foto: |
Chiar si prostia este necesara. Ea apara fragilitatea
egoului imatur si o face atat de bine, incat il conserva in imaturitate.
Prostia opereaza cu axiome, certitudini si verdict. Acolo
unde ziua se intrepatrunde cu noaptea, unde marea si uscatul isi disputa plaja,
acolo unde incertitudinea este singura certitudine, nasterea unei individualitati
se cere ocrotita. Formarea unui ego necesita protectie.
Astfel “stiu” ia locul cunoasterii, convingerea inlocuieste
cautarea, iar verdictele iau locul
intelegerii. Un ego tanar este temator de moarte si forta care a generat
nasterea sa se opune cu toata taria disolutiei sale. Abia format, el risca la
adierea primei variabile sa se reintoarca in haos. Teama si anxietatea il
insotesc, iar pentru a le face fata, persoana consuma enorm de multe resurse
fizice si psihice. Un copil care creste intr-un climat de insecuritate si violent
va aparea nedezvoltat in comparatie cu ceilalti.
In fata temerilor legate de disolutia sa, ego-ul apeleaza la cel mai eficient paznic: prostia.
In fata intrebarilor, prostia ofera adapostul
certitudinilor. In fata criticilor, ne protejeaza prin verdicte. Autosuficienta
si atotcunoscatoare, prostia ar disparea, ca orice construct cognitiv, la prima
experienta directa. Dar nu se intampla aceasta pentru ca nu este un construct
doar cognitiv; latura sa afectiva - mandria, ii confera rezistenta,
persuasiune, longevitate. O vorba populara spune ca “prostul nu e prost
destul daca nu e si fudul”.
Aceasta observatie surprinde articularea cognitiv-afectiva,
care permite prostiei sa-si pastreze autoritatea asupra persoanei ca paznic si
partener de relatie totodata. Mandria nascuta dintr-un sentiment al valorii
este consistenta, fiind un transportor al acelei valori catre obiectul
manifestarii ei. Mandria indusa axiomatic ramane o simpla emotie redundanta.
Mandria de a fi roman, de exemplu, se poate diferentia intre mandria de a te
sti roman si mandria de a te simti roman, iar ignorarea nuantelor naste
confuzii regretabile, inlocuind patriotismul cu o desueta bravada.
Fiecare dintre noi a avut sau are certitudini: o educatie
acceptiva si participativa le va pune sub semnul intrebarii la timp, in timp,
gradual, lasand loc consolidarii egotice sub semnul cautarii destinatiei sale
si nu al supravietuirii.
Prostia este legitima, ca un reflex de aparare. Intolerabila
insa, datorita manifestarilor ei, arunca persoana in cercul vicios al
rejectarii si mascarii “daunelor” prin perseverenta… Daca nu am fi vulnerabili,
nu am avea nevoie de ea. Prostia este confortabila, la indemana. Folosirea ei
insa va da dependenta!
Desprinderea din tiparul protector al prostiei a fost sau
este o provocare pentru fiecare dintre noi. Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Alba
ca Zapada isi vor pastra existenta pana la constientizarea lumii imaginare
careia ii apartin. Si acesta este demersul pe care il presupune maturizarea
noastra: constientizarea. Constientizarea si, implicit, renuntarea la prostie
este singurul efort pe care cresterea noastra il cere continuu, cu intensitati
diferite in functie de capacitatile noastre afective si cognitive de a relationa
cu noi insine si cu ceilalti.
Cand traficul de droguri infloreste, cand ni se cere
credinta, supunere, dar mai ales sa gandim pozitiv, cineva ne vrea convinsi,
autosugestionati, inconstienti. Adica prosti. Iar sub tentatia comoditatii,
protectiei si mai ales a iluziei, putem spune “da”. Evaluand costurile am putea
spune si “nu”. Dar… o vom face?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu