Cand neputinta se-ncordeaza!

Am inceput sa imbatranesc din ziua in care am simtit ca apartin unui curent care se stinge. La scurt timp dupa '89, am inteles ca in Romania constructiile sunt desuete iar "a construi" este in antiteza cu puterea care se instalase confiscand o revolutie si musamalizand o lovitura de stat.

Nu am inteles prea bine atunci despre ce fel de putere era vorba si cum anume as fi putut sa o descriu. Ea, "noua putere" si-a facut treaba din ce in ce mai bine, astfel incat a ajuns in ultimii 2-3 ani la o apoteotica incoronare a tuturor virtutilor sale de dupa '89 incoace: NEPUTINTA!

Nu este vorba si nu a fost niciodata, despre partidele politice. Nu este vorba despre doctrine sau filozofii economice. Clasa politica propulsata dupa lovitura de stat din acel insangerat decembrie, si-a dovedit aptitudinile cu ocazia fiecarei catastrofe naturale sau economice: populatia a fost lasata la voia intamplarii... Probabil s-a contat pe rezistenta milenara a acestui popor care nu s-a lasat sters cu una cu doua de pe harta!

De fiecare data, aceasta politica a dat rezultate: oamenii au iesit din inundatii sau zapezi, alunecari de teren sau derapaje economice, si au mers mai departe scrasnind din dinti, unii luptand cu un sistem inexistent prin actiune dar omniprezent prin blocarea posibilitatilor de dezvoltare,sau si-au continuat vietile in alte tari in care le-a fost recunoscuta munca si nimic altceva...

Repet, nu este vorba despre partide sau despre politica. Este o clasa intreaga de "smecheri naturali" (pentru a cita din clasici in viata) pe care ii caracterizeaza NEPUTINTA de a construi, impotenta structurala de a administra orice: o fabrica, un minister, o tara.

Ultimele zile, in care imaginile sinistratilor in zapada au ajuns in casele tuturor, sunt si zilele in care tupeul si agresivitatea impotentilor de la putere si din putere, s-au revarsat asupra noastra. Nimic nu intrece spectacolul pe care un neputincios ordinar ( a se citi "scursura neputincioasa") devine agresiv si tupeist, sarind la gatul celor pe care ar trebui cel putin teoretic sa-i serveasca: primul ministru al Romaniei, Mihai Razvan Ungureanu, ii ia la rost pe sinistratii pe care institutiile statului nu au reusit sa-i ajute (s-au le-au oferit un ajutor minimal) ca nu ies sa dea cu lopata la zapada... Primul ministru ii ia la rost pe oamenii pe care nu a putut sa ii ajute, ii face "lenesi". Nu isi cere scuze pentru impotenta institutiilor statului, pentru impotenta guvernului pe care il conduce "cu toata responsabilitatea".

Nu ii minte macar, ca se vor lua masuri... Le sare la gat, ii jigneste de frica de a nu fi atacat: neputinciosul ii scuipa pe cei care ar putea sa indrepte acuzator degetul catre domnia sa autosuficienta.

Neputinta jegoasa, care ne ingenuncheaza in mandria noastra de popor traitor al acestei tari, neputinta murdara care descopera masuri economice prin penalizarea celor care muncesc sau care au muncit, care se razbuna pe mamele care isi cresc copiii dar si pe bonavii care au "tupeul" sa ceara o minima asistenta medicala, neputinta asta devine puternica in a destructura o societate in toate paturile care o compun, lasand-o la cheremul jucatorilor externi.

Aceasta neputinta care ne guverneaza, ne-a facut un rau de care vom deveni constienti in timp, un rau imens: a deschis usa pentru orice traficant nenorocit, pentru orice speculant ordinar sau corporatie slinoasa, pentru oricine va face ceva, indiferent de pretul pe care il vor cere.

Dupa toata mascarada autostrazilor neconstruite, oricine le va construi la un pret dublu chiar fata de cel actual, va fi privit ca unul care a facut ceva pentru Romania. Pentru cine va deschide o mina plina de cianuri distrugand un intreg ecosistem, daca va da si vreo 300-500 de locuri de munca, se va spune: "macar astia au facut ceva.."

Suntem mai vulnerabili decat niciodata in a accepta orice sarlatan care sa ne vanda noua, propria noastra tara. Acest rau, care va creste din scursurile neputincioase de azi, este mult mai mare decat furia naturii, pentru ca este insidios si insinuant, iar noi mai deschisi ca niciodata sa-l acceptam... Cu toata colectia de neputinciosi care ne-au guvernat si ne guverneaza, nevoia de eroi, de oameni care "fac ceva", este enorma. Discernamantul in fata setei de rezultate, va fi diminuat sau chiar abolit...

Sau poate nu, poate vom fi treji, poate luciditatea noastra nu va ceda in fata iluziilor si a celor care ni le vand... Poate...