vineri, august 12, 2011

Taxe si impozite...

Acum cateva minute, am citit afirmatia presedintelui tarii vizand cresterea taxelor pe proprietate... Dupa parcurgerea catorva registre emotionale de la confuzie la furie, am decis sa scriu cateva randuri despre ceea ce inseamna abuzul suprem la care omul contemporan este supus prin lege, in oricare parte a lumii ar trai el...
Abuzul suprem, fata de care nu se protesteaza si nu exista pozitii contra, se numeste IMPOZIT.
Adica, vrea sa-si cumpere Vasile o casa. Costa mult, vreo 50000 de euro. Munceste saracu' pana da in branci, face economii si sacrificii, poate si un credit la banca (este clar ca Vasile al nostru nu are sprijin politic, daca trebuie sa faca sacrificii...), si aduna suma ceruta. Isi cumpara casa, se muta si are primul musafir:" de la primarie, pentru taxa pentru apa de ploaie care se scurge pe acoperis... Ce suprafata aveti aici???" Apoi altul de la "gaz", urmatorul de la salubrizare si desigur ultimul cuvant il va avea tot Primaria instiintandu-l ca are de platit impozit pe locuinta si teren, pana la sfarsitul lunii in curs...
Dintre toate taxele existente, cea mai comuna si mai imbecila in acelasi timp este impozitul, pe care orice cetatean onest il plateste, cu acelasi aer firesc cu care platesti taxi-ul sa te duca acasa.
Ceea ce mi se pare de neinteles este de ce trebuie sa platesc ceva de doua ori: odata ca sa-l am si a doua oara ca sa il folosesc? Exista impozit pe case si terenuri, dar exista si impozit pe masina!!!
Care este logica acestui impozit? Urmand aceasta logica pe care eu nu am descoperit-o, maine se va putea pune impozit si pe o cafetiera! Daca Vasile va dori sa-si cumpere o cafetiera, va plati cei 50 de euro - pretul cafetierei, dupa care, lunar, va mai plati 5 euro impozit. De ce nu? Este tot o masinarie, este tot o proprietate!
Impozitul este expresia practica a sintagmei: "traiesti, platesti!". Este o taxa pentru existenta!
Inainte de ridicarea unei locuinte in camp sau la margine de padure, acolo era un camp sau o margine de padure... Cine platea pentru ele? Evident, nimeni! Odata aparuta prima locuinta in camp sau in amintita margine de padure, pe langa pretul casei platit initial va urma plata unui impozit. De ce? Pentru ca un om, traieste acolo... Nu se impoziteaza terenul, ci existenta unei fiinte umane pe suprafata sa. Nu se impoziteaza casa, ci existenta unuia sau mai multor oameni intre zidurile sale.
Nu se taxeaza activitatea, profitul... Se taxeaza existenta! Este cel mai murdar mijloc de subordonare si exploatare a individului. Interesant este ca a aparut dupa desfintarea sclavagismului. Sclavul nu plateste impozit, pentru ca lui i se ia tot, chiar si viata daca stapanul doreste. Omului modern i se lasa viata, dar i se percepe impozit. Viata nu este posibila in lipsa unui spatiu in care sa se desfasoare: locuinta. Impozitul pe locuinta sau teren vizeaza taxarea a ceva fara de care viata nu poate fi. Desigur, unele civilizatii - ca cea nord-americana, de exemplu - nu puteau concepe o astfel de subordonare. Termenul de sclav le era necunoscut. Au fost exterminati, nu doar pentru a li se lua pamantul cum gresit cred unii. Au fost exterminati pentru ca nu puteau accepta sa plateasca impozit pentru pamantul pe care traiau. Unii sceptici, imi vor replica: daca ar fi asa, de ce nu se impoziteaza mancarea, apa sau aerul?
Raspunsul este simplu: pentru primele doua se plateste TVA care tot un impozit este, iar pentru ca aerul este imposibil de cuantificat s-au introdus toate celelalte impozite si taxe: suntem taxati pentru existenta noastra, pentru faptul simplu si banal de a ne fi nascut pe aceasta planeta, care musteste de libertati si de valori democratice. Daca s-ar putea cuantifica aerul, s-ar taxa consumul de oxigen iar restul taxelor ar deveni derizorii (asa-numita taxa de poluare este un pas in aceasta directie...).
Biserica ne invata ca ne-am nascut pacatosi si trebuie sa ne pocaim toata viata. Politicienii ne invata ca ne-am nascut platitori si trebuie sa platim toata viata. Daca v-am intristat prin cele scrise, imi cer scuze. Incerc sa compensez, cu o veste buna: oricat ati fi de stramtorati, se va gasi o banca binevoitoare care sa va imprumute. Deci, cu Dumnezeu inainte!

Niciun comentariu: