Traiesc adaptarea la climatul social al altei tari.
Muncesc si traiesc, respir intr-o suburbie londoneza.
Mananc ceea ce mi se ofera, si uneori inghit greu.
Am plecat din Romania cu un bagaj minim de prejudecati. Aici descopar ca e urias.
Prima impresie: m-am intors in Tirgu Mures, orasul meu natal, asa cum ar fi putut fi daca nu ne-am fi oprit sa crestem la sfarsitul anilor '80.
A doua impresie: oamenii sunt obositi, prosperi si nemotivati.
A treia impresie: limba oficiala este alta, regulamentul social si profesional e altul, oamenii sunt aceiasi de acasa - infatuati sau altruisti, protectivi sau dominatori, abuzivi sau compasivi.
Prejudecatile mele cele mai consistente erau legate de calitatea umana. Lipsa de angajare, de responsabilitate, lipsa de respect fata de omul de langa noi, fie el vecin, coleg de serviciu sau vecin, ignoranta, prostia... le credeam trasaturi exclusiv mioritice.
Am fost dezamagit, diferenta dintre romani si britanici consta in calitatea dresurii.. Iar dresura nu este apanajul inteligentei.
Fara a avea un loc al meu, in punctul de a-mi pierde pana si prejudecatile, observ cat de costisitoare sunt nesimtirea, grosolania si impotenta simtirii. Este nevoie de resursele unui imperiu pentru a le sustine. Stiind cat de saraca este Romania este evident ca primitivismul si ignoranta individuala, isteria si degringolada sociala, amatorismul si versatilitatea politica, nu ni le putem permite. Pentru toate astea este nevoie de multi, foarte multi bani.
Daca nu din alte motive, macar din cel al rentabilitatii, ar trebui sa optam pentru o alta Romanie, pentru un alt fel de a ne construi valorile, pentru un alt fel de a le descoperi.
Suntem prea saraci pentru a trai fara consistenta.
Suntem prea saraci pentru a trai singuri, fara noi insine.
Suntem prea saraci pentru drogul opulentei, iar fumatul e daunator sanatatii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu