joi, ianuarie 10, 2013

Razboiul lumilor

Evenimentele ultimelor zile mi-au readus in atentie esenta conflictului din noi si implicit din societatea care ne contine...

Oamenii s-au impartit in tabere pe care le-au pus sub semnul ideologiei, filozofiei si mai ales al religiilor.
Si asta este fals. Igrozitor de fals.
Realul conflict se perpetueaza intre cei puternici si cei care ar vrea sa le fie asemenea...
In cresterea individului, puterea reprezinta o incununare a eforturilor sale de crestere, de constructie, de influentare a lumii. Puterea rezultata din maretia omului este impresionanta, marcheaza epoca iar privitorilor sau contemporanilor le ofera un reper in calatoria spre ei insisi.

Exista insa si "trisorii" sau impotentii care isi doresc puterea ca forma si nu ca expresie a continutului lor. Isi doresc un ambalaj care sa-i situeze in varful piramidei decizionale, desi nu au forta interioara de a lua decizii, de a hotari in primul rand pentru ei, cu atat mai putin pentru ceilalti.

Norocul acestora din urma vine insa din...exterior! Sunt gata sa fie slugile imbecile si anencefale ale oricui dispune de forta, in schimbul puterii pe care sa si-o manifeste asupra celor din jur. Tortionari perfecti, dictatori tampi, agramati si hahaiti, sub bagheta unei forte care li se impune, accepta vasalitatea neconditionata in schimbul surogatului de putere care hraneste golul spiritual prin suferinta nefericitilor pe care calca.

Tocmai din aceasta pozitionare a celor doua tabere, ideologia, politicul sau religia sunt o falsa delimitare.
Chiar si in cazul comunismului sau al bisericii, care si-au impus nonvalorile pentru a domina lumea, treptat s-a produs si se produce o asanare, o promovare a celor care pot gasi solutii, care pot lua decizii in situatii limita, o promovare pe care o impune evolutia insasi. Inainte de prabusirea unei oranduiri sociale sau a unui curent religios vom gasi oameni promotori ai valorilor perene, promotori ai constructiei materiale si ideatice care vor ridica suficient constiinta publica la inaltimea la care ridicolul, penibilul sau nonsensul dogmatic sa devina evidente. Intre acesti constructori si detractorii lor, intre oamenii care isi manifesta puterea constructiei lor interioare si epavele ambalate in pretentii, intre acestia conflictul este ireconciliabil....

Exemplele sunt numereoase. Chiar daca unii au ridicat piramide, ceilalti ii vor acuza de... paganism, reducandu-i la statutul de dusmani ai lumii. Unii au ridicat natiuni, dar vor fi redusi la statutul de aventurieri.
Altii si-au ridicat natia si devin peste noapte xenofobi sau antisemiti.
Poeti si sculptori devin "slugi comuniste", pictori si scriitori devin mistificatori ai adevarului suprem detinut, desigur, de promotorii cultului moastelor si al frecarii portofelului de racla.

Conflictul vine din perioade scufundate in negura timpului, fiind preistoric, iar astazi mai mult ca oricand, el se radicalizeaza: constructori versus detractori, sentimente versus sentimentalisme, creatori versus lichele, constiinte versus oportunisti.


Omenirea este negata in cresterea ei dar sunt valorizate obedienta, conformismul si somnul luciditatii. Iar noi avem sa ne decidem inevitabil tabara, pentru ca toate astea se petrec mai ales acum, facandu-ne contemporani cu absenta, libertatea, si  cu ceea ce ne convine mai putin. Cu lasitatea.


P.S. In galeria exemplelor se inscrie si prestatia lui Cristian Tudor Popescu care a scuipat mestesugit pe opera si personalitatea lui Sergiu Nicolaescu, care intamplator tocmai murise. Daca orice critica este oportuna cat timp se refera la un om in viata (doar criticam omul, nu??) ea isi pierde orice justificare si sens dupa disparitia adresantului. Ceea ce ramane sunt productiile raposatului, ceea ce a lasat scris sau filmat. Critica unei opere se bazeaza pe alte elemente si reguli decat demersul editorialistic prin care ne "infundam" adversarul si ne pozitionam favorabil pe noi insine. Personajul CTP a facut acelasi lucru cu Nichita Stanescu despre care afirma ca Nu cred ca N.S. era strabatut de vreun sentiment, cel putin cand scria".
Fara comentarii...

Niciun comentariu: