scoala

Poate e timpul pentru o alta poveste... A fost odata o tara numita Libia... Locuita de multime de oameni, din cei ce se roaga cu fata la rasarit si capul plecat, era aceasta tara asezata intre desert si mare, bogata in petrol si aur...

Era condusa aceasta tara de un tiran, care cu mana de fier peste neamuri le tinea in pace, construind palate si drumuri iar supusilor le dadu legi care ii ridicara din saracie. Cu cei care nu ascultau de legile sale, era aspru iar nesupunerea le putea aduce moartea! Stransese bogatii fara numar, isi trimisese copiii la scoli inalte peste mari si tari, iar tara o ridicase printre celelalte, si asa, incet, starnea invidia si lacomia altor regi si tirani...

Intr-o zi, acesti invidiosi se stransera si hotarara sa-i ia bogatiile si tara batranului! Mai intai platira oameni sa poarte zvonuri si sa indemne la nesupunere, starnind patima in sufletul celor dornici de mai bine. Cu ochii acoperiti de minciuni, oamenii nu au mai vazut ridicarea tarii lor... Au inceput nesupunerile, pedepsele, crimele... iar cei care pofteau averile tiranului, se stransera din nou la sfat si hotarara sa trimita arme si armate, pentru oprirea macelului pe care il pornisera tot ei...

De acolo, de peste mari si tari, unde copiii sai urmasera scoli inalte si invataturi drepte venira, astfel, armate nenumarate care ii arsera tara, distrugandu-i palatele si omorandu-i copiii... Iar in timp ce batranul isi blestema zilele si dusmanii, acestia sarbatoreau cu fast, nunta propriilor copii, cu multime de invitati si daruri, din birurile stranse de la supusii din intreaga lume... Noi, invatand o data in plus, ca oricat de buna invatatura ar aduna copiii in scoala, sa nu uitam sa ii ferim de cei care i-au ridicat zidurile si ii incaseaza taxele...

Noapte buna!