Miinile-mi amorteau sub indoiala,
sub iarba mintii gandurile-au adormit.
Pluteam trezit de vesnicia
descatusata dintr-un vis.
Sub pielea pleoapelor lumina s-a ascuns.
Muream calauzind cuvinte,
In care nu eram deajuns.
Noptile mi s-au trezit sub stele,
Mainile imi tremurau de boala
Sub febra zilei aplecat,
Privind adanc in vesnicia
de care sunt induplecat.
Si orice intrebare simpla
primea raspuns de la-nceput
incat nescris ramanea semnul
sub care mintea s-a nascut.
Iar somnul meu era destinul
de a veghea peste abis,
incat stingandu-ma de sete
sa ma aprind din vis in vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu