joi, septembrie 27, 2018

Vremea culesului

Un crestin si un taoist m-au ajutat astazi sa culeg via...
Sa multumim Domnului pentru roada bogata de anul acesta! spuse crestinul. Taoistul raspunse: ti-a fost luata vreodata roada aceasta ca sa multumesti acum ca o primesti inapoi?
Nu! raspunse prietenul. Voi crestinii, continua taoistul, sustineti ca nimic nu se pierde ci totul se transforma. Este doar o iluzie ca acum ai primit ceva. A fost acolo dintotdeauna. Asa ca bucura-te cumpatat, caci orice multumire este de prisos...

Crestinul se necaji putin fiindca nu isi gasea replica, fratele intru Tao era atat de surprinzator de fiecare data, apoi spuse:
Sa lasam totusi a zecea parte din roada neculeasa... Ba nu, ia ce iti trebuie, spuse taoistul.
Si atunci pasarile ce se vor face? Intreba crestinul.
Ia ce iti trebuie, repeta taoistul.
CE imi trebuie? repeta crestinul banuind ca in aceasta formulare se ascundea capcana.
Da, ce iti trebuie. Vrei sa iasa mustul bun, asa ca ia ciorchinii inceputi de viespi, ciorchinii mai rari si cu cateva boabe stafidite. Pe cei mai frumosi nu ii lua, ca nu sunt complet copti. vrei sa iti strice mustul? Sa il faca acru? Nu, deci nu iti trebuie. Ia doar ce iti trebuie. Vei vedea la sfarsit daca este a zecea parte din roada, mai mult sau mai putin...

La un moment dat, crestinul observa cum fratele sau taia niste ciorchini perfecti.
Pai ce spuneai mai devreme? Pe aia de ce ii tai, vrei sa strici mustul?
Ii tai, pentru ca au crescut atat de jos... Sunt atatea pisici pe aici, daca pasarile vor veni sa manance, vor deveni prada sigura a acestora. Nu vrem sa le intindem o capcana. Iar daca scapandu-le de moarte, se va strica mustul nu vad asta ca pe o pierdere. Ma gandesc insa ca ii putem pune deoparte, sa ii mancam....

Dupa vreo treizeci de minute in care orice vorba era de prisos, crestinul ii spuse cu un zambet larg: tare ma bucur ca esti aici cu mine! Taoistul ii raspunse: am fost vreodata in alta parte?...

Si mi-am continuat culesul.

Niciun comentariu: