joi, ianuarie 31, 2013

si noi??

Plimbandu-ma prin viata Romaniei, vad umbre care ne siluiesc viata si lumini. Atat de putine si firave aceste lumini; atat de putine...

Vad armate de prosti si imbecili gudurandu-se la picioarele celor care le calca pe gat: justitie, biserica, administratie... Protejate o data in plus de un raport MCV al Comisiei Europene a carei grija fata de libertatea de exprimare confera hoardelor de tembeli sentimentul securizant ca nimeni si nimic nu-i va tulbura.

Ce bine se simt pupand moaste si icoane, ce bine se simt ingrasand cu munca lor pantecele prelatilor leganati in limuzine comode, ce bine se simt lasand acoperite adevarul si frumusetea christica sub patrafire nespalate, inecand poezia religiei sub pragmatismul cersetoriei practicate cu apa, cu busuiocul, cu mirul sau crucea.


Nu m-am temut niciodata de Dumnezeu si nici de judecata Lui. Am crezut intotdeauna in dragostea Lui. Ma tem insa de "justitie", de aceia care intangibili si inamovibili impart in sila oricarei rigori profesionale, condamnari dupa bunul plac. M-am temut de cel care se substituie divinitatii si care sub scutul indicatiilor pretioase ale Comisiei Europene nu mai poate fi nici criticat si nici expus opiniei publice... Asupra sa exprimandu-se doar opinia oficiala pe care  slugile se grabesc sa o accepte pentru a-si reconfirma statutul si somnul...


Am vazut armate de "specialisti" care, savant si expert, ne pun in statistici nivelul de trai, sperantele si PIB-ul.
Pentru ca totul poate incapea in statistici, chiar si cei pe spatele carora apasa acestea, ca un stigmat al continuitatii saraciei si promiscuitatii. Si asta am mai vazut: sub o spoiala "tehnica", cu un ambalaj pseudostiintific, orice rahat se poate mesteca de catre prostii prostiti care vor mai cere o portie, vor mai implora o portie care statistic va aparea ca o majorare la indexare... Taxe, vise si sperante se pun laolalta. Pentru ca si visele se taxeaza.

Am vazut armate de experti, agenti, oameni ai legii integri si plini de tupeu, incapabili de vreun produs propriu, incapabili de a se darui propriului efort dar concluzionand superiori ca toate acestea apartin fraierilor traitori, viermilor si ciumpalacilor pe care daca nu calci sau scuipi, nu esti indeajuns de smecher. Si este o concurenta teribila in smecherie, toti se lupta pentru pole position...

Am vazut armate de aratatori cu degetul: catre medici, catre profesori, catre tarani si orice alta tinta fluturata de propaganda oficiala, dar atat de putini pumni stransi pentru dreptul de a trai demn. Armate de buze tuguiate spre dosuri oficiale si atat de putine guri eliberandu-si vericalitatea in spatii de idei si opinii.

Armatele si-au pierdut loialitatea. Se supun strategiilor in lumea in care idealurile au fost inlocuite de target-uri. Luptatorii au fost inlocuiti de slugi. Cata frunza si cata iarba se intinde covorul slugilor intre apus si rasarit.

Taceti! Sa speram ca maine va fi mai bine, ca ne va ajuta Dumnezeu! Sa stam cu teama, sa stam cu frica si Dumnezeu ne va mantui...

Nu, nu ne va mantui! Dumnezeu a eliberat sclavii si robii. Isus a vorbit vamesilor si prostituatelor pentru a-i elibera intrucat doar de la inaltimea libertatii omul are acces la divinitate, la dragoste, la dimensiunea aceea a omului intersectata de zbor si stele. Doar liber, omul devine judecabil, estimabil in raport cu spiritul lumii, al universului. Slugile nu pot decat sa dispara, slugile nu pot aspira la demnitatea confruntarii. Ea este destinata celor care se ridica. Doar lor, indiferent daca sunt tarani care sfideaza de la inaltimea staturii interioare procurorii cu biblia pe capota sau arhitecti de spectacole, aparent "Degeaba".

Nu, slugile nu vor stapani pamantul.
Armatele de slugi  incovoiate libidinos de spate nu vor primi lumina.
Si asta in virtutea legii universale care condamna la neant tot ceea ce nu se ridica si nu se deschide.
Iar imbecilitatea slugilor este ermetica si securizata. Securizata prin organisme internationale, prin pozitii oficiale, prin parlamente si biserici, propovaduitoare ale dreptului inalienabil la somn, la uitare si la nimic...

Plimbandu-te prin Romania poti vedea lumini si umbre.
Plimbandu-te prin Romania, te poti intalni...


2 comentarii:

szusszanás spunea...

si totusi vreau sa cred ca nu degeaba...

iosif dragu spunea...

...cuvantul in sine are dublu sens: de constatare a inutilitatii unui demers si de infierare a atitudinii pasive. Depinde de noi ce anume alegem...