In ultimele zile s-a starnit o vanzoleala teribila pe marginea proiectului noii Constitutii si, in special, despre modul in care este definita familia...
Definitia conform careia familia este formata din unirea unui barbat cu o femeie devine brusc o definitie retrograda, desueta, obstacol in calea evolutiei societatii...(!?!)
De ce nu ar fi familie si uniunea dintre doi barbati sau doua femei??? Raspunsul simplu si frust ar fi: pentru ca nu exista astfel de familii! Este ca si cum un om care are un caine si il ingrijeste, ar cere sa fie numit tatal acelui caine; sau macar tata adoptiv! Dar grijuliul domn nu este tata de caine, cum nu este mama de pisica nici cucoana de la trei care are in grija un patruped foarte alintat.
O alta perspectiva asupra subiectului ne-o pot oferi situatiile in care un barbat cu unchiul si bunica sa impart aceeasi locuinta. Ei nu sunt o familie, indiferent daca recurg sau nu la incest...
Familia ramane ceea ce este: unirea dintre doi adulti de sex opus, potentiali creatori de viata, adica de copii.
Iar pentru ca alienarea a atins cote greu de imaginat in urma cu zece ani, ma simt dator sa subliniez abuzul incredibil care se planifica grijuliu, dar insistent, in laboratoarele occidentale. Orice familie are dreptul de a adopta copii. Interzicand "familiilor" de homosexuali adoptia, putem vorbi intr-adevar despre discriminare. Sau esti familie, sau nu esti! Orice copil insa, are dreptul la educatie!!! Iar aceasta educatie se face atat in scoli, cat mai ales in familie. Cum procesul de invatare este inclus in cel educational, iar cea mai complexa metoda de invatare o constituie experienta si observatia directa, copiii crescuti in familiile homosexuale vor avea parte de o educatie "cu tendinta", astfel incat alegerile ulterioare pot fi compromise sau distorsionate.
In "familiile" homosexuale oferirea exemplului personal devine o aberatie din punct de vedere al conceptiei si, de asemenea, din punct de vedere al dezvoltarii sexuale. Ceva de genul: "stii draga, noi ne-am blocat in faza de dezvoltare anala, dar te iubim foarte mult!" Nu are nici o legatura afectiunea, dragostea, cu fiziologicul! Unii s-au blocat in complexul Oedip si au dezvoltat pasiuni fata de mama lor. Ce facem? In loc sa-i sfatuim sa apeleze la un bun psihoterapeut, le vom accepta casatoria cu propriile mame si adoptia de copii???
Multi dintre sustinatorii drepturilor minoritatilor sexuale considera ca sexualitatea este o problema de alegere. Am o veste proasta pentru ei: este o problema de sanatate sau boala. Unul dintre multele cazuri celebre in epoca a fost cel al "copilului-lup". Crescut de lupi, un copil dobandeste prin invatare calitatile unui adevarat membru al haitei. Fugea incredibil de repede, dobora prada muscand la carotida si apoi o sfasia cu dintii. Orice incercare de a-l umaniza a fost sortita esecului, tanarul murind la scurta vreme dupa capturarea sa.
Din acest exemplu se desprind cel putin doua concluzii: 1. Odata incheiat procesul de maturizare, nu se mai poate face nimic. Asa cum s-a format individul, asa ramane. Acesta este motivul pentru care nu am condamnat niciodata homosexualii, nu sunt de acord cu "terapii" efectuate impotriva vointei lor si nu sunt de acord cu marginalizarea sociala a acestora.
2. Nu poti afirma ca o persoana blocata intr-o etapa a dezvoltarii sale, stopata in dezvoltarea sa psihica, este normala. Ea este "malformata". Un om care s-a oprit din cresterea sa la nivelul unei primate sau al unui animal, sau daca unul din comportamentele de baza (bazate pe instinctul de conservare, instinctul de perpetuare a speciei) a ramas blocat intr-o anumita etapa a dezvoltarii sale, nu putem vorbi despre normalitate in sensul sanatatii fizice si psihice. Acesta ar fi si unul dintre motivele pentru care varsta la care doua persoane pot intemeia o familie este aleasa DUPA incheierea dezvoltarii psihosomatice a acestora. In unele tari aceasta varsta este de 18 ani, in altele 20 sau chiar 21 de ani; adica atunci cand dezvoltarea psihosomatica a indivizilor este definitivata si se poate evalua capacitatea indivizilor de a intemeia si sustine o FAMILIE.
Pe scurt, in societatile monogame, unitatea formata din "unirea" a doua persoane mature fizic si psihic avand posibilitatea potentiala de a face copii, se numeste familie. Orice altceva, nu este familie! Ii putem spune parteneriat, alianta, amantlac, concubinaj etc. Si tocmai pentru ca sunt permise toate cele enumerate, nu inteleg de ce trebuie denaturat sensul familiei, ramas unicul datator de identitate intr-o lume din ce in ce mai globalizata.... Chiar asa, oare de ce??...
Acum 3 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu