Nu pot ignora insa esenta maretiei acestor imperii, care a constat in insasi propagarea ideilor civilizatiilor sedentare... Popoarele cucerite posesoare ale unui tezaur spiritual si cultural remarcabil, au dat consistenta si stralucirea pe care marii cuceritori si-au asumat-o fara a nega izvorul acesteia!
Imperiul mongol s-a hranit din milenara civilizatie chineza, imperiul lui Alexandru Macedon a raspandit cultura egipteana si greaca, imperiul persan s-a hranit din civilizatia feniciana si asiriana...
In ultimele secole insa, curentul fortei in sensul sprijinirii sale pe un construct spiritual si cultural a fost intrerupt. A fost blocat. A devenit un trend al ultimelor puteri mondiale de a nega civilizatiile din care s-au inspirat, cat si de a transforma purtatorii acestora in sclavi sau cetateni de mana a doua.
Primul val a inceput cu extinderea imperiului spaniol in Lumea Noua prin exterminarea "ereziei" adica a populatiilor autohtone sub "binecuvantarea crucii" si a continuat cu extinderea imperiului britanic "civilizator".
Al doilea val s-a ridicat la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. URSS nega civilizatia crestin-nationalista rusa, incercand sa transforme Rusia dar si celelalte tari componente ale imperiului, intr-o masa amorfa de "proletari" care aveau ca unica zestre "privilegiul" de a munci pentru constructia unei megautopii... La randul ei, SUA neaga individualitatea creativa a natiunilor "furand" creierele care i-au asigurat superioritatea si asimilindu-le intr-un concept corporatist care prin dictatul asupra intereselor "cetatii" neaga insusi principiul fundamental al democratiei.
In spatele ambelor uniuni statale se afla setea unor semidocti de putere si "fals spiritual" pe care globalizarea ii face sa viseze la suprematia ambalajului in defavoarea continutului, la universalitatea kitsch-ului in defavoarea creatiei autentice de valori, bunuri si... lacrimi.
In Europa, dificultatile pe care le intampina UE sunt date tocmai de incercarile uniunii de a nega civilizatiile autohtone care au stat la baza dizolvarii frontierelor administrative. Unui continut multimilenar si national-particular i se impune aceeasi structura corporatista, in care creatia si constructia se subordoneaza unor indici de bursa care reprezinta limbajul semidoct al adeptilor cantitatii si nicidecum valorilor regionale, nationale sau continentale.
Este ca si cum ai aduna tarani din Ucraina, Romania, Bulgaria, Ungaria si Slovacia, apoi le-ai impune sa cante manele si i-ai evalua in fuctie de numarul de albume vandute. Negandu-le spiritualitatea tradusa in propriile productii artistice, ii aducem impreuna sub clopotul profitului scos din vanzarile unei productii pseudo-muzicale, care nu le apartine...
De cand am inceput sa construim imperii rupte de civilizatia celor care le compun, planeta noastra s-a schimbat. Noi ne-am schimbat. Multi dintre noi au devenit niste revoltati fara adresa si fara optiuni. Pentru ca intre "identitate" si "adresa revoltei" exista o stransa legatura de cauzalitate dar si de progres, de evolutie. In lipsa acestei legaturi, evolutia va fi confundata cu cresterea PIB-ului, revolta cu anarhia, iar lacrimile cu slabiciunea.
Pentru ca ele, lacrimile sunt aspru condamnate ca si celelalte izvoare dealtfel, care ne conduc spre lumea noastra launtrica, spre esenta de care ne-am indepartat.
Imperiile sunt un construct maret bazat pe o idee ego-ista. Ego-ul liderului poate sufoca totul daca nu este sublimat in spiritualitatea continutului imperiului sau. "Sclavul" neridicat la rangul de constructor nu va putea hrani organismul din care face parte, iar constructorul incatusat nu va putea oferi seva necesara oricarei fiinte vii, fie catun sau imperiu...
De aceea poate, Michelangelo si-a lasat ultimele opere "neterminate", dandu-le libertatea de a vorbi dincolo de el, lasandu-se pe sine vorbit in ele...
De aceea poate, ni s-a oferit posibilitatea sa ne intoarcem spre izvoare pentru a vorbi prin ele, pentru a nu ne nega inainte de a ne cunoaste, de a nu ne ridica inainte de a ne ierta si iubi.
Pentru ca istoria nu este o stiinta, cat este o cautare. Ea nu este un raspuns, cat este o provocare.
Si nu este o explicatie, cat este o descoperire a iluziei, in fata evidentei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu