Intamplator, aflu despre invitatia adresata domnului Arafat la "masa adevarului" ... prilej de a reflecta cateva clipe la ceea ce stiu eu despre acest personaj si la "rezistenta" incapatanata pe care am intampinat-o ori de cate ori am incercat sa desfasor o alta descriere asupra personajului sau decat cea oferita de mass-media. Raspunzandu-mi propriilor intrebari, am ajuns la ceva mai important decat orice caracterizare, la un "ceva" ce ne mobilizeaza pe toti deopotriva, dandu-ne o orbita a propriei miscari.

Intrebarea ar fi, de ce suntem manipulabili? "A manipula" este un verb interesant, cu radacini despre care nu vreau sa amintesc... Totusi, de ce suntem atat de usor de condus pe un drum de opinie sau altul? Suntem chiar atat de prosti, de "giboni" cum ar spune un celebru ganditor in viata, ca sa mergem condusi de un fluier sau o portavoce?

Nu cred ca suntem (chiar) atat de prosti, insa avem necesitati umane. iar una dintre acestea ar fi etica, adica sa alegem si sa ne orientam intre "bine" si "rau". Asemeni unei busole care se misca intr-un camp magnetic "jalonat" de polii magnetici, omul se misca in campul ideilor intre "bine" si "rau". Nu se poate altfel in civilizatia actuala. Suntem conditionati de mici sa ne ferim de rau si sa mergem spre bine, chiar daca binele respectiv este raul celuilalt. Este o necesitate fundamentala a omului de a avea aceste repere intre care sa-si aleaga/accepte drumul. In momentul in care totul devine intunecat sau "raul" pare preponderent, necesitatea unui pol pozitiv, devine egala cu necesitatea de a respira. In lipsa lui, miscarea se blocheaza, nu mai putem merge de la "-" la "+", iar instinctul ne spune ca oprirea din miscare inseamna moarte, ceea ce este destul de adevarat. Ne vom lupta sa gasim ceva pozitiv, ceva bun, ceva care sa ne mentina pe linia de plutire in mentalul propriu si colectiv. Acesta este momentul cand un astfel de pol pozitiv, poate fi fabricat, pus in lumina reflectoarelor si idolatrizat. Orice argument ca albul nu e chiar alb va fi automat respins, pentru ca alternativa ar fi acceptarea lipsei oricarui pol alb... Adica sa raman intr-o confuzie perpetua, intr-un fel de ceata mentala? Fara a putea spune pentru ceva da si pentru altceva nu? Este groaznic!

Intre a fi amorf si a fi gresit, oamenii vor alege intotdeauna a doua varianta. Cei care ar putea sa vada capcana nu sunt prea multi iar de-a lungul istoriei ni s-a dovedit ca toti acestia, nu au avut un sfarsit prea fericit, chiar daca cei care pretind ca le urmeaza calea se autonumesc "preafericiti" fara vreo urma de impovarare sufleteasca...

Revenind insa la personajul Arafat, nevoia individuala resimtita la nivel public si anume aceea de a avea un "cavaler fara teama si fara prihana" care se lupta el si face si drege, este absolut induiosatoare. Neavand personaje politice pozitive, incercam sa le inventam... Adica sunt toti, dar chiar toti o apa si un pamant? Da. Eeee, asta este foarte greu de acceptat! Adica polul pozitiv, binele, Fat-Frumos, nu exista? Raspuns - nu! Pai, si noi ce facem??? Raspuns: tocmai este timpul sa facem ceva!

Ma gandesc cati pot sa accepte ca Arafat a fraudat sistemul de bani grei, prin licitatii castigate de propriile firme care au aprovizionat cu materiale sanitare si aparatura??? Cati pot sa accepte ca datorita acestui personaj multi medici au plecat departe de medicina de urgenta dar si de Romania? Cati pot sa accepte ca desi la inceput SMURD-ul s-a sprijinit exclusiv pe voluntari, acestora li s-a dat un picior in dos cand nu a mai fost nevoie de ei sau cand din voluntari au devenit angajati?? Si cati ar putea accepta ca totul este un exercitiu de imagine, bine pus in scena de cel care se declara tehnician?? Oamenii care au dat totul - si spun bine ce spun-, pentru medicina de urgenta si pentru pacienti, au disparut treptat din peisajul SMURD iar cei cativa care au mai ramas tin in spate tot SMURD-ul, inclusiv pe cei care omoara pacienti din nepricepere si lipsa de instructie...

Poate ca gresesc, poate ca sunt "negativist". Dar poate cineva caruia ii va placea sa urmareasca firele logice din povestea cu Arafat si salvatorul medicinei romanesti, va reusi sa ne lamureasca mecanismul prin care un oarecare - adica un om fara sprijin politic, un independent - poate ajunge subsecretar de stat si cum pot exista bani pentru "Baraca" din Targu Mures (care consuma enorm si fara acoperire sau pentru Telemedicina pentru care s-a investit enorm si nu produce nimic - beneficii zero...), in timp ce atatea spitale s-au inchis din lipsa de fonduri si nu de cadre medicale...

Desi Arafat o spune cu gura lui ca el nu vrea sa fie ministrul sanatatii ci doar cel care trage sforile la minister (adica doar beneficii nu responsabilitati), eu ii doresc sa fie ministru, sa reformeze medicina romaneasca iar cand "gibonii" se vor trezi ca niste pompieri care pana ieri tineau de tulumba, vin sa-i dea primul ajutor nu stiu cui din familie, cand vor incepe sa fie indignati- ei "gibonii" -, atunci poate se va observa ca asistentii medicali si medicii buni din sistemul de urgenta sunt acolo unde au mai avut loc: in strainatate...