joi, decembrie 22, 2011

Un gand pentru maine

L-am vazut acum cateva zile pe Radu Tudor in cadrul unei emisiuni la Antena 3, invitat al Danei Grecu. Isi marturisea indignarea si incapacitatea de intelegere in fata fenomenului "cozilor", respectiv fata de imbranceala si calcarea in picioare pe care tot mai multi dintre romani o practica fie pentru tigai, fie pentru mancare dar, in general pentru nimicuri. Radu Tudor era revoltat de "lipsa de demnitate", a tuturor acelora care accepta sa se calce in picioare pentru un os aruncat de chiar cei pe care ii detesta...
Personal subscriu observatiei ca avem de-a face cu pierderea oricarei farame de demnitate, si aceasta postare incearca sa clarifice intr-un fel despre ce pierdere anume ar fi vorba...
Eu nu am invatat la scoala ce inseamna demnitatea si nu cred ca se preda in vreo facultate sau liceu o singura ora legata de continutul acestui termen.
Practic, despre demnitate se vorbeste ca despre un dela sine inteles, desi tine exclusiv de educatie: demnitatea nu este innascuta! Cu demnitatea nu te nasti in sange, cum nu te nasti cu respectul sau consideratia. Demnitatea se invata si ... mai ales se experimenteaza!
In procesul de educare si invatare a noastra in spiritul ideii de demnitate, exersarea acesteia este chiar mai importanta decat definirea teoretica. Intrebarea mea ar fi unde si cand si-au exersat romanii capacitatea de a fi demni? Unde si cand si-au exersat romanii acest mod de a privi viata si de a-i raspunde? si spun romanii pentru ca ceilalti ma intereseaza prea putin.
In perioda comunista in care se tacea de frica "tovarasilor cu ochi albastri", nu cred! In perioada post decembrista in care nesiguranta sociala a devenit din ce in ce mai mare, nu aveau cum! Si atunci, cum ramane cu ... demnitatea?
Cati dintre noi au exerciciul lui a spune "nu" chiar daca aceasta se va solda cu desfacerea contractului de munca?
Cati dintre noi au exercitiul de a spune "da" asumandu-si esecul si reusita deopotriva?
Cati dintre noi au exercitiul respectului fata de ei insisi chiar daca boala, mizeria, saracia le arata dispretul unei lumi intregi?
S-a cultivat "curat constitutional" dispretul fata de lege si nerespectarea legii.
Violenta stradala si agresivitatea inconjuratoare au devenit legile nescrise ale ultimilor ani.
Avem libertatea de exprimare dar ne temem sa iesim pe strada in anumite locuri, dupa anumite ore. Avem libertate de exprimare dar nimeni nu ne apara de consecintele ei, mai exact de reactiile celorlalti fata de aceasta libertate.
Ni s-a aratat ca suntem nefolositori prin somaj si pensionari fortate, prin salarii de mizerie si afirmatii stupefiante care marcau si acopereau cinic disperarea celor care emigrau, sub privilegiul de a pleca unde ne este mai bine...
S-au scris multe tone de maculatura care infiereaza istoria si sub pretextul demitizarii ei, incearca sa reduca esenta nationala la ...nimic!
S-a creat un trend general in care valoarea suprema sunt banii, pozitia suprema este a celui smecher iar femeia de succes este curva, pardon, tarfa profitoare!
Limba romana a fost transformata in jargon, jargonul s-a umplut de colaje anglo-saxone si in final cuvintele si-au pierdut esenta si sensul; civilizatia a devenit sinonima cu smart-phone-ul iar cultura sinonima cu "goagal".
Biserica a transformat religia in ritualuri de frecat portofelul de racla cu moaste si buluceala la sarmale...
Unde si cand ne-am exersat noi demnitatea? Cand si unde am dobandit experienta demnitatii sau cand si unde a fost demnitatea o lectie si o virtute general acceptata?
Cat despre definitia demnitatii, daca ea nu s-a desprins din ceea ce am scris mai sus, nu vad de ce as insista ...

luni, decembrie 19, 2011

Puterea si bestiile

Reflectam in zilele trecute la celebra sintagma "cine uita trecutul risca sa repete istoria" si incercam sa gasesc un numitor comun al guvernarilor trecute si actuala....
Nimeni nu poate guverna fara popor, adica fara acceptul unei largi majoritati. Cred ca aceasta afirmatie este o acuza pentru multi, incomoda si greu de inghitit in egala masura, ceea ce o va face sa treaca "neobservata".
De exemplu, regimul comunist s-a impus cu forta armelor, dar s-a mentinut cu ajutorul prostilor: in toate clasele sociale, nivelul celor incapabili de performanta, era mai mare decat al celor care formau elita. Punand la conducerea primariilor, politiei, justitiei, invatamantului pe aceia care nu faceau performanata dar isi doreau puterea, au obtinut in cativa ani o majoritate confortabila...
Astazi se intampla acelasi lucru, doar ca numitorul comun il reprezinta hotii! In orice epoca, in fiecare patura sociala au existat si exista hoti: unii fura bani, altii titluri si diplome, altii privilegii sau imagine...
Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca schimbarea "cadrelor" la coducerea unor institutii in functie de apartenenta la un anumit partid, avea acest unic scop: selectarea unei clase omogene de hoti care
sa accepte autoritatea si ierarhia impuse de aceasta indeletnicire veche, dar nicidecum nobila.
Abia cand devii un hot devotat furtului, un hot "total" poti sa ignori valori gen ideologie, familie, educatie, patriotism, umanism, care devin astfel colaterale si treptat absente. Aceasta majoritate a hotilor de bani, resurse, diplome, imagine, dar mai ales a hotilor de functii, creeaza fundatia, majoritatea sustinatoare a puterii actuale si implicit a actualei guvernari.
De ce momentul actual reprezinta un maxim al declinului civilizatiei europene, am sa punctez pe scurt:
1. Omul are doar doua posibilitati de dinamica: evolutie sau involutie
2. tot ce inseamna involutie, a fost descris si discutat in teze si lucrari mai mult sau mai putin filosofice: imoralitate, coruptie, crima, hotie, perversiune etc.
3. un singur element le confera celor de mai sus caracterul pestilential al involutiei: hotia.
4. hotia, ca actiune de confiscare a bunurilor, drepturilor, libertatilor sau daturilor celorlalti, devine elementul care transforma lupta in razboi, duelul in asasinat, pentru ca fura victoria.
Devine elementul care transforma arta in kitch, educatia in oportunism, forta in violenta, pentru ca nimic nu este prea mult si niciodata destul pentru ocuparea locului intai, care ar fi altfel inaccesibil...
Hotia transforma compasiunea in exercitiu de imagine, dragostea in pornografie si creativitatea in "moda", pentru ca numai prin "rentabilizare", valorile celorlalti pot fi furate si astfel insusite...
Acum cateva sute de ani, biserica s-a impus prin forta armelor, apoi credinciosii au asigurat majoritatea comfortabila mentinerii puterii.
Regalitatea s-a impus tot prin forta armelor si o vreme s-a folosit de aceiasi credinciosi care vedeau regele ca pe un trimis al lui Dumnezeu pe pamant... Apoi majoritatea necesara sustinerii monarhiei a fost data de cei improprietariti sau detinatori de proprietati pentru care monarhia garanta...
Comunistii s-au impus prin forta armelor, dar si-au construit edificiul puterii pe spatele saracilor, flamanzilor, incapabililor...
Puterea de azi s-a impus prin forta armelor, dar si-a construit o majoritate confortabila din hoti ordinari sau extra-ordinari - a se citi gainari si oameni de afaceri.
Se poate observa ca intre Evul Mediu si perioada contemporana, majoritatea de sustinere a puterii difera destul de mult, in sensul in care daca acum cateva secole din aceasta majoritate exista posibilitatea desprinderii unor grupuri de dizidenta care sa aibe pareri diferite despre ideea/principiul comun (de exemplu pareri diferite despre fenomenul religios sau ideologic sau economic), astazi aceasta majoritate este mult mai omogena, cu posibilitati mult mai reduse de fisurare: HOTIA este o internationala in care membrii nu trebuie sa semneze adeziuni sau sa poarte carnete de partid; ei doar se straduiesc sa fie...
In aceste conditii, in care directia politico-ideologica si implicit majoritatea de sustinere a ei au devenit principalul indicator al involutiei omului si umanitatii, imi pun intrebarea daca descoperirile noastre, daca cuceririle noastre si sacrificiile noastre merita continuate, daca merita sau daca putem sa mergem inainte fara crezul ca schimbarea noastra, devine ultima sansa a umanitatii in fiecare dintre noi si, implicit, ultima lupta...

duminică, decembrie 04, 2011

Invinsi si invingatori...

In ultimele zile, fervoarea cu care s-a comentat despre posibilitatea unui nou razboi mondial dar si aprecierile pe marginea celor desfasurate in ultimul secol, m-au facut sa reflectez la pozitia invingatorului si a invinsului intr-un razboi...
Despre glorificarea invingatorilor si denigrarea invinsilor mi-a ajuns pana peste cap!
Cu o imbecilitate "istorica" interpretam fiecare succes militar ca pe un corolar de virtuti care au valoarea argumentului final in dezbaterile de la colt de strada si pana in holurile Academiei!
Ca sa elimin orice confuzie, as face o precizare: exista lupte si razboaie! O lupta poate fi individuala sau colectiva, un razboi poate fi doar colectiv si niciodata el nu rezulta din vointa individuala cumulata a participantilor! Razboiul este rezultatul manipularii/constrangerii vointelor individuale catre un numitor comun de actiune. In lupta avem cruzime dar si onoare, ura dar si respect fata de adversar. In razboi avem doar cinism si crima. Si tocmai faptul ca soldatii au reusit sa impuna conflictelor de razboi caracteristicile unei lupte, impunand astfel limitele distrugerii, anihilarii, a facut tot mai atractiva inlocuirea lor cu drone - ratiunile nu au fost nicidecum umanitare...
Referindu-ma in continuare la RAZBOI, incerc enuntarea unui principiu general valabil, dar negat de toti: intr-un razboi, cel mai rau, castiga! Intotdeauna razboaiele au fost castigate de cei lipsiti de scrupule, de cei "mai mici", cei care nu au respectat reguluile unei lupte, cei pentru care onoarea si respectul fata de adversar au fost doar vorbe in vant!
Aceasta nu ii face pe invinsi sfinti sau posesori de nobile idealuri... Ii face ceea ce sunt: perdanti intr-o competitie a ororilor...

sursa foto: http://www.boston.com/bigpicture/2009/08/hiroshima_64_years_ago.html

Numai scursurile pomadate care calculau avantajele unui raid de noapte sau efectul terorii disparitiei unui oras intreg in urma unui bombardament, numai astfel de personaje au castigat razboaiele desfasurate pe fata batranei planete...

Este foarte simplu: cel care nu se impiedica in numarul victimelor (nici din tabara lui nici din a celorlalti) poate continua efortul de razboi pana la capat. Numai criminalii desavarsiti pot ucide indiferent de consecinte si de numarul victimelor. Numai asasinii patologici pot continua lupta indiferent de capacitatea de raspuns a adversarului.

Germania a pierdut primul razboi mondial pentru ca oponentii au fost mai cruzi, britanicii trimitandu-si soldatii in misiuni complet stupide a caror consecinte dramatice i-au ingrozit chiar si pe inamici!

Germania a pierdut si al doilea razboi mondial, in fata unui inamic care i-a pulverizat orasele pline de civili pe de-o parte, dar si in fata unui inamic care isi impusca soldatii din spate daca refuzau sa atace liniile germane....

Tara care a dat identitatea filozofica a Europei, care a dat muzica lui Beethoven, Bach, Mozart, a avut iluzia ca poate excela si in rolul de invingator intr-un razboi! Si dincolo de stupiditatea ideii, sa mai si persisti....

Revenind, succesul americanilor, britanicilor dar si rusilor a fost impaunat cu toate acele calitati care probabil au fost apanajul unor acte individuale, dar care au adus victoria tocmai prin absenta din atitudinea generala: curajul, luciditatea, sacrificiul... Ca sa castigi un razboi trebuie sa trimiti pe altii la lupta, adica sa fi las! Sa produci pagube imense in randul civililor, ceea ce numai curaj nu se cheama iar luciditatea, atunci cand s-a manifestat, a produs fenomene de pactizare a soldatiilor intre linii, intreruperea spontana a atacului sau impuscarea unor comandanti...

Teroarea, tradarea, asasinatele in masa, calculul cinic al "cheltuielilor de razboi" in care oamenii sunt doar cifre, dar si lasitatea, minciuna si propaganda ieftina sunt trasaturile de care trebuie sa se tina seama pentru castigarea unui razboi. Competitia va fi castigata intotdeauna de campionul/campionii acestor "virtuti"!

sursa foto: http://www.iniziativalaica.it/?p=8171

Urmeaza apoi, rescrierea istoriei din perspectiva invingatorului... Mai are sens sa argumentez si de ce este nevoie de aceasta rescriere?.... Cred ca involuntar, asta am facut pana acum....

joi, decembrie 01, 2011

La Multi Ani, Romania!

Pentru mine, mai mult ca oricand, astazi este ziua cand imi aduc aminte de Tudor Gheorghe sau Tiberiu Olah, de Ciprian Porumbescu sau Enescu.
Astazi este ziua cand imi amintesc mai greu de lipsurile de ieri, de nimicniciile carora le-am inchinat prea mult timp.
Astazi ma gandesc mai mult ca oricand la rezistenta anticomunista din munti si din suflete, la omul care mi-a pus primul atlas in mana, prima carte de istorie, la omul care care imi citea seara despre "Cantecul lui Roland"...
La Nea Marin si Mihai Viteazul, la Aurelian Andreescu, Aurel Vlaicu sau Brancusi, la Ion Antonescu, dar si la toti cei care cu luciditate au poposit pe blogul meu...
La toti acestia ma gandesc, si chiar daca unii nu mai sunt printre noi, ii pot regasi intr-un singur cuvant pe toti, o singura urare ii cuprinde: La Multi Ani Romania!

sâmbătă, noiembrie 26, 2011

Piramida rasturnata...

Sintagma "varful piramidei trofice" este atat de folosita incat nu ma mira lipsa de reactie fata de subintelesurile care manipuleaza opinia publica: a fi in varful "piramidei trofice" este de bine, este ceva superior si de dorit, este ceva de invidiat, ceva ce denota superioritate pe toate planurile, este ceva plin de forta, autosuficient (asta este chiar stupid, stiu!) sau pe scurt, the best!

As preciza ca pozitia din varful piramidei cu pricina, nu este o pozitie "de top" decat in ceea ce priveste mancarea, adica cel de pe pozitia respectiva ii poate manca pe ceilalti. Este o anumita conotatie de forta si suprematie fizica in sintagma respectiva, care in lumea animala vine la pachet cu o anumita "responsabilitate" fata de ceilalti, tradusa prin comportamente de grup si individuale prin care se protejeaza un anumit teritoriu si se mentine echilibrul in cadrul aceluiasi teritoriu, care este necesar pentru supravietuirea fiecarei specii...

Desigur, la oameni lucrurile stau putin altfel! Adica ce, te straduiesti sa ajungi in varf ca sa ai grija de ceilalti, si sa ai mai multe griji decat inainte?Pai de ce ne cocotam in varf??? Ideea este ca ceilalti sa aiba grija de noi, sa ne slugareasca, sa umble cu sfiala ca si cum ar fi gresit prin faptul ca s-au nascut, sa munceasca pana la epuizare, sa ne aduca profit si in ultima instanta sa moara in razboaiele stupide pe care pe care "liderii lantului trofic" le-au gandit pentru satisfacerea orgoliului si lacomiei care au depasit demult granitele speciei...

Ce facem cu planeta si cu speciile alaturi de care o impartim, nu mai spun ca se stie foarte bine! Interesant este insa, ce facem cu noi.... Anumite popoare s-au trezit prin conjuncturi istorice dar si eforturi proprii, in pozitii de varf ale piramidei mai sus amintite - care a devenit o piramida politica, adica in postura celui care ii poate domina fizic si chiar anihila pe ceilalti. Responsabilitatea fata de restul semenilor apartinand unor popoare sau rase diferite a fost inlocuita de atitudini aberante, care cuprind exterminarea si exploatarea intr-o combinatie cinica si in egala masura INCONSTIENTA.

De ce inconstienta? Am sa ma explic!

Forta si mobilitatea pe care le presupune pozitia din varful piramidei, sunt mari consumatoare de energie, energie care va fi folosita exclusiv atat pentru controlul celorlalti cat si pentru eficientizarea propriilor eforturi, a propriilor "miscari" in sensul dobandirii de forta suplimentara.

Pentru inteligenta si spiritualitate, pentru efortul de a renunta la tipare si de a accepta noul, nu mai ramane prea mult!

Cu alte cuvinte, a fi in varful structurii politice internationale, nu inseamna defel a fi si in varful "piramidei civilizatiei". Faptul ca un stat are "muschii" foarte mari, o forta de reactie uriasa, nu inseamna ca este si din punct de vedere al civilizatiei la acelasi nivel, nu inseamna ca in actiunile sale exista o motivatie superioara, nu inseamna ca "binele si dreptatea" se afla incorporate in aceste actiuni. Nu inseamna ca daca avem pumnul mai greu si muscatura mai puternica, avem si creierul mai dezvoltat! Natura ne arata ca intotdeauna a fost chiar invers!

Atunci cand alergi si te lupti foarte mult sunt toate sansele ca cei care nu alearga si nici nu lupta, sa dezvolte tehnologii, modele, sa descopere esente si adevaruri, sa viseze, sa fie inspirati intr-un mod care ii face superiori din punct de vedere spiritual oricarui "pradator". Americanii au incercat sa compenseze acest deficit de "creiere" caracteristic statelor dominante, incurajandu-i pe "ganditori" sa emigreze si sa le ofere rezultatele muncii lor in schimbul recunoasterii, banilor si a "visului american". Dar, nici ei nu au reusit sa dezvolte o civilizatie care sa poata tina in balanta imensa forta militara pe care au dezvoltat-o! Si ar fi pur si simplu imposibil sa o faca, pentru ca nu poti merge in acelasi timp pe doua drumuri diferite!

Aceasta ar fi pe scurt drama actuala: incapabili de integrare a spiritualitatii contemporane, puternicii planetei isi impun surogatul de civilizatie pe care nici macar reclama si propaganda intensa nu il pot face altceva decat este: un surogat...
De aceea, precursorii civilizatiilor antice si medievale supara, devin indezirabili in contextul in care produsul acestora depaseste tentatia vulgara a "visului dominatiei universale", a legii fortei pumnului si a muscaturii mai mari.
Chiar daca in piramida globalizarii corporatiile au transformat jocul politic in teatru al absurdului, acesta nu a imprumutat valentele culturale ale "teatrului" ramanand doar cu cele ale "absurdului". Jocul autentic, rolurile autentice devin astfel deranjante, cu atat mai mult cu cat au ramas apanajul statelor slab dezvoltate: curentele religioase au o doza de ridicol - religia consumerismului este ridicola prin esenta; societatile tribale sufera de primitivism - cele "democratice" sufera de ipocrizie si mesianism, asumandu-si razboinice "misiuni eliberatoare"; zestrea spiritual-culturala poate indemna la resemnare - negarea celorlalti si a culturii lor inseamna negarea implicita a prezentului.
Si chiar daca istoria este scrisa de invingatori, sau cu atat mai mult, varianta oficiala a istoriei nu va insemna altceva decat incercarea permanenta de a masca "dizabilitatile" cuceritorului, care intotdeauna este "mai civilizat", are o religie "adevarata", serveste cu onoare si jertfa un ideal universal cum ar fi libertatea, de exemplu si poarta in piept sau pe cap un semn care arata tuturor ca a fost ales de zei sau de Dumnezeu insusi pentru misiunea Lui pe pamant.
Si cum spuneam, natura ne arata ca a fost si este exact invers: cu muschi atat de mari, cu muscatura atat de puternica, nu prea mai ramane loc pentru creier. Cat despre inima......... ultimele studii ale cercetatorilor britanici arata ca inima este un organ care cand nu bate sta, iar din cauza lipsei de fonduri, cercetarile au fost oprite... Vom reveni cu noutati, noapte buna!

foto: http://abortioneers.blogspot.com/2011/01/saluting-our-soldiers.html

luni, noiembrie 14, 2011

Intre doua revolutii...

In timpul revolutiei franceze, a fost lansat sloganul care a devenit motorul evolutiei sociale europene: "libertate, egalitate, fraternitate..." . Nu stiu daca atunci a inceput tavalugul globalizarii sau mult mai tarziu, si poate ca nici nu este foarte important. Cred ca este important insa ca astazi, ne agatam disperati de ideea de "egalitate" care in mod cert le-a corupt pe celelalte doua! De la drepturile omului la isteria legata de discriminare si nationalism, ideea egalitatii ne bantuie imaginatia si poate fara stirea noastra se face vinovata de raspandirea camuflata a celui mai mare flagel pe care l-a cunoscut omenirea: prostia!

Au vorbit multi filosofi despre prostie, dar prea putin s-a vorbit despre ceea ce o hraneste, o creste, facand-o atostapanitoare... Adica, despre egalitate!

Este cat se poate de vizibil ca oamenii au grade diferite de inteligenta, de intelegere si "administrare" a informatiilor pe care le detin sau cu care vin in contact. Atata timp cat nu ne consideram egali intre noi, suspiciunea ca poate nu am inteles totul, ca poate mai este ceva de descoperit, ca poate astazi sunt mai prost decat maine, aceasta suspiciune poate trai si ne poate lasa loc de crestere.

Daca ne consideram egali, atunci nimeni nu poate fi mai inteligent sau mai patrunzator decat celalalt si in final o majoritate covarsitoare va pretinde ca se afla la limita superioara a inteligentei speciei, pentru ca doar acolo comparatiile nu ar mai putea dezavantaja pe nimeni. Aceasta egalitate pe care o clamam, ne impinge spre refuzul evidentei propriilor noastre capacitati si spre asumarea unor roluri care nu ne privesc sau care ne depasesc!

Pentru a ne fortifica "egalitatea" fata de ceilalti, am impanat spatiul social si educational de drepturi: dreptul la munca, dreptul la viata libera, dreptul la libera exprimare, dreptul de a avea o familie, dreptul de a vota si nu in ultimul rand, dreptul la fericire!!! S-a pus semnul egal intre "drepturi" , "dat-uri" si "privilegii", intr-o maniera de-a dreptul vulgara iar consecintele au fost pe masura!

Ne-am instrainat unii de altii si am renuntat la comunicarea directa: punandu-ne fata in fata am fi observat ca suntem atat de diferiti...

Impunerea "egalitatii" ne-a facut agresivi de fiecare data cand am simtit ca suntem mai putin decat ceilalti, compensand prin violenta, minusurile.

Am coborat stacheta calitatii vietii, pentru ca toti sa o poata trece!

Am aruncat dezbaterile publice in derizoriu, pentru ca toti sa ne putem da cu parerea...

In acest climat, buruiana prostiei s-a raspandit si a crescut nestingherita!

Ea, prostia nu reprezinta altceva decat ignorarea evidentei pentru conservarea experientei. Si cam atat! Intrucat experienta devine din ce in ce mai mult intermediata de mijloacele de informare, ne putem face o idee cam cat de ancorati in realitate mai suntem...
Egalitatea s-a impus insa si asupra stagnarii proprii, intr-un tipar. Am putea fi maine mai inteligenti sau mai stupizi decat astazi? Daca da, am avea intrebari asupra justificarilor de azi si a deciziilor pe care le luam. Noi insa incercam sa fim egali cu noi insine dintr-un moment anterior, adica sa stagnam in consecventa - o alta definitie a prostiei, si este monstruos! Cat de apreciata este consecventa, cat de apreciata constanta, cat de blamate contrazicerea si paradoxul! Desigur, daca am accepta inegalitatile proprii cat si consecintele care deriva din acestea, ar insemna implicit sa ne asumam responsabilitatea pentru dinamica personala. Insa aceasta egalitate a noastra cu noi cat si a noastra cu ceilalti ne-a aruncat in stagnare, autosuficienta, blazare si moarte. Si nu exagerez deloc!
Avem multe unelte prin care impunem "egalitatea sanselor" in pofida ierarhiei valorilor. De la legi si regulamente, la ...bani. Cel mai comun mijloc de schimb, a devenit un scop in sine. De ce? Pentru ca avandu-l in cantitati eficiente (dar niciodata suficiente) putem cumpara multe lucruri, dar mai ales putem cumpara egalitatea cu ceilalti: "dreptul la invatamant" este destul de costisitor, "dreptul la libera circulatie" de asemenea si la fel sunt cam toate drepturile scoase la licitatie pe plan international... Deci, daca avem bani, avem si drepturi (adica ne putem bucura de ele...) prin urmare devenim egali cu ceilalti sau, altfel spus, intram in rand cu lumea. Chiar daca "civilizatia financiara" a creat cele mai mari discrepante si diferente sociale, ea este sustinatoarea fidela a ideii de "egalitate", in conditiile in care egalitatea se poate cumpara si ca un facut, cu cat este mai dorita, cu atat este mai costisitoare!
Pe plan politic, prostii se vor manipulati, adica serviti cu o realitate stalcita si interpretata astfel incat sa se potriveasca cu schita sumara sau complexa (unde-i scoala multa, e si prostie multa), din capetele lor, intotdeauna aceeasi. Cei inteligenti, vor sa fie condusi. Prostii, vor sa fie dusi...
De aceea ne repezim sa ne imbracam dupa ultima moda, ne bulucim sa cumparam aceleasi bunuri pe care le-a cumparat si vecinul plus restul cartierului, de aceea ne inregimentam in biserici si partide, in "uniuni" si "multinationale". Suntem atat de egali, incat orice intrebare sau afirmatie care ne provoaca sa intram in conflict cu cel care am fost ieri, ne face agresivi, gata de injurii si razboi.
Omenirea, la nivelul fiecarui individ, se afla in acest moment in fata unei provocari uriase: renuntarea la egalitate in functie de necesitate. Este vorba despre o revolutie interioara, cu ecouri globale. Numai privind inspre noi, spre propriile necesitati ne putem gasi propriile motivatii si cai. Numai renuntand la iluzia egalitatii, putem fructifica diversitatea si numai acceptand inegalitatea intre astazi si ieri, putem renunta la confortul lanced al prostiei... Deocamdata este doar o provocare. Deocamdata...

joi, noiembrie 10, 2011

Biserica vs. Dumnezeu...

Descoperind in presa cateva articole despre practica botezului si urmarile ei, am incercat sentimente si emotii contradictorii fata de preotii angajati in initierea precoce a bebelusilor in tehnica scufundarii fara masca. Cat de imbecila este traditia sau dogma, nu mai vreau sa repet! Biserica in general, iar biserica ortodoxa in special, pune accentul pe suferinta in sensul de a face lucrurile neplacute, dure, urate. Cu cat mai multa suferinta, cu atat mai bine! O astfel de lume devine astfel cat se poate de evident un "iad" in miniatura, deci avem un motiv in plus pentru a ne dori "imparatia cerurilor". Cum spuneam si cu alte ocazii, cu putina manipulare omul isi poate dori orice! Cu putina manipulare poate uita ca tot ce are de facut este sa modeleze aceasta viata pentru a fi fericit...
Dar si mai socante mi s-au parut comentariile sustinatorilor bisericii ortodoxe romane (credeti-ma, nu merita majuscule...). La prima vedere, ei par habotnici. De fapt, sunt perversi!
Isus, a fost un personaj remarcabil atat pentru crestini cat si pentru musulmani. Totusi, Iuda care a fost ales de el printre discipoli, este considerat un tradator. Nimeni nu considera ca numindu-l tradator pe Iuda, ar comite o blasfemie si o anatemizare a intregului grup de apostoli. Nimeni nu considera ca Isus este blamat atunci cand il blamam pe Iuda! Totusi, daca blamam un preot sau un grup de preoti, se numeste ca am blamat biserica si totodata credinta crestina, ca blamul se ridica spre Dumnezeu insusi, astfel incat epitetul de "ateu" urmeaza automat! Blamezi un preot, te ridici impotriva bisericii si impotriva lui Dumnezeu, deci esti ateu!
Intrucat realitatea frizeaza absurdul, revin asupra fundamentalismului ortodox, care, se pare ca se extinde asupra mintilor obosite de grijile de zi cu zi... Pe scurt, un preot este angajatul unei institutii, cu salariu lunar. El este si membrul unei institutii pe care o reprezinta. In ultima instanta, desi ar trebui sa fie o "prima" instanta, el este un credincios... Daca un preot face tampenii, le face din postura de angajat si de reprezentant al unei institutii in teritoriu (la fel este si cu profesorii sau medicii). Daca institutia in sine nu se delimiteaza de actiunile acestuia si nu le penalizeaza, institutia in sine este de asemenea vinovata. Institutia fiind culpabila, va arunca o umbra de indoiala asupra tuturor membrilor ei, carora le gireaza moralitatea, corectitudinea, pozitia. Si cam atat!!!
Nu exista nici o legatura de cauzalitate intre biserica si CREDINTA, intre biserica si RELIGIE!! Chiar daca biserica are arhivele pline cu procese verbale si epistole prin care s-au stabilit dogmele bisericesti, intre biserica si credinta, intre biserica si Dumnezeu nu exista o legatura de cauzalitate!! Ca atare, cei care judeca si condamna actele samavolnice ale unor preoti bine aparati de biserica lor, nu sunt deloc atei sau "necredinciosi". Majoritatea lor sunt doar posesorii unei doze remarcabile de bun simt...
Pentru a fi mai clar, as sublinia importanta si "dimensiunea" temporala a unui adevar: un adevar este etern!!!! Isus a spus ca "...eu sunt calea, adevarul si viata". Daca il credem, inseamna ca ceea ce a spus el este etern nu doar in sensul de a fi valabil DUPA ce el le-a spus, ci in sensul ca au fost valabile dintotdeauna! Cu alte cuvinte, adevarurile spuse de Isus nu sunt precum conservele, valabile de la data... pana la data... Sunt lucruri care au fost valabile dintotdeauna, dar la care noi am ajuns prin intermediul lui, si la un moment dat. Adica nu ADEVARUL este un produs al bisericii, ci biserica este un produs al unui adevar pe care noi oamenii l-am interpretat in felul nostru. Adevarul a fost acolo dintotdeauna, biserica a aparut ulterior. Poate ca preotii sau inalti prelati vor ajunge (deja au ajuns...) sa-l "corecteze" pe Dumnezeu si adevarul sau (sunt atatea versiuni de biblii si atatea interpretari a fiecarei versiuni..). Aceasta insa nu il neaga pe El. Dumnezeu, ca si adevarul sau, reprezinta un etern. Biserica reprezinta doar un produs, cu mai multe sau mai putine impuritati.
Nu exista o legatura cauzala intre biserica si credinta, intre biserica si Dumnezeu. Ca atare, a-l limita si a-i impune lui Dumnezeu limitarile bisericii mi se pare pervers! Daca nu pot sa fac patul cat este omul, ii mai tai din picioare sau din cap, nu? Il mai strunjesc pe cel viu, dupa o forma moarta, ca asa imi iese mie socoteala cu normele institutiei numita biserica. Cel mai crunt mi se pare ca oamenii astia care par habotnici dar care de fapt sunt mult mai rau, vorbesc despre iubire!!! Iubirea insa, care este Dumnezeu (asa a spus Isus, saracul, si i-a fost fatal...), este de asemenea infinita, nu poate fi cuprinsa in forme si sabloane! Da' de unde, ne spun ei!!! Poate fi foarte bine standardizata, exista niste standarde si niste modele de "iubire" care daca nu ni se suprapun, inseamna ca nu iubim! Si daca nu iubim ce trebuie, adica un concept, inseamna ca nu iubim deloc!!! Iar cei care declara ca iubesc conceptul numit "dumnezeu" sau conceptul numit "sfintenie", se considera cu adevarat virtuosi! Dar ei urasc lumea cu tot ce contine ea, si ca atare se considera indreptatiti sa siluiasca si sa amputeze tot ceea ce ating, pentru a face realitatea si lumea sa se confunde cu sablonul din capul lor.
Vedeti, lumea si omul sunt un produs, asa cum si biserica este un produs. Totusi, produsul numit "biserica" se considera deasupra tuturor celorlalte "productii" si, in ultima instanta, neaga chiar si mesajul sau cuvantul divin pentru a se impune, negand astfel creatorul. Parca era un personaj biblic care se revolta impotriva lui Dumnezeu, numit Lucifer... Credeti ca exista vreo asemanare??? Mai multe chiar??
Imi vine des in minte scena cu Isus vorbind si Maria Magdalena la picioarele sale, ascultandu-l in timp ce sora ei o cearta... sau scena in care gloata furioasa e gata sa arunce cu pietre in femeia adultera si Isus le zadarniceste planurile... Ce noroc au avut femeile acelea, ma gandesc, ca acolo a fost Isus si nu un "drept credincios ortodox plin de evlavie" sau vreun "catolic coplesit de importanta apartenentei lui la UNA APOSTOLICA BISERICA"... Mare noroc, credeti-ma!

sâmbătă, noiembrie 05, 2011

"Political correctness" sau moralitatea unei crime...

Citeam zilele trecute ca Iranul risca un atac armat din partea S.U.A. si Marii Britanii, deoarece nerespectand anumite rezolutii ONU, a continuat sa-si dezvolte programul nuclear in sensul capacitatii de producere a armelor nucleare...

Mi-am adus aminte despre ceea ce inseamna "political correctness" si despre implicatiile acestui concept si totodata am incercat sa inteleg sensul armelor nucleare intr-o lume in care vorbim in fiecare propozitie despre democratie si valorile ei...

Armele nucleare sunt arme de distrugere in masa, adica le lipseste din fabrica, catarea! Nu tintesti, pentru ca nu ai o tinta precisa, existand o bariera vaga intre atacant si atacat data de o formulare gen "noi si/sau ailalti"... Armele nucleare nu sunt indreptate impotriva unei alte armate sau fixate asupra liniei frontului (care de cele mai multe ori lipseste), ci sunt indreptate asupra oraselor, adica a populatiei civile.

Amintindu-ne tam-tam-ul procesului de la Nurenberg si al crimelor de razboi din fosta Iugoslavie, dar si procesul lui Saddam Hussein sau "portretul" din media al lui Gadaffi, ma intreb cum s-ar putea numi cel care ar detona o arma nucleara asupra unor civili? Desigur, termenul de "criminal de razboi" ar fi un diminutiv, avand in vedere ca el a fost atribuit si unor persoane lipsite de notorietate in domeniu.

Urmatoarea intrebare vine de la sine: cum s-ar putea numi cei care beneficiaza de teroarea nucleara, reprezentata de amenintarea cu extinctia care ar urma in cazul unui atac nuclear?

Raspunsul, oricat am incerca sa-l cosmetizam, ar fi ca ei sunt teroristii speciei umane, ai culturii si civilizatiei pe care specia umana le-a construit in timp, in suferinta, extaz si inspiratie.

Desigur ca unii partizani ai "stralucitoarei democratii occidentale" vor sustine necesitatea armelor nucleare in scop defensiv, ca un garant al pacii. Mai pe romaneste ar suna cam asa: "daca te dai la mine, te extermin, ba!". Foarte frumos si democratic, acestui argument ii lipseste precizarea adevaratului adresant! Exterminarea se refera nu doar la atacator (care cel mai probabil ca va fi si cel mai in masura sa se protejeze de contraofensiva), ci se refera la poporul acestuia! Adica, pe graiul nostru, "daca te dai la mine, iti termin familia, neamurile, rudele si pe toti nefericitii care s-au nascut in partea aia de lume..." Acum, frumusetea argumentului pacii, straluceste in toata splendoarea sa!

Puterile politice care detin arme nucleare - "puterile politice" si nu "tarile" cum se exprima servilitatea presei... - deci, puterile politice detinatoare de arme de distrugere in masa exercita un act de teroare permanent asupra celorlalti, inclusiv asupra celor pe care in ultimii ani ii acuza de terorism. Desigur, amlasarea unei bombe intr-un metrou este un act criminal. Amplasarea unei rachete purtatoare de focoase nucleare insa, nu este! Bombele nucleare sunt setate sa explodeze in aer, la mii de metrii altitudine pentru a avea efect asupra unui teritoriu cat mai extins. Au fost concepute ca sa faca buncarele clasice, inutile... Vedeti vreo amenintare terorista in toata afacerea? Sunt sigur ca nu! Ce nu face omul pentru nitica pace?! Se pare ca mult prea multe, pentru ca intrarea in clubul "puterilor nucleare" nu se face asa, cu una cu doua! Adica nu poti deveni terorist la randul tau prin munca asidua si cercetare sau prin concurs... Trebuie sa ti se dea acceptul din partea celorlalti "puternici", care il poti primi cu conditia respectarii politicii "oficiale", care in momentul de fata este cuprinsa in conceptul "political correctness".

Cat de corect poate fi sa ai dreptul de a tine o lume sub amenintarea exterminarii, cat de corect poate fi ca marii criminali de razboi, cei care tin degetul deasupra butonului nuclear, sa fie judecatorii celorlalti, si cat de corect poate fi ca singurul mod in care sa te faci ascultat este acela de a deveni la randu-ti o amenintare pentru ceilalti, imi este imposibil sa cantaresc. Este aberant sa vorbim despre valorile democratiei cand rezulatul exprimarii ei in relatiile internationale are ca efect foametea, saracia, boala si crima, adica acele constante care guverneaza realitatea de dincolo si de dincoace...
Va trece mult sau poate putin, pana cand vom intelege ca teroarea si crima nu pot fi justificate prin nici un fel de politica oricat de corecta sau incorecta ar aprecia-o unii si ca, presedinti sau ahmadinejahi, sunt jucatori sadici la bursa ilicita a resurselor in care se tranzactioneaza viitorul nostru, al tuturor, pe bani falsi si murdari, chiar daca scrie pe ei: "IN GOD WE TRUST". Si la fel de mult va trece pana cand antisemitismul nu va mai putea fi moneda de schimb pentru antiumanismul in care se tiparesc certificatele de tezaur ale datoriei noastre de a fi slugi sau pana cand bigotismul si fundamentalismul religios nu vor mai acoperi adevarul fiecaruia si al tuturor...

joi, noiembrie 03, 2011

Tezaurul dacic sau mostenirea care obliga...

Cutreierand pe net, rasfoind presa electronica sau aruncand o privire pe diverse postari "de specialitate", imi ridic intrebari si gasesc raspunsuri, fata de ceea ce ne apasa din urma, ne imbogateste prezentul si ne obliga la un anumit viitor... Este vorba despre un tezaur, unic dar parte a tezaurului universal pe care cautatorii de aur l-au ratat sistematic: TEZAURUL DACIC.

Tezaurul asta nu e legenda sau poveste. Nu e piatra sau aur, nu are volum si nici cantitate dar creste impartindu-l cu altii, este inepuizabil dar totusi putand fi imbogatit. Are un nume complex, alcatuit dintr-o radacina comuna si una particulara, pe scurt este chiar Dorul de Eternitate....

Tracii au construit intr-un spatiu vast o cultura milenara, pe care dacii au stilizat-o in ceea ce eu numesc "dor de eternitate". Prin experientele si invatatura lor au structurat aspirational fiinta umana, ca fiind producatoare de valori, hranita de libertate si legata de eternitate prin dorul reintalnirii cu Marele Necunoscut.

Aceasta mostenire apasa pe umerii nostri, a tuturor celor care existand in spatiul geografic amprentat de prezenta lor, avem datoria de a continua sa construim, sa fim liberi si sa nu ne pierdem dorul de intoarcere in ETERN. Asta avem noi si asta nu ni se va putea lua niciodata, oricat de imbecila ar fi camarila falsificatorilor calificati...

Aruncati o privire in revistele de istorie, ascultati polemicile in care istorici de ieri si de azi incearca sa anuleze continuitatea civilizatiei unui popor unic si totusi atat de asemanator prin creatie, marilor constructori! Cum poate sa dispara un popor de sine statator? Nici chiar in America de Nord unde s-au folosit armele de foc si lenjeriile infestate din spitale, nu s-a reusit un complet proces de extinctie. Exterminarea a dat gres, desi inca nu s-a oprit! Civilizatia si cultura amerindienilor a inconjurat globul si chiar daca putini dintre ei mai traiesc, noi nu vom putea spune niciodata cat de mult sau putin ne-am insusit din spiritul inteleptilor razboinici... Ceea ce este cert, este ca el nu s-a pierdut!

Intorcandu-ma la spatiul carpato-danubiano-pontic, "evaporarea" unui popor este una dintre eculubratiile care surprinde prin larga ei raspandire cat si prin persuasiunea celor care o sustin!

Am sa ma explic:
1. dacii sunt infranti dupa lupte indelungate si o parte a teritoriului lor este cucerit
2. Vin colonisti si soldati in teritoriile ocupate care incearca sa se amestece cu autohtonii... probabil la inceput a fost destul de greu, ca nu e usor sa uiti cine ti-a ucis parintii sau fratii...
3. Dupa 160 de ani pleaca administratia si soldatii dar si restul populatiei atat din Dacia cucerita cat si din Dacia libera!!!
4. Vin popoarele migratoare, care gasesc un teren gol, dar bogat. Stau putin, se bat intre ei si pleaca...
5. Dupa cateva sute de ani, vin slavii care gasesc locul gol si mai apoi ungurii, care gasesc Transilvania pustie.
6. Mai trec cateva sute de ani si romanii, aflati intr-un fel de hibernare la sud de Dunare, se hotarasc sa treaca fluviul si sa migreze in Transilvania, dar si in restul teritoriului Romaniei de azi.
7. Bulgarii si ungurii nu au nimic impotriva... Aceasta ar fi teoria roessleriana.

Alta ar fi cea a "stingerii pe loc":
1. dacii sunt infranti dupa lupte grele...
2. Vin colonisti si soldati si se amesteca fericiti cu autohtonii, atat cu cei cuceriti cat si cu cei liberi (din teritoriile necucerite) care nu au nimic impotriva...
3. Dupa 160 de ani, soldatii si administratia pleaca la sud de Dunare, iar populatia pleaca in munti de frica popoarelor migratoare.
4. Stau asa, in munti, cateva sute de ani si uita orice mostenire geto-daca.
5. Se intorc la campie ca popor roman si formeaza cnezate si voievodate.
6. Mai departe stiti...

Amandoua teoriile frizeaza absurdul, prin disparitia continuitatii culturii si civilizatiei dace. Adica totusi, un popor care ridica cetati si temple, care scoate aur prin minerit, care creste animale si are o cultura bine definita a fierului, nu se evapora ca apa din baltoace!

La prima impresie, ar putea parea ca eu sustin si vorbesc aici despre vreo teorie referitoare la formarea poporului roman... Nicidecum! Vorbesc despre continuitatea civilizatiei dace! Poporul roman s-a format prin mecanisme complexe care continua si astazi, la care si-au adus contributia toti cei care au pasit pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Chiar si cei care au venit cu sabia ne-au ajutat sa crestem, infruntandu-i, ca si cei care au venit cu cartea sau comertul...

Repet, me refer la continuitatea civilizatiei dace, la transmiterea unui tezaur inestimabil care nu apartine doar romanilor, sau ungurilor, sau tatarilor din Dobrogea: apartine tuturor deopotriva, in masura in care acestia se pot ridica la nivelul la care un popor devine producator de valori, hranit de libertate si legat prin dor, de eternitate...

Nu limba pe care o vorbim ne imparte in tabere, nu nationalitatea careia ii apartinem ne divide! Acestea sunt granite false pe care politrucii imbecili le cultiva pentru a-si mentine influenta si dominatia asupra celor multi... Nu religia ne desparte si nici traditiile mostenite! Prapastia este intre constructor si demolator, intre producator si parazit, intre politicianul corupt si omul care nu a uitat sa fie liber! Libertatea nu se imputineaza impartasind-o cu altii si nici valorile nu se uratesc unele pe altele prin diversitatea lor; se pun doar mai bine in valoare! Nici dorul de Etern nu poate sa dezbine, indiferent in ce limba si prin ce ritual ii vorbim Dumnezeului in care credem!

In schimb, siluirea si furtul valorilor proprii, aruncarea elementului national AL FIECAREI NATIUNI la cosul de gunoi al globalizarii, al unei globalizari a prostitutiei si nu al accesului la spiritualitate, fatarnicia unei biserici care sub minciuna mesajului divin subjuga dorul de VIU lacomiei vorace... da, acestea sunt umbrele care ne neaga, care ne divid si ne imping unii impotriva celorlalti. Si da, de aceea avem de dus fiecare mai departe, fiecare calcator al acestui pamant, povara si mostenirea tezaurului dacic care ne obliga sa fim noi insine, de fiecare data, pana la capat...
Iar blestemul, pentru ca orice comoara este acoperita de unul, este acela ca putem muri, dar niciodata, niciodata nu vom putea renunta!

Clisee inepte...

...Un alt cliseu stupid dar larg raspandit este referitor la nationalism...
Nationalismul este condamnat cu sarg, chiar daca este esential in dezvoltarea unui popor, oricarui popor!
Asa cum orice individ sanatos are o perioada numita adolescenta in care este foarte preocupat de imaginea si identitatea sa, un popor va avea o perioada istorica in care va fi preocupat de identitatea si imaginea sa.
Desigur, pasul urmator si nivelul imediat superior ar fi acela al "relationalismului" in sensul unei relationari cu toti cei care ne inconjoara, direct si nu prin prisma prejudecatiilor identitare... Dar orice adolescent, inainte de a relationa eficient, are nevoie de o identitate, de a invata de unde vine, ce il reprezinta, si mai ales ce il include sau exclude. La fel si un popor, are nevoie de tot acest demers, inaintea unei transcenderi a identitatii de grup catre o relationare complexa.
Nationalismul nu poate fi evitat, amputat ci doar cultivat si respectat. El se atenueaza doar prin traire, adica prin maturizarea unui popor care si-a asumat ceea ce stia ca este dar constient si de ceea ce ar putea descoperi... Nu vrem nationalism? Inseamna ca nu vrem natiuni ci turme! Nu vrem adolescenti? Inseamna ca vrem copii ascultatori! Mai ramane de aflat cine sunt adultii "responsabili" care au trecut in soapta peste aceasta etapa, pe care nu si-o recunosc dar pe care se sprijina si care ii penalizeaza pe ceilalti pentru "excesele varstei"... "Statele democratice" sau "democratiile occidentale" sunt un alt cliseu halucinant. Guvernul german afirma cu ocazia majorarii varstei de pensionare ca Germania nu este condusa de popor, ci de politicieni... Statele europene sunt indatorate pana peste cap unor corporatii gigant. Se hotarasc razboaie sau participarea la ele in spatele usilor inchise, dar "statele democratice" inca mai cred in democratie! Nici o hotarare de guvern in ultimii ani nu a fost schimbata prin protestul deschis al cetatenilor. Democratia devenind astfel doar un slogan electoral...
In ultimele zile, evolutia pietelor a dictat demisia unor premieri, remanieri guvernamentale... si totusi vorbim despre democratie. Cine alege, cine demite si cine isi asuma responsabilitatea deciziilor luate?? Poporul, in nici un caz.... De ce nu el? Pentru ca el, poporul, trebuie sa accepte deciziile luate, el nu are dreptul de veto niciodata, pentru ca el, poporul, nu are identitate, este un "ceva", este un nimic... pentru a fi CINEVA, ar trebui sa aiba o identitate, sa-si manifeste caracterul...NATIONAL. Dar asta nu e voie, ca doar nu ne vom intoarce la mult blamatul nationalism, nu??
Romanii au gasit formula actuala de a face politica cu 2000 de ani inainte: "panem et circenses".
Aveau si ei senat si republica dar si divertisment pentru gloata...
Acestea sunt alternativele: poporul are nevoie de nationalism, gloata de divertisment.
Si noi, noi ce vom alege???...

miercuri, noiembrie 02, 2011

Cliseele manipularii de azi si de ieri...

Cand inghiti prea multe, cand te simti sufocat de declaratii si comunicate de presa, de luari de pozitii si discursuri solemne, e bine sa iti pui intrebari. Adica sa-ti iei pauza necesara pentru a-ti auzi si propriile ganduri, propriile raspunsuri, printre atatea clisee...
Unul dintre cele mai cunoscute este cel al discriminarii. Pe toate meridianele "lumii civilizate" discriminarea este condamnata si poate constitui o acuza serioasa. De fapt, discriminarea este un fenomen firesc, cat se poate de natural si benefic. Discriminare= deosebire, discernere, separatie (DEX). Dincolo de definitie sa vedem si aplicatiile practice.
Atunci cand scoatem un criminal dintre ceilalti membrii ai unei colectivitati impunandu-i anumite reguli si tratamente, facem o discriminare. Daca numim o colectivitate dupa obiceiurile ei religioase, recurgem la discriminare. Cand acordam o nota de zece unui singur elev dintre douazeci si o nota de patru altui elev, facem o discriminare in ambele cazuri. Atunci cand incadram un copil cu nevoi speciale intr-o institutie speciala, il discriminam in sensul separarii de marea masa a copiilor fara nevoi speciale.
Pe scurt, discriminarea ne ajuta sa-i identificam pe ceilalti, pe acei putini care sunt altfel decat media, ceea ce este un fapt laudabil. Urmarea sanatoasa a procesului de discriminare este acela de acceptare urmata de condamnare, sau de ajutorare, sau promovare de la caz la caz. Doar urmata de generalizare, discriminarea devine patologica. Pentru a avea o atitudine fireasca, trebuie mai intai sa-i acceptam pe toti cei care sunt diferiti. Dar a-i accepta fara a-i recunoaste, este imposibil! Iar a-i recunoaste ca sunt diferiti inseamna ca le-am aplicat o metoda de "judecata", de apreciere a lor bazata pe asemanari si diferente: adica i-am discriminat!
La inceputul oricarui proces de cunoastere (da, a oricarui proces de cunoastere!) se afla o discriminare grosiera, bazata pe cateva elemente cum ar fi cele religioase, de rasa sau de limba vorbita. Pe parcursul sau insa, procesul se rafineaza, astfel incat ajungem sa diferentiem, sa cernem, pe baza unor caracteristici din ce in ce mai subtile: harnicie, curaj, verticalitate, simtul onoarei, etc.
Daca pana acum am recurs la elemente grosiere si ridicole de multe ori in istoria umanitatii, astazi suntem capabili de o analiza extrem de subtila si sensibila in procesul cunoasterii noastre si a "celorlalti". Ciudat este ca tocmai acum ni se spune ca discriminarea este ceva negativ, ca ea trebuie combatuta si desfiintata... Argumentele vor fi desigur cele ale evitarii unui nou holocaust, ignorand faptul ca generalizarea, extrapolarea crimelor unor indivizi asupra unei intregi etnii si nu discriminarea, a insangerat istoria planetei. Iar daca generalizarea in sine face parte din procesul de globalizare, acesta din urma nu pare sa sperie prea mult puritanistii curentului "political correctness".
Totusi, in momentul cand condamnam comportamentul violent si il numim pe autor "violator" nu facem o discriminare a sa fata de ceilalti cetateni care nu violeaza? Cand numim pe cineva "hot" nu facem o separare intre el si ceilalti care sunt considerati cinstiti? Cand numim un elev "olimpic" nu facem o discriminare intre el si restul? Cum ar arata oare lumea fara aceste discriminari, o masa amorfa in care nimeni nu ar fi diferit de ceilalti, o masa fara varfuri, fara abisuri, atat de sferica incat ar putea fi rostogolita in orice directie fara opozitie si fara revolte...
Cum ar arata lumea in care bolnavii nu ar mai fi discriminati, "separati" de cei sanatosi? Spitalele ar fi deschise tuturor, iar numele specialitatilor medicale ar fi sterse de pe frontispiciu...
Mi se va spune ca in toate exemplele de mai sus se afla cate o mica-mare exagerare si, sa nu uitam mai ales de holocaust! As raspunde ca tocmai o temeinica discriminare ar fi prevenit holocaustul, adica folosind mai multe elemente pentru a face "diferenta" sau "discriminarea" s-ar fi putut identifica acele scursuri care au ruinat societatea germana si europeana, care s-au camuflat mult prea usor sub numele unei etnii si fara prea multe scrupule s-au folosit de martirii ei. Cand interlopii sunt adusi in instanta, ei se declara tigani si se plang ca sunt discriminati. Cand dealerii de droguri ajung in instanta, isi aduc brusc aminte ca sunt portoricani, mexicani sau de culoare pur si simplu, si se plang de discriminare. Pedofilii se plang de acelasi lucru dar, din fericire, inca nu i-a ascultat nimeni...
Discriminarea grosiera ne spune ca femeia este mai slaba decat barbatul. Discriminarea subtila ne spune ca desi Ana Pauker nu avea forta musculara a lui Muhamad Ali, a fost mult mai puternica si mai cruda...
Discriminarea ne ajuta in cele din urma sa intelegem ca atat cei pe care ii indragim cat si cei pe care ii detestam sunt diferiti de noi, iar acest "noi" se rezuma la un cumul de trasaturi - numitor comun, pe care il putem folosi pentru a-i apara si a ne apara, pentru a intelege si accepta ca nu ignorarea realitatii sau a proceselor ei ne face mai buni. Omului i-a fost data cunoasterea, asa cum strutului i-a fost dat valul de nisip... si e prea tarziu sa facem schimb de roluri...

duminică, octombrie 16, 2011

Reflectand la...istorie

Reflectand pe marginea articolelor aparute in revistele de specialitate, ajung la concluzia ca exista doua abordari si doua tabere: a celor care cauta sa inteleaga si a celor care se justifica... Istoricii sunt impartiti in aceste doua tabere, indiferent de teoria pe care o sustin: aceea a latinogenezei, a dacogenezei (sau dacomaniei...), roesleriana etc. Pe cei care incearca sa se justifice, sa justifice prezentul ca o consecinta a trecutului, ii consider in cel mai bun caz iresponsabili... sau contaminati de prostie in cel mai adanc mod cu putinta. Este ca si cum ai incerca sa justifici palma data unui vecin prin faptul ca acesta s-a nascut, sau ca o consecinta a faptului ca s-a mutat langa tine cu ceva vreme in urma... Nu insist pe aceasta tema, pentru ca nu merita! Complicitatea unor istorici la crima savarsita de marile puteri "civilizatoare" este evidenta chiar daca vehement negata.
Pentru ceilalti, care incearca sa descopere ce s-a intamplat , care a fost procesul sau procesele care s-au desfasurat in timp pana astazi, as dori sa-i "impac" prin simpla observatie a faptului ca adevarul istoric nu va conta niciodata pentru cei care cauta justificari. In disputele "stiintifice", vor castiga intotdeauna cei care stiu ce concluzie trebuie trasa de la inceput prin simplul fapt ca au trisat startul si nu se vor opri pana la sfarsit...
In epoca in care cea mai mare putere militara si economica este detinatoarea recordului de exterminare a unei populatii stravechi, ma refer la exterminarea nativilor nord-americani, in epoca in care biserica a binecuvantat starpirea ereticilor care in America de Sud s-au dovedit destul de numerosi,... ei bine, in aceasta epoca in care masacrele au justificari nu cred ca mai este foarte important pentru autorii lor care este originea unui popor in sensul respectarii adevarului istoric!
Ma amuza chiar pretentia unor "oameni de stiinta" care au distrus dovezile istorice cu buna stiinta, de a li se prezenta dovezi clare in sustinerea unor teorii care nu sunt in asentimentul prea-potentilor stapani. Aceasta cerinta a istoriei contemporane de a avea dovezi "clare" adica scrise, este induiosatoare... Cu alte cuvinte, daca nu stii sa scrii, nu existi! Daca ti-ai pierdut certificatul de nastere sau de casatorie, la fel. Intr-adevar, in aceste conditii nu este usor sa recompui istoria! Ca o observatie de bun simt, imi permit sa afirm in aceste conditii, ca noi nu existam pana nu invatam sa scriem, folositori suntem in masura in care ne lasam folositi si de contat nu contam pana la sfarsitul vietii... si asta doar daca devenim parte din "istoria corecta" adica aceea pe care o scriu cei care fac si "politica corecta".
O fi "politica corecta" impanata de valorile democratiei, de drepturile omului, si vegheata de organisme internationale, dar in substrat, ramane maculatura pe care s-au schitat planurile epurarilor etnice, genocidului din lagarele naziste pana in gulag-ul comunist, care la o observatie mai atenta are aceeasi calitate a hartiei indiferent cine a scris pe ea: lacomia a fost universala inainte chiar de a fi globalizata...
Ne putem duela in teorii istorice, poate fi chiar incitanta pasiunea dezbaterii. Adevarul insa, apartine prezentului iar prezentul ne contine indiferent de interpretarile noastre asupra trecutului. Trecutul nu putem sa il acceptam, il putem doar descoperi. Prezentul insa, il avem de acceptat pentru a nu fi acoperiti de trecut; pentru a nu ramane sa "traim" postum, captivi in filele unor carti sau documente de arhiva scrise stangaci suprarealist, despre certificate de nastere si de deces...

sâmbătă, octombrie 08, 2011

Dacii si o fituica numita "Historia"...

Descopar pe site-ul revistei Historia un articol semnat de Irina Manea: "Dacomania sau cum mai falsificam istoria", in care "cultul dacic" este incadrat la capitolul "extremism" si ma pune necuratul sa las un comentariu...
Realizez ca nu ai acces la celelalte comentarii decat in momentul in care postezi propriul comentariu si nu se publica un comentariu pana nu se "modereaza" in redactie. Ca urmare public pe propriul blog comentariul lasat si pe site-ul Historia:
"Stimata doamna Irina Manea, v-am citit articolul cu atentie si rabdare. Nu sunt istoric, ca urmare nu am sa comentez din punct de vedere stiintific articolul dumneavoastra.
Totusi, daca "cultul dacilor" este dovada de extremism, "cultul rromilor cetateni romani care au devenit romani de etnie rroma si mai nou romani..." ce fel de dovada este???
Interesant este ca istorici britanici ii considera pe daci "absolut senzationali", ca la Vatican sunt statui imense care ii reprezinta pe daci, ca dacii sunt singurul popor infrant de romani care a beneficiat de o cronica in piatra (Columna lui Traian), iar in Romania cultul dacic sau cercetarile in aceasta directie sunt considerate extremiste sau de orientare legionara...
In al doilea rand, spuneti ca "Demersul protocronist se plaseaza in zona extremismului, mai ales cand trateaza un fragment istoric putin cunoscut". Pai, daca este putin cunoscut, este firesc sa avem mai multe speculatii si interpretari. Iar atata timp cat nu avem o cronica-descriere impartiala asupra curentului legionar sau asupra regimului Antonescu sau a regimului comunist, acuza de extremism mi se pare exagerat de... comandata!
Personal, pariez pe "fabulatia dacismului" care chiar daca nu reprezinta adevarul istoric in proportie de 100%, nici nu contine doza de narcisism malign al teoriei conform careia unii "sunt poporul ales" si, ca atare, pot emite judecati de valoare asupra celorlalti si pot stabili limitele extremismului si nationalismului in functie de interesele lor de grup. Pariez ca teoria dacismului ne va readuce la esenta de care ne-am indepartat si nu la reinventarea unei esente. Dumneavoastra, ca si istoric, probabil ca nu va puteti permite vulgaritatea unui pariu. Eu insa, ca stranepot al strabunicilor mei, nu am nici o retinere.
Multa sanatate!"
Intrucat nu imi este prea sigur cum "functioneaza" site-ul celo de la Historia, imi expun aici unele nedumeriri, zic eu legitime... Am ajuns cu totii la un consens, in privinta unor fapte istorice dovedite, si anume ca Dacia a fost invadata de romani, care au cucerit-o partial in urma a doua razboaie de mare anvergura. Unii sustin ca barbatii au murit in razboi, altii ca au fost toti luati sclavi sau inrolati in armata imperiului si dusi departe... Buun! Dar femeile au ramas! Adica indiferent cati colonisti au venit sau soldati, cati migratori sau nemigratori au intrat in Dacia (cea cucerita...), s-au "intalnit" cel putin cu o populatie feminina numeroasa - intrucat cronici despre vreo deportare masiva a localnicilor nu s-au gasit, iar Stalin inca nu se nascuse....
Logic, cel putin 50% din populatia care se va forma in Dacia ocupata va avea radacina materna daca, iar radacina paterna diversa, dupa cum diversi au fost colonistii ajunsi in Dacia. Deci, daca doar 50% din poporul daco-roman si mai apoi roman are radacini dace, mi se pare firesc sa stiu cate ceva despre acea radacina materna, daca nu doar din curiozitate, poate si pentru a intelege ce anume vrea sa spuna cineva care ma injura de mama...
Printre altele, sa nu uitam ca mamele sunt cele care transmit zestrea culturala a unui popor mai departe... educandu-si copii, transmitandu-le valorile si reperele mitice. Deci, este oare prea mult sa dorim deslusirea profilului si caracteristicilor acestei radacini dace, care a fost amprentata de insemnele civilizatiei fierului, de constructiile cetatilor si exploatarile aurifere?
Serios acum, am oare pretentii exagerate incercand sa aflu cate ceva despre bunici? Sunt legionar si extremist daca vreau si eu sa stiu cum traiau bunicii mei - ma rog, o parte din ei? In cazul in care raspunsul este "da, esti extremist!" doresc sa aflu cate ceva despre legitimitatea pe care o are cel care mi-l va da, de a emite judecati de valoare ! Abia apoi, ii voi raspunde....

vineri, octombrie 07, 2011

un pas inapoi...

Am fost intampinat de dimineata, de anuntul mortii lui Steve Jobs. Cunoscand din media cate ceva despre boala care l-a ingenuncheat, am avut un moment de compasiune fata de omul care s-a stins. Am citit despre afirmatiile sale de-a lungul timpului si despre o scurta descriere a vietii celui care a infiintat cateva companii de succes si a inventat cateva aparate de foarte larg consum.
Chiar daca mi-a devenit brusc drag, in momentul in care am aflat ca tot el a infiintat Pixar, nu am putut sa nu remarc comparatia sau asemanarea deplasata dintre Steve Jobs si ...Einstein!
Am avut asa, vreo cateva ore un gust amar in gura si asta nu se datora in nici un caz celebrului disparut. Pur si simplu imi este greu sa accept, ca un inovator, un om inteligent care a fabricat un produs - este adevarat, de larg consum- poate fi comparat cu un vizionar care ne-a consolidat identitatea universala, care a deschis drumul unor curente noi in fizica si care ne-a aratat universul intr-un fel care ne-a facut sa devenim parte din el...
Din punctul meu de vedere, comparatiile nu incap, fiind doi oameni care au "activat" in domenii complet diferite: Jobs a facut cariera inventand produse dorite de foarte multi, imbinand stralucit marketing-ul cu utilitatea acestora; Einstein a rescris coordonatele fizicii.
Este ca si cum l-am compara pe inventatorul automobilului cu Heidegger... Dincolo de stupiditatea demersului comparativ, mi-a atras atentia nivelul nostru, al consumatorilor de presa si al producatorilor de presa: putem confunda foarte usor un zugrav cu un pictor. Nu creeaza amandoi??? Ba da, creeaza. Problema este insa a noastra, care includem intr-un numitor comun pe toti aceia care ating nivelul de zugrav, indiferent cat de mult se inalta deasupra acestuia.
Se pare ca nu mai avem "instrumente" care sa ne semnalizeze dincolo de punerea in practica a unui proiect. Pentru arta, filosofie, stiinta nu mai avem semnal... singurul semnal pe care il receptam viguros, este cel al banilor: daca ceva aduce bani este grozav! Daca nu aduce bani, de ce sa ne obosim sa mai vorbim despre el... poezia, filozofia si stiinta nu se pot tranzactiona la bursa! Chiar daca domnul Jobs a inventat - printre altele - un super telefon, iphone-ul, noi vom debita aceleasi banalitati pe care le-am vorbit la modestele Nokia si inca pentru multa vreme de aici inainte...

marți, octombrie 04, 2011

vinul tau e amar de soare,
vinul meu dulce de nori,
pot sa-ti spun cum te-as bea toata,
pot sa-ti spun de cate ori…
Ce petrecere ne-asteapta
si ce vis sa-mpartasim,
cu al tau cules din soare
si al meu doar simplu vin…
As turna vorbe de-a valma,
peste-nchipuirea noastra,
si visandu-ma senin ,
m-as visa la nunta noastra.
La fereastra inspre tine,
picatura mea de vis,
stropul meu de vin albastru
bland si simplu va fi nins…
Daca –as bea putin din soare,
daca-ai bea putin din nori,
am muri intr-o secunda,
am muri de-atata ori…

vineri, septembrie 30, 2011

scoala

In luna septembrie, pentru multi a inceput scoala. Cred ca a fost un prilej pentru etalare de toalete festive, un bun prilej pentru cheltuieli suplimentare cat si pentru aduceri aminte si nostalgii ale anilor de altadata...

Pentru mine, a fost un bun prilej de reflectie asupra celor ce as fi vrut sa fiu invatat de catre dascalii mei si nu am fost, despre ceea ce m-ar bucura sa se predea in scoala dar probabil nu se va preda niciodata.

Am incercat sa cuprind in cateva fraze o parte din ceea ce a devenit definitoriu epocii noastre, pe care o parcurgem de vreo doua mii de ani incoace...

1. Religia, este cel mai subtil nivel al vietii spirituale pe care omul a trait-o de-a lungul timpului.
Oamenii care nu au avut acces la religie - la viata spirituala - dar au incercat sa se foloseasca de ea pentru dominarea maselor, au fost si sunt preotii...

Ei sunt aceeasi familie de multe mii de ani, schimband forma ritualurilor, dogmele si numele lor in functie de ceea ce se vindea mai bine. Preotii au fost intotdeauna oameni de vanzari: oamenii au fost captivati de Isus, ei au vandut crestinism si Noul Testament; au fost oamenii inspirati de Moise, preotii au vandut Vechiul Testament si religie iudaica. Pentru unii a fost important Mohamed, pentru altii Buda. Preotii s-au specializat pe un anumit sector de vanzari: crestinism, islamism, budism etc. Concurenta fiind mare (adica ciolanul), au aparut si culte, secte, in cadrul aceluiasi curent religios.

Axioma ar fi: Preotii sunt oameni de vanzari care au exterminat oamenii religiosi cu intensitatea cu care adevarurile traite si impartasite de acestia duceau la eliberarea semenilor de sub dependenta produselor vandute- dogmele bisericii.

2. Oamenii politici, au fost intotdeauna ocupati sa fie mai inalti decat restul. Au depins intotdeauna de masele largi ( fata de care trebuiau sa fie mai inalti) dar si de cei care le furnizau puterea, adica de cei care le-au tinut scara pe care sa se cocoate: biserica si camatarii apoi biserica si bancile.
Oamenii politici nu au construit nimic, pentru ca singura preocupare a fost aceea de a se inalta deasupra si de a-si exercita puterea asupra altora. De aici si confuzia intre oamenii politici si constructorii sociali. Libertatea pe care le-a dat-o forta-puterea, s-a rasfrant asupra constructorilor sociali, ai creatorilor, artistilor, meseriasilor si inventatorilor care au folosit-o pentru a pune aripi ideilor lor. Oamenii politici nu au construit nimic, decat propriul ego. Asa cum un individ foarte gras nu va vedea ce se afla sub burta sa, tot asa nici oamenii politici nu au vazut ce se construia si se crea sub umbrela egoului lor. Cand au reusit sa vada copacul constructiei printr-un incident nefericit (prea mult crescut), au ordonat imediat distrugerea lui si nivelarea solului. Omul politic nu poate accepta concurenta, pentru ca el este cel mai inalt doar urcandu-se pe scara...

Este evident insa ca de-a lungul istoriei au fost voievozi sau presedinti care ne-au calauzit constructia la modul constient. Ei au fost lideri si nu oameni politici! Liderii sunt chemati sau alesi- Oamenii politici se cocoata. Liderii sunt alesi datorita inaltimii lor- Oamenii politici au campanie electorala pentru a parea mai inalti....

Axioma: Oamenii politici isi fac reclama cu libertatile pe care le confisca, liderii isi asuma primii responsabilitatile libertatilor de care se bucura cei pe care ii conduc.

Libertatile confiscate se vor numi "drepturi", si cu cat se va vorbi mai mult despre ele libertatea din care au fost retrase, este mai vlaguita si mai stinsa...

3. Societatea actuala trece printr-o metamorfoza completa, iar axiomele anterioare trebuie completate. Conflictele si rasturnarile de putere au dus la un concept nou, care sa dea mai multa stabilitatate factorilor de forta, adica o perversa imperechere intre biserica si banci.

Manipularea "spirituala" a dat mana cu manipularea financiara. Astfel s-au nascut corporatiile, promovand diverse "curente religioase": fitness, alimentatie sanatoasa, farduri din extracte naturale, smartphon-uri si asigurari diverse - "fiindca meritati"-, amenintand cu iadul, adica saracia crunta, pe toti cei care ar incerca sa iasa din sistem. Corporatiile fiind imense si sistemele de supraveghere "a ereticilor" trebuie sa fie pe masura.

Axioma: cand orice retea este o afacere, si cand orice afacere devine o retea,inseamna ca paianjenii au urcat deja in varful piramidei trofice.
Si ar mai fi ceva, despre civilizatie. Cea mai mare greseala pe care o putem face, este sa ne drogam cu ideea civilizatiei pe care o construim si o lasam urmasilor nostri. Noi, ca europeni si ca occidentali nu am construit asa ceva. Am incercat sa tinem lumea pe loc, iar stralucirea unor genii ca Michelangelo, Beethoven, Heidegger si altii, nu sunt decat dovada nereusitei constructului civilizatiei occidentale, dovada ca geniul uman nu poate fi pus in lanturi. Aceasta falsa civilizatie, a insemnat dominatie, sclavie, secatuirea resurselor si pentru adevaratele civilizatii, exterminare. Occidentul nu a invatat limba altor popoare - le-a impus propria limba (engleza, franceza). Occidentul nu a invatat alte stiinte - a impus propria stiinta ca fiind unica adevarata. Occidentul nu a acceptat alte religii - si-a impus propriile dogme cu aroganta singurului detinator al adevarului. Occidentul a ignorat continutul, ridicand in slavi, forma, pe care izoland-o de continut, a ucis-o.
Axioma ar fi: cand cineva isi declara intentia de a te civiliza, poti fi convins ca eforturile sale se vor indrepta in directie opusa, adica aceea de a te face sa-i recunosti si sa-i accepti superioritatea. Si intrucat un baros va fi intotdeauna mai puternic decat un ceas, isi va demostra foarte usor punctul de vedere si in aceelasi timp vulnerabilitatea sa: in fata timpului, doar adevarul este nemuritor in timp ce forta este o perpetua variabila...

luni, septembrie 26, 2011

rabdare...

...lumina ar putea sa taca,
dar intunericul n-ar fi lumina.
Si apa ar putea sa moara
dar moartea n-ar putea sa poata.
Vantul ar putea sa doarma,
dar somnul n-ar putea sa bata …
Pamantul ar putea sa planga
dar suferinta nu va fi pamant
cum lacrimile n-au sa fie
durere stransa in cuvant.
Si astfel nu va fi acela,
ce este doar cand tac ceilalti,
nu va fi golul niciodata, mai plin ca plinul, mai inalt.
Si chiar daca lumina tace
iar apa ar putea sa moara,
din gol nu se va naste apa,
nu va fi bezna noua randuiala….
Si nici prostia nu va fi intelepciune
nici urletul dementei, simfonie
doar desteptarea noastra si a lumii
le vor urma tacerilor nebune.
Plamada stelelor ne va urma de-aproape,
din lutul ingroparii sa dezgroape
lumina-nchisa-n noi de veacuri multe
si spatiile ramase ne-umplute.
Ploi vor creste peste oboseala,
si fluvii lungi ne vor purta spre soarta,
crescuta-n umbra neputintei
de a nu fi maine neschimbata;
stralucitoarea noastra poarta,
prea rabdatoare in a fi deschisa,
ne va primi topiti in apa calatoriilor fiintei…

joi, septembrie 15, 2011

spaima

Inima imi fremata de spaima,
de spaima care va veni,
de soarele ce-ar plange maine,
de norii care nu vor fi.
Si mana se-nclesta in pumn
de singuratate cata simt,
de frica golului din palma,
cu golul fricii mele cand ma mint.
Oasele mi se topeau in pietre,
de cat de simplu e asa,
cu ne-mplinirea care a fost o vreme
si care implinindu-se ma vrea.
Inima imi fremata de moarte
de spaima zilei care asfintea,
de dragostea neinceputa inca,
ca maine ca si azi va ramanea....
Ochii mei, cuvintele si pasii
de singuratate s-ar induiosa
si fara sens anume, m-as intoarce
indragostit de insasi spaima mea...

luni, septembrie 12, 2011

Terorismul modern

sursa foto: www.gandul.info
La 10 ani de la evenimentele de la 11 septembrie, dupa tone de maculatura in care se infiereaza terorismul si se deplang victimele acestuia, cred ca a venit momentul sa vedem cine sunt teroristii si mai ales ce inseamna terorismul contemporan.
Exista din ce in ce mai putini oameni care traiesc simplu si bazal, care nu pun prea mare pret pe "fitele" cu care ne impaneaza media viata de zi cu zi... Exista oameni care nu au dorit si nici nu doresc mai mult decat sa traiasca, integrati in comunitati in care relatiile de fond se traduc prin cooperare - intrajutorare si nu dependenta... Exista oameni pentru care o camila este o valoare, maslinii sunt nepretuite surse de hrana fizica si spirituala, caprele, albinele, pestii au valoarea vietii insesi si sunt respectate si iubite in consecinta. Exista oameni, adica, care insista sa-si pastreze si sa daruiasca mai departe demnitatea de a fi om, de a fi liber ca om.
Ce poate fi mai simplu sa pescuiesti cativa pesti in racoarea diminetii, sa pregatesti un file caruia sa-i dea gust lamaile din pomul de langa poarta, maslinele din spatele curtii si sa astepti calatorul flamand cu un zambet si o poveste, sa se aseze la masa?...
Plata acelei mese este suficienta pentru continuarea vietii in felul ei traditional si arhaic in acel colt albastru din Mediterana... Sau la fel de simplu poate fi sa mulgi caprele cu noaptea in cap, sa cureti si sa adapi animalele, pentru ca apoi sa pleci sa intorci fanul. Pamantul ofera suficienta masa verde pentru a hrani gospodaria taranului si, prin surplus, pe cei cativa interesati de produsele sale.
Aceasta insa, reprezinta o viata libera, in care relatiile interumane sunt mediate de elementul natural, iar echilibrul personal este dat de bunul simt izvorat din simtul necesitatilor reale si nu al pretentiilor fabricate in laboratoarele publicitare.
Aceasta viata, nu are nimic violent si agresiv fata de ceilalti oameni sau fata de natura, tocmai datorita principiilor care o guverneaza. Acest mod de viata nu potenteaza relatiile parazitare de tip "ajutor social" dar stimuleaza munca si utilitatea fiecaruia, dupa puteri, in cadrul comunitatii.
Acesti oameni - din ce in ce mai putini- cunosc sensul ajutorului financiar-material, dar niciodata nu il exploateaza din prisma perversa a dobanzilor... Acesti oameni nu au incercat de-a lungul istoriei cat si astazi, decat sa traiasca!
Liderii societatii de consum contemporane au luat imediat atitudine impotriva acestora: au incercat sa le stimuleze dorinta de a avea, de a poseda diverse bunuri de care nu aveau nevoie. Pentru toate acestea insa, trebuiau bani. Implicit, imprumuturi bancare pentru care s-a garantat cu proprietatile lor sau cu munca lor. S-a incercat din rasputeri sa-i faca pe oameni SA ISI DOREASCA...
Unii s-au prins ca ceva nu este curat la mijloc si au refuzat. In locul acestora, au semnat pentru imprumuturi guvernantii sau prefectii care au girat cu bunurile, proprietatile si munca cetatenilor pe care jurasera sa-i serveasca, in maniera simpla si directa de indatorare pe termen nelimitat.
Intr-un timp destul de scurt, taranii si micii producatori de marfuri sau servicii s-au trezit ca fermele lor nu sunt rentabile si ar fi cazul sa le vanda, micile mestesuguri nu sunt aducatoare de profit si ar trebui sa se angajeze in multinationale, laptele muls nu mai intruneste conditiile de calitate inventate de vreun institut obscur, prin urmare cum ar mai putea fi platite taxele aferente.............
Pentru ca asta este ideea de baza, asupra careia am putea reflecta: TAXELE. Cineva percepe taxe, iar toti ceilalti trebuie sa-si schimbe modul de viata pentru a le plati. Trebuie sa recurgem la artificiile civilizatiei nu pentru a trai mai bine, ci pentru a plati taxe din ce in ce mai mari. De ce? Pentru ca au fost luate imprumuturi bancare care trebuie platite inapoi. Dar de ce au fost contractate imprumuturile?? Ca sa aveti voi din ce plati taxele... Si circuitul se inchide.
Un terorist este acela care mentine o stare de teroare, de teama, care incearca sa manipuleze prin teama si teroare. Astazi, mai mult ca niciodata, actionam sub teama de a ne pierde locul de munca, comfortul, caminul, familia. Astazi traim sub teama de a mai iesi pe strada dupa o anumita ora, cu teama ca legile de maine ne vor fi mai potrivnice decat cele de azi.
Astazi traim sub teama executarii silite, sub teama exproprierii si in general sub teama repercusiunilor pe care le-am suporta in cazul in care am incerca sa iesim din sistem...
Desigur, un om care arunca o bomba intr-un metrou este un terorist, veti spune. Dar nu! Terorist este cel care il trimite si care se va folosi de teroarea produsa de moartea unor nevinovati. Primul este doar un fanatic sau mercenar. Teroristii sunt cei care se folosesc de teama ca de un instrument valoros, care o amplifica voit si constient, pentru a obtine rezultatul dorit: obedienta, sclavie.
Cine sunt cei care traiesc de pe urma asigurarilor de viata, a bunurilor mobile si imobile, adica de pe urma fricii fata de ziua de maine?
Cine sunt cei care traiesc de pe urma fricii de a spune "nu" sistemului?
Cine sunt aceia care efectueaza exercitii militare pentru a-si impune ideile politice si strategiile economice?
Cine sunt aceia care ameninta cu inchiderea robinetului de hidrocarburi si combustibili in mijlocul iernii?
In spatele raspunsurilor ii veti gasi pe politicieni, iar in spatele lor veti gasi marile corporatii.
Terorismul contemporan inseamna exterminarea unei colectivitati sau natiuni, pentru obtinerea de instrumente obediente fara identitate sau pretentii la identitate. Turma s-a substituit grupului pentru ca a fost impusa...
Terorismul modern s-a institutionalizat si s-a "statalizat". Terorismul s-a substituit democratiei chir daca ii pastreaza insemnele heraldice. Am trait in capitalism, apoi in comunism, iar acum in terorism. Chiar daca nu il recunoaste nimeni (si poate tocmai de aceea), terorismul a devenit ideologia dominanta a sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21.
Cred ca cea mai grea meserie, astazi, este cea de politician: chiar si ei se barbieresc uitandu-se in oglinda si inchipuiti-va cum este sa o faceti cu ochii complet inchisi... Cred ca cea mai grea munca este cea de membru in consiliul de conducere al unei corporatii: inchipuiti-va cum este sa luati decizii cu ochii inchisi... Iar cea mai grea lupta este a tuturor acelora care refuza in ciuda eforturilor nationale si internationale, ideologice si religioase, sa inchida ochii, sub teroare...