramane singur in sala de mese, sau pe un peron golit dintr-o data. Poti ramane singur in cabana, daca decizi sa-ti amani putin plecarea. Te poti trezi singur in sala festiva, dupa festivitatea de incheiere sau la fel de singur in curte scolii, candva dupa ore. Amintiti-va sau experimentati. In viata mea, astfel de momente au fost insotite de putina tristete, melancolie si sentimentul ca fac parte din eternitatea care precede si urmeaza oricarui eveniment. a fost intotdeauna un moment datator de forta...., poate pentru ca aveam timp sa "vreau sa plec mai departe", si nu doar sa-i urmez pe ceilalti. Acum, mai mult ca oricand am ramas ultimii... cei care am ramas. Politicienii gireaza cu viitorul nostru utopii de miliarde, preotii isi imbraca in sutane lacomia si strang taxe, sarlatanii de profesie i-au inlocuit pe profesionisti, indiferent de domeniu... si toti se grabesc spre un target imaginar, ipotetic. Am ramas - cei ce am ramas -, in urma. Putem ramane putin, inainte de a porni mai departe. putem ramane putin pentru a simti ca vrem mai departe, si pentru a alege incotro. Putem fi melancolici, tristi si solitari. Dar nu mult timp, nu pana la pierderea energiei de a mai decide. Campurile pustii, orase prafuite, resturi de fabrici, gari fara ceasuri si fara sali de asteptare. Am ramas singuri. Atat de singuri incat putem schimba istoria, sau putem imbogati arheologia cu exponatul unei natiuni. Nu exista alegere gresita, dar este vorba despre o alegere... Inca, ..avem timp...

Calatoria mea, apune...

Calatoria mea, apune....

In ochiul meu se-aprinde noaptea.

Ajuns e drumul iarasi la-nceputuri,

Ca la inceput este lumina...

Ma-ntorc unde "acolo" e "aicea" ,

Ma pierd cand "niciodata" e acum,

Apun pe drumul tanguirii mele..,

Adorm pe noaptea marginii de drum.

15.11.2009

Gura pacatosului adevar graieste...

Astazi am citit o fraza interesanta : Vaticanul acuză filmul "Avatar" că propune venerarea naturii în locul religiei .

Mi se pare firesc, pozitia Vaticanului este una onesta, exprimata clar: trebuie venerata religia si nu Dumnezeu. Cred ca Dumnezeu s-a aflat intr-un profund conflict de interese cu religia. Daca luam in considerare Vechiul Testament in care Dumnezeu este "... un Dumnezeu gelos" cum se autodescrie, treaba cu venerarea Bisericii nu are cum sa-i convina. Daca il privim pe Dumnezeu ca pancreator, persoana divina alcatuita din trei persoane, iarasi nu prea mai incape "persoana" pofticioasa de venerare adica Biserica... Iar daca il vedem pe Dumnezeu ca si constiinta universala, existent in toate, venerarea naturii devine automat o venerare a divinitatii si nu a Bisericii. Unii ar putea spune ca in titlul de mai sus era vorba despre religie si nu despre biserica.

Biserica este singura institutie - ar trebui sa fie o familie, dar nu este -, care administreaza, construieste, croieste, modeleaza si impune o religie. Intre Biserica si religie nu exista linie de demarcatie. Fara religie, Biserica ar muri iar fara Biserica nici o religie nu ar putea dura in timp. Asa cum bancile nu pot exista fara bani, biserica nu poate exista fara religie.Cu Dumnezeu insa e altceva: fara religie, fara Biserica, Dumnezeu exista. Indiferent de imaginea pe care i-o suprapunem lui Dumnezeu, Dumnezeu se afla dincolo si dincoace de om, precede si postcede umanitatea, pe scurt - universalitatea exista dincolo de religiile noastre inventate si rastalmacite, dincolo de Biserica.

Astfel conflictul biblic dintre bine si rau, imensa tevatura dintre Satana si Dumnezeu sta putin altfel. Sunt false. Singurul conflict este intre Biserica si Dumnezeu. Profetii - inclusiv Isus -, au incercat sa spuna ca omul poate sa se adreseze lui Dumnezeu direct, se poate ruga, poate avea acces la divinitate in singuratate si sinceritate... Aici apare conflictul: profetii ii ocoleau pe preoti, lasau Biserica in urma, deschideau porti fiecarui om catre divin, fara ca acesta sa se mai supuna unui ritual. Astfel apare un conflict major intre Divinitate si biserica: omul care venereaza pe Dumnezeu, nu poate sa venereze in aceeasi masura biserica ca doar biserica nu e Dumnezeu, nu? Este logic. Problemele apar abia acum: daca biserica este pe locul doi, cu ce drept si din ce stiinta poate sa ne spuna ce si cum vrea Dumnezeu sa fie? Daca ii este inferioara lui Dumnezeu, cum poate sa judece si sa condamne, cum poate sa ierte, cum poate sa spuna ce e drept si ce nu, toate acestea fiind atributele divinitatii? Un om conectat la divin, la constiinta, un om ca Isus sau ca Budha, poate vorbi in numele divinitatii, poate fi conectat la divinitate dar o institutie niciodata. Orice institutie este o inventie, nu este naturala, nu este fireasca adica.. "nu este de la Dumnezeu, maica..". Natura poate fi venerata, dragostea poate fi venerata tot ceea ce a fost creat poate fi venerat. Pentru ce sa veneram insa inventiile? Pentru ce sa veneram o institutie care mai si sustine ca serveste Divinitatea? Pentru ce sa venerez robul cand pot venera stapanul?

Daca Vaticanul s-a suparat - am inteles ca si suveranul pontif subscrie la indignarea oficiala - inseamna ca e grav. Inseamna ca suntem in fata posibilitatii de a constientiza rolul bisericii si religiei, de a depasi institutia, de a nu ne mai considera datori la "banca internationala a religiilor". Inseamna ceva legat de libertate... Ceva ce fiecare dintre noi, merita sa desprinda in propriul sau fel...

prostitutie si politica..

Titlul acestei postari este legat de multele ocazii in care cele doua au fost comparate..Si cred eu, ca s-au facut unele exagerari. In primul rand prostitutia se bazeaza pe un contract, care este respectat: cutare serviciu', atata costa! in suma sunt sau nu sunt cuprinse anumite servicii, oferta este mai mult sau mai putin diversa, dar totul pe fata, contra cost. Politica, este insa pe din dos, adica cine e mai smecher si minte mai vartos, are un loc asigurat in fata. In politica furtul si minciuna ca si demagogia sunt instrumente "firesti". Asta ma face sa ma intreb de ce este nevoie de un referendum si nesfarsite dezbateri publice pentru a se legaliza prostitutia, in timp ce politica este legala de la sine inteles... Cred eu ca cele doua activitati sunt comparate in mod tendentios, in defavoarea prostitutiei.. Aceste ganduri au fost preambulul unor reflectii legate de democratie.. Am fost surprins negativ de indemnul unora de a merge la vot, pentru a alege raul cel mai mic. Indiferent cat de mic ar fi un rau, alegerea sa inseamna asumarea consecintelor punerii raului in fapt.. Am fost surprins ca voturile unui candidat pot fi date altuia, adica un candidat la presedintie indruma voturile celor care l-au ales.. -l-au ales oare si sa gandeasca in locul lor? Am fost surprins de sintagma: "TREBUIE sa votam, trebuie sa ne exercitam dreptul de a alege.." Aceasta ultima afirmatie, inglobeaza cred eu, esenta non-democratiei, adica neintelegerea faptului ca intregul edificiu al unei societati democratice se sprijina pe exercitarea deplin consimtita si CONSTIENTA a drepturilor si libertatilor individuale! Daca dorm in papuci, daca sunt idiot si nu inteleg, daca ma preocupa altceva, in fine daca ma doare in cot, nu trebuie sa-mi exercit nici un drept, pentru ca de fapt, voi da in inconstienta mea cu respectivul drept in capul meu si al celorlalti. Democratie inseamna conducerea prin popor, in masura in care indivizii sunt constienti de identitatea lor. Turma nu este "popor", turma nu are opinie, nici responsabilitate, turma nu voteaza, poate eventual sa-i ascunda - datorita numarului - pe cei care voteaza cu adevarat. Faptul ca ne dorim covrigi si rachiu, nu ne face cetateni, si nu ne da dreptul sa abuzam de drepturi si libertati - ca aceea de a vota -doar, doar, vom fi lasati sa dormim mai departe. Iar daca populatia unei tari nu poate primi un regim democratic, trebuie regandita forma de guvernare a acelei tari. Cred ca este singura solutie pentru Romania, in momentul de fata. Chiar daca ne scufundam in intuneric, chiar daca apunem si ne doare, sa nu fie ultima data cand o facem.