La vanatoare...

Am incercat sa gasesc cat mai multe elemente comune si diferente intre doua activitati umane: violul si vanatoarea.
Asemanari: In viol, violatorul vrea si victima nu vrea. In vanatoare se intampla la fel. In viol, violatorul are dreptul sa faca ceea ce face, iar victima trebuie sa se supuna. In vanatoare la fel. Un viol se poate desfasura individual sau in grup, ca si vanatoarea. Violatorul este mandru si se lauda cu ispravile sale ca si vanatorul. In viol, cu cat victima se zbate mai mult este mai "interesant". In vanatoare e la fel. In ambele cazuri, se iau toate masurile ca victima sa nu aiba nici o sansa de a raspunde, de a se opune. Violatorul isi demonstreaza barbatia si vanatorul la fel.
Violul se face cu penisul, vanatoarea cu pusca. Asemanarile de forma dintre cele doua "instrumente" sa fie oare intamplatoare?...
Deosebiri: Uneori vanatoarea poate fi o necesitate in situatii extreme (animale bolnave, inmultire excesiva, foamete), violul niciodata.
Alt element de diferentiere nu am gasit, desi se poate observa ca vanatoarea este legala in anumite perioade din an, in timp ce violul este ilegal tot anul. Acum cincizeci de ani insa, era ceva firesc sa iti bati copilul in scop educativ, iar acum o suta de ani si sa iti bati nevasta sau sa o fortezi sa faca sex era ceva cat se poate de firesc si de legal...
Ma intreb daca este posibil sa facem un pas inainte nu in privinta interzicerii unui obicei nociv cum este vanatoarea, ci in sensul intelegerii acestui obicei, a nocivitatii sale. Sa facem un pas in a deschide ochii asupra termenului de crima, de punere sub semnul intrebarii a dreptului de a ucide pentru ca noi, specia superioara, o putem face. Substratul violului si al vanatorii este acelasi, si este acelasi de fiecare data cand ne folosim de celalat om sau animal ca de un obiect, pentru satisfacerea unui instinct pervertit. Pentru ca despre aceasta este vorba: un instinct pe care mintea noastra l-a transformat in perversiune. Perpetuarea speciei este un firesc, dar nu fortand partenerul pentru aceasta. Si alimentatia tine de un instinct sanatos, dar nu prin exercitarea capacitatii de ucidere a altora mai ales cand avem atatea surse de hrana. "Rafinamentul gustului" meniurilor vanatoresti ar trebui pus in balanta cu crima necesara obtinerii "materiei prime".
Si nu in ultimul rand, sentimentul de "barbatesc" pe care il confera vanatoarea ar trebui sa fie dezbatut si analizat in cadrul sedintelor de psihoterapie pe care vanatorul si le-ar putea plati si singur (este un "sport" destul de costisitor), avand in vedere binele planetei. Si toate astea ar avea sens pentru a descoperi imbecilitatea unei activitati criminale chiar daca ea este legala. Pentru ca nu ne obliga nimeni sa fim cretini in limitele legii. Asa cum nu ne obliga nimeni sa fim inteligenti. Dar putem incerca.

foto: Nicolae Daramus