O stare de fapt

Astazi am urmarit discursul presedintelui Basescu, intamplator poate si al Romaniei...

Ideea centrala pe care am vazut-o rasucita pe toate partile dar mai ales fluturata ca un stindard pe care nu il putem abandona, era integrarea, mentinerea si realinierea la structurile si interesele Uniunii Europene.

Exprimata clar, era necesitatea sustinerii intereselor europene care primeaza celor nationale. Mi-e greata sa redau vreun citat, insa ideea era ca nu interesul national primeaza, ci unul european!

Exprimat clar si repetat era faptul ca Romania nu isi poate permite sa nu-si onoreze promisiunile si angajamentele.

Stop! Aici resimt un abuz asupra inteligentilor si prostilor din Romania, asupra muncitorilor sau asistatilor sociali, asupra copiilor sau pensionarilor. Adica Romania, care exista ca stat national - zice Constitutia, nu isi poate permite sa nu-si onoreze niste angajamente (cine si in ce forma a semnat acele angajamente, nu mai comentez). Dar interesul pe care avem sa-l sustinem nu este cel national, ci acel european - comunitar.

Interesul national a trecut pe un plan secund, dar natiunea al carei interes este ignorat se inhama la sustinerea intereselor unei comunitati de state care ne-au aratat pana acum ca stiu foarte bine sa-si sustina interesele nationale, fiecare in parte, cu tot riscul destabilizarii Uniunii Europene.

Ma intreb cum ar parea ca cetatenilor unui oras sa le spuna primarul ca interesele lor sunt secundare si mai importante sunt cele ale judetului. Prefectul sa le spuna ca interesele judetului lor sunt secundare si mai importante sunt cele ale tarii. Acum si ale tarii sunt secundare, dar mai importante sunt ale unei uniuni de state.

Am si eu o problema: un rationament simplu imi arata ca interesele globale sunt mai importante decat ale uniunilor statale, si probabil interesele galaxiei sunt mai importante decat ale locuitorilor planetei Pamant. Totusi, asa, probabilistic vorbind, vor fi si interesele mele, ale vecinului meu, ale noastre ca persoane, prioritare vreodata? Pentru ca ma doare fix in cot de interesele unor entitati abstracte, indiferent cum le numim: unitatile sau grupurile administrative nu au interese si nu au avut niciodata!!

Singurii care au interese sunt oamenii, iar daca tot ne inhamam cu nepoti cu tot la sustinerea intereselor cuiva, macar sa ne dea onoratul presedinte si cateva nume, ca sa stim pe cine sa pomenim in rugaciunile de seara si dimineata; daca tot sustinem pe cineva cu interese cu tot, macar sa o facem in cunostinta de cauza.

Altfel spus, nimeni nu ne-a mai aratat pana acum ca noi nu contam, decat ca supusi sau argati in slujba intereselor cuiva care se acopera de conceptul numit Uniunea Europeana. Pentru ca repet, nu exista aliante, uniuni, asociatii care sa aiba interese... Doar oamenii au, si in ecuatia de fata daca interesele sunt obscure si poate neclare, beneficiarii lor sunt o mare necunoscuta!

Ni s-a spus ca trebuie sa ne acceptam rolul de slujbas, de iobag, de servitor. A spus asta, presedintele Romaniei, romanilor.

Iar daca cineva ar putea sa intoarca si celalalt obraz, cu siguranta nu sunt eu acela...