pistrui ratacitori de vara ,
gramezi de maci, apasatoare
si ce furtuni ingrozitoare calatoreau spre polul nord…
Muscand din vise si din somn
ca un flamand al neputintei,
plangeam ca nu te vad destul cu ochii fetei sau dorintei.
Stateam asa, cu mana-ntinsa,
un drum de-ntors fara de dus
apoi furtuni ne apasara, miscandu-ne de jos in sus…
Ca nu te vad, sau te-am vazut
nu mai avea vreo greutate…
Calatoream spre polul nord in scurta mea insemnatate,
printre secundele oprite
minute-ntregi apasatoare
printre corabiile cu panze din suflete ratacitoare….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu