joi, septembrie 27, 2018

Despre casatorie


Ma tin deoparte in disputa care insoteste referendumul asupra definirii casatoriei, dar intrucat am facut unele precizari asupra familiei traditionale intr-o postare mai veche, cred ca se cuvine lamurit aspectul casatoriei dintr-o perspectiva care nu a fost abordata pe nicaieri, in nici un fel. Redefinirea casatoriei ar trebui sa tina cont de rolul ei atat din punct de vedere administrativ, cat si religios sau metafizic. Cei familiarizati cu terminologia religioasa crestina stiu ca se vorbeste despre "taina casatoriei". Ce fel de taina nu ni se spune si nici nu am sa dezvolt subiectul aici, dar ca orice taina, pentru a insemna ceva, ea trebuie sa se desfasoare, sa se intample.
Asemenea incoltirii semintei, sau conceperii vietii in pantecul unei femei, acest lucru trebuie sa se intample.

Nu este nimic spectaculos in plantarea unei seminte. De fapt, in natura se planteaza miliarde de seminte in toate speciile si regnurile in fiecare secunda, insa doar cateva au parte de minunea manifestarii unei noi vieti. Taina este potentiala, dar ramane o simpla potentialitate in lipsa manifestarii ei. Aceasta potentialitate a manifestarii miracolului este posibila doar intre un barbat si o femeie.

Metafizica vorbeste despre intalnirea contrariilor si uniunea acestora intr-un nou care le transforma pe fiecare dintre ele, aducandu-le pe o noua treapta de constienta si numai contrariile pot realiza contopirea in intreg. In redefinirea casatoriei ar trebui sa tinem cont de acest scop ultim al acesteia. Daca suprapunem o notiune administrativa peste una metafizica, cea administrativa trebuie sa se subordoneze scopului metafizic. Daca nu reusim sa luam in colimatorul atentiei noastre acest ultim scop, nu merita sa discutam despre redefiniri si norme. Daca nu ne casatorim in vederea acestui scop ultim si esential nu vad de ce nu am putea-o face si cu piciorul mesei sau cu un desen animat.

In lipsa scopului profund, esential, casatoria ramane doar o intelegere notariala sau "religioasa" adica mediata de un functionar al statului sau unul clerical. Esenta casatoriei a lipsit deseori, fiind inlocuita de obiective mai fizice si palpabile: avere, pozitie sociala, salt in cariera, din disperare sau pentru a putea face sex neingradit. Astfel scopului ultim i s-a substituit mii de scopuri marunte si firesti in particularul lor, dar care au subrezit casatoria pana la aruncare in ridicol. Familia rezultata a devenit un "templu" al frustrarilor si neimplinirilor revarsate in relatie. Nu cred ca miza acestor zile este redefinirea casatoriei, ci este acela de a redescoperi sensul casatoriei si a ne angaja sau re-angaja in el. Stiti de ce nu vorbim despre obtinerea apei doar din hidrogen? Pentru ca nu se poate. Intalnirea hidrogenului cu oxigenul a generat apa si astfel este imposibil - de fapt nici nu ne gandim , sa obtinem acelasi lucru in lipsa unuia dintre cele doua elemente. Din pacate, la intalnirea dintre un barbat si o femeie, taina ne-a ramas ascunsa. Desigur, pot rezulta copii in urma sexului dintre cei doi. Dar copii pot rezulta si in urma intalnirilor intamplatoare sau la betie. Unde este taina aici? Pana nu o vom descoperi, ramanem condamnati la dezbateri sterile despre forme si norme. Daca o vom descoperi insa, niciodata nu se va mai pune problema de a nu-i acorda mediul necesar pentru ca ea sa se intample.
Adevarata lupta nu este acolo unde se numara voturile si atat de usor se pot falsifica rezultatele. Lupta adevarata cu o miza pe masura este inlauntrul nostru, pentru a ne descoperi rostul. Si atunci, nimeni nu ne va putea desparti de adevar, adica de ceea ce am devenit cautandu-l.

Vremea culesului

Un crestin si un taoist m-au ajutat astazi sa culeg via...
Sa multumim Domnului pentru roada bogata de anul acesta! spuse crestinul. Taoistul raspunse: ti-a fost luata vreodata roada aceasta ca sa multumesti acum ca o primesti inapoi?
Nu! raspunse prietenul. Voi crestinii, continua taoistul, sustineti ca nimic nu se pierde ci totul se transforma. Este doar o iluzie ca acum ai primit ceva. A fost acolo dintotdeauna. Asa ca bucura-te cumpatat, caci orice multumire este de prisos...

Crestinul se necaji putin fiindca nu isi gasea replica, fratele intru Tao era atat de surprinzator de fiecare data, apoi spuse:
Sa lasam totusi a zecea parte din roada neculeasa... Ba nu, ia ce iti trebuie, spuse taoistul.
Si atunci pasarile ce se vor face? Intreba crestinul.
Ia ce iti trebuie, repeta taoistul.
CE imi trebuie? repeta crestinul banuind ca in aceasta formulare se ascundea capcana.
Da, ce iti trebuie. Vrei sa iasa mustul bun, asa ca ia ciorchinii inceputi de viespi, ciorchinii mai rari si cu cateva boabe stafidite. Pe cei mai frumosi nu ii lua, ca nu sunt complet copti. vrei sa iti strice mustul? Sa il faca acru? Nu, deci nu iti trebuie. Ia doar ce iti trebuie. Vei vedea la sfarsit daca este a zecea parte din roada, mai mult sau mai putin...

La un moment dat, crestinul observa cum fratele sau taia niste ciorchini perfecti.
Pai ce spuneai mai devreme? Pe aia de ce ii tai, vrei sa strici mustul?
Ii tai, pentru ca au crescut atat de jos... Sunt atatea pisici pe aici, daca pasarile vor veni sa manance, vor deveni prada sigura a acestora. Nu vrem sa le intindem o capcana. Iar daca scapandu-le de moarte, se va strica mustul nu vad asta ca pe o pierdere. Ma gandesc insa ca ii putem pune deoparte, sa ii mancam....

Dupa vreo treizeci de minute in care orice vorba era de prisos, crestinul ii spuse cu un zambet larg: tare ma bucur ca esti aici cu mine! Taoistul ii raspunse: am fost vreodata in alta parte?...

Si mi-am continuat culesul.