Acum 3 ani
joi, noiembrie 10, 2011
Biserica vs. Dumnezeu...
Descoperind in presa cateva articole despre practica botezului si urmarile ei, am incercat sentimente si emotii contradictorii fata de preotii angajati in initierea precoce a bebelusilor in tehnica scufundarii fara masca. Cat de imbecila este traditia sau dogma, nu mai vreau sa repet! Biserica in general, iar biserica ortodoxa in special, pune accentul pe suferinta in sensul de a face lucrurile neplacute, dure, urate. Cu cat mai multa suferinta, cu atat mai bine! O astfel de lume devine astfel cat se poate de evident un "iad" in miniatura, deci avem un motiv in plus pentru a ne dori "imparatia cerurilor". Cum spuneam si cu alte ocazii, cu putina manipulare omul isi poate dori orice! Cu putina manipulare poate uita ca tot ce are de facut este sa modeleze aceasta viata pentru a fi fericit...
Dar si mai socante mi s-au parut comentariile sustinatorilor bisericii ortodoxe romane (credeti-ma, nu merita majuscule...). La prima vedere, ei par habotnici. De fapt, sunt perversi!
Isus, a fost un personaj remarcabil atat pentru crestini cat si pentru musulmani. Totusi, Iuda care a fost ales de el printre discipoli, este considerat un tradator. Nimeni nu considera ca numindu-l tradator pe Iuda, ar comite o blasfemie si o anatemizare a intregului grup de apostoli. Nimeni nu considera ca Isus este blamat atunci cand il blamam pe Iuda! Totusi, daca blamam un preot sau un grup de preoti, se numeste ca am blamat biserica si totodata credinta crestina, ca blamul se ridica spre Dumnezeu insusi, astfel incat epitetul de "ateu" urmeaza automat! Blamezi un preot, te ridici impotriva bisericii si impotriva lui Dumnezeu, deci esti ateu!
Intrucat realitatea frizeaza absurdul, revin asupra fundamentalismului ortodox, care, se pare ca se extinde asupra mintilor obosite de grijile de zi cu zi... Pe scurt, un preot este angajatul unei institutii, cu salariu lunar. El este si membrul unei institutii pe care o reprezinta. In ultima instanta, desi ar trebui sa fie o "prima" instanta, el este un credincios... Daca un preot face tampenii, le face din postura de angajat si de reprezentant al unei institutii in teritoriu (la fel este si cu profesorii sau medicii). Daca institutia in sine nu se delimiteaza de actiunile acestuia si nu le penalizeaza, institutia in sine este de asemenea vinovata. Institutia fiind culpabila, va arunca o umbra de indoiala asupra tuturor membrilor ei, carora le gireaza moralitatea, corectitudinea, pozitia. Si cam atat!!!
Nu exista nici o legatura de cauzalitate intre biserica si CREDINTA, intre biserica si RELIGIE!!
Chiar daca biserica are arhivele pline cu procese verbale si epistole prin care s-au stabilit dogmele bisericesti, intre biserica si credinta, intre biserica si Dumnezeu nu exista o legatura de cauzalitate!! Ca atare, cei care judeca si condamna actele samavolnice ale unor preoti bine aparati de biserica lor, nu sunt deloc atei sau "necredinciosi". Majoritatea lor sunt doar posesorii unei doze remarcabile de bun simt...
Pentru a fi mai clar, as sublinia importanta si "dimensiunea" temporala a unui adevar: un adevar este etern!!!! Isus a spus ca "...eu sunt calea, adevarul si viata". Daca il credem, inseamna ca ceea ce a spus el este etern nu doar in sensul de a fi valabil DUPA ce el le-a spus, ci in sensul ca au fost valabile dintotdeauna! Cu alte cuvinte, adevarurile spuse de Isus nu sunt precum conservele, valabile de la data... pana la data... Sunt lucruri care au fost valabile dintotdeauna, dar la care noi am ajuns prin intermediul lui, si la un moment dat. Adica nu ADEVARUL este un produs al bisericii, ci biserica este un produs al unui adevar pe care noi oamenii l-am interpretat in felul nostru. Adevarul a fost acolo dintotdeauna, biserica a aparut ulterior. Poate ca preotii sau inalti prelati vor ajunge (deja au ajuns...) sa-l "corecteze" pe Dumnezeu si adevarul sau (sunt atatea versiuni de biblii si atatea interpretari a fiecarei versiuni..). Aceasta insa nu il neaga pe El. Dumnezeu, ca si adevarul sau, reprezinta un etern. Biserica reprezinta doar un produs, cu mai multe sau mai putine impuritati.
Nu exista o legatura cauzala intre biserica si credinta, intre biserica si Dumnezeu. Ca atare, a-l limita si a-i impune lui Dumnezeu limitarile bisericii mi se pare pervers! Daca nu pot sa fac patul cat este omul, ii mai tai din picioare sau din cap, nu? Il mai strunjesc pe cel viu, dupa o forma moarta, ca asa imi iese mie socoteala cu normele institutiei numita biserica. Cel mai crunt mi se pare ca oamenii astia care par habotnici dar care de fapt sunt mult mai rau, vorbesc despre iubire!!! Iubirea insa, care este Dumnezeu (asa a spus Isus, saracul, si i-a fost fatal...), este de asemenea infinita, nu poate fi cuprinsa in forme si sabloane! Da' de unde, ne spun ei!!! Poate fi foarte bine standardizata, exista niste standarde si niste modele de "iubire" care daca nu ni se suprapun, inseamna ca nu iubim! Si daca nu iubim ce trebuie, adica un concept, inseamna ca nu iubim deloc!!! Iar cei care declara ca iubesc conceptul numit "dumnezeu" sau conceptul numit "sfintenie", se considera cu adevarat virtuosi! Dar ei urasc lumea cu tot ce contine ea, si ca atare se considera indreptatiti sa siluiasca si sa amputeze tot ceea ce ating, pentru a face realitatea si lumea sa se confunde cu sablonul din capul lor.
Vedeti, lumea si omul sunt un produs, asa cum si biserica este un produs. Totusi, produsul numit "biserica" se considera deasupra tuturor celorlalte "productii" si, in ultima instanta, neaga chiar si mesajul sau cuvantul divin pentru a se impune, negand astfel creatorul. Parca era un personaj biblic care se revolta impotriva lui Dumnezeu, numit Lucifer... Credeti ca exista vreo asemanare??? Mai multe chiar??
Imi vine des in minte scena cu Isus vorbind si Maria Magdalena la picioarele sale, ascultandu-l in timp ce sora ei o cearta... sau scena in care gloata furioasa e gata sa arunce cu pietre in femeia adultera si Isus le zadarniceste planurile... Ce noroc au avut femeile acelea, ma gandesc, ca acolo a fost Isus si nu un "drept credincios ortodox plin de evlavie" sau vreun "catolic coplesit de importanta apartenentei lui la UNA APOSTOLICA BISERICA"... Mare noroc, credeti-ma!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Există o legătură între Biserică şi Lucifer. Chiar prea multe, dar nu le dezbat acum, pentru că ar necesita prea mult timp pentru a le parcurge pe toate. În plus, am fost numit deja "antihrist" pe ziua de azi şi nu se ştie cine îţi mai citeşte blogul şi mă mai blagosloveşte cu un nou epitet de genul ăsta.
Nu te mira că Biserica îl numeşte trădător pe Iuda, deşi evanghelia sa explică foarte clar motivele "trădării". Întotdeauna trebuie găsit un ţap ispăşitor pentru orice. Şi cum "cine nu este cu noi este împotriva noastră", l-au ales pe bietul Iuda. L-au demonizat fără să-şi dea seama că, dacă Iuda nu îşi îndeplinea rolul, planul lui Iisus nu ar fi avut succes. Pentru capii Bisericii nu înseamnă anatemizarea întregului grup al apostolilor deoarece au găsit soluţia simplă: l-au dat afară din grup şi au stabilit că era posedat de Satan în momentul trădării. La fel fac şi cu preoţii ale cărăr măgării ies la iveală. Dacă e implicată presa, preotul este excomunicat. Dacă află doar câţiva oameni, preotul îşi păstrează postul iar acelora li se spune: "fă ce zice popa, nu ce face popa".
Eticheta de ateu din păcate nu ţi se atârnă de gât doar dacă blamezi un preot, ci şi un simplu credincios. Dacă el îţi aruncă nişte inepţii avortate de creierul său neted iar tu îndrăzneşti să îl contrazici, automat devii satanist, ateu sau antihrist, fiind împotriva Bisericii, religiei, lui Iisus şi a lui Dumnezeu. Mie mi s-a întâmplat ieri când, ajungând întâmplător pe blogul unui fanatic, am citit ceva despre "trinitatea satanică Isis-Horus-Seb". Fără a încerca să contrazic spusele respectivului în vreun fel, i-am atras doar atenţia că acea trinitate era formată din Osiris, Isis şi Horus (adică tatăl, mama şi fiul), iar că Seb / Geb / Keb, tatăl lui Osiris şi Isis, nu a avut niciodată un cult atât de puternic încât să îl înlocuiască pe Osiris, unul dintre cei mai importanţi zei ai Egiptului antic. Mi s-a răspuns imediat că sunt antihrist, iar eu mă întreb de ce m-a mâncat undeva să dau lecţii de mitologie unui fanatic care nu-şi cunoaşte nici măcar cartea sfântă, darămite pe ale altor religii. În fine, omul vroia neaparat să demonstreze că cristograma IHS e satanică, şi a aruncat în discuţie iniţialele a trei zei egipteni, ca dovadă inconfundabilă. Şi, totuşi să nu pară un necunoscător, l-a înlocuit în acea trinitate pe Seb cu Seth. Dar pentru că Seth, fratele lui Isis şi unchiul lui Horus, era în realitate duşmanul celor doi, logica nu îmi permite să cred că aceste trei zeităţi erau venerate împreună. I-am sugerat "iluminatului" să îl înlocuiască pe Seth cu Serapis, numele dat de greci lui Osiris în perioada dinastiei ptolemeice, dacă tot vrea pe cineva cu litera S. Iar acum aştept răspunsul, care cu siguranţă va fi tot unul stupid. Şi uite aşa am divagat fără să vreau de la un subiect serios la tâmpenii. Sper că nu mă transform în Florin Piersic...
Desi am fost si sunt pasionat de antichitate, cunostintele mele referitoare la religia si mitologia Egiptului Antic sunt limitate. Cu toate astea, imi face placere sa urmaresc un "drum deschis" in care argumentele creioneaza o imagine, un tablou, o epoca... Epitetele aruncate in lipsa argumentelor denota primitivism si devin la randul lor argumente-martor pentru postarea mea de astazi...
In ceea ce te priveste, cred ca ti s-a facut un compliment: ti s-a atribuit o caracteristica cosmogonica in timp ce tu esti "doar" un cautator... Bafta in continuare!!!
Trimiteți un comentariu