Rosia Montana - democratia in direct

Lumea a fost cuprinsa de revolte si efortul - cel putin aparent - al ultimilor 20 de ani, este acela de propasire a democratiei in lungul si latul planetei.

Este clar daca ne uitam pe dolarul american, oricat ar mai valora el, ca democratia si Dumnezeu sunt una ( "In God we trust") deci pana la urma cine crede in Dumnezeu crede si in democratie si invers... Privind la megaconstructul democratic care cuprinde America de Nord si Europa, nu poti sa nu te intrebi cine raspunde de deciziile luate la nivel inalt? Adica cine raspunde de acele decizii care urmeaza sa se materializeze in timp si sa afecteze populatia unei tari sau mai multora?...

In primul rand, puterea legislativa - aia care dau legile - se schimba la patru ani... Puterea executiva - guvernul- se schimba la 4 ani. Puterea prezidentiala se schimba la 4-5 ani. Presa, nu a fost si nici nu va fi vreodata o putere. A fost si este un instrument puternic care a trecut dintr-o mana in alta si cam atat!

Acum ca avem cat de cat o imagine, sa zicem ca se va lua decizia sa se trimita un container cu cacat catre planeta Neptun. Lansam containerul in spatiu si ne culcam pe o ureche... Timpul trece si ne trezim peste 20 de ani cu zece nave de razboi extraterestre gata de invazia Terrei... Se poarta discutii intense la summit-ul G8: "Astia ce naiba vor, stie cineva?" Dupa un minut de tacere, isi da drumul la vorba un japonez mititel: "Acum 20 de ani ni s-a cerut colaborarea intr-un proiect ultrasecret, de igienizare...". "Cine v-a cerut?". "Pai, USA sa fi fost...". "Si??...". " Am trimis un container cu c**t in spatiu". " Cu ce??" "Imi pare rau dar translatorul cibernetic nu poate traduce...". "Sa trecem peste asta.. si ce s-a intamplat?" Nu mai stim nimic decat ca ne-am trezit cu astia pe capul nostru, gata de razboi si amenintandu-ne cu extinctia daca nu predam responsabilul incredibilului accident in care cei 4 membri ai Consiliului Neptunian au fost striviti sub 10 tone de c**t uman!". In sala, rumoare... Presedintele adunarii isi drege insa glasul si continua pe un ton evident mai relaxat: "In acest caz este simplu! Luam vinovatul si il predam pe o tava de argint! Am rezolvat!"

Rusii il privesc consternati, chinezii incep sa-si stranga hartiile iar cancelarul Germaniei lesina... Americanii, practici ca de obicei, puncteaza problema: "Pai asta si este! De unde naiba mai luam noi responsabilul, dupa 4 presedinti schimbati la Casa Alba si tot atatea Congrese!!! Sa nu mai vorbim despre coordonatorii misiunii care si-au schimbat pana si cipul implantat in fesa de vreo 7 ori, pentru ca le-au expirat termenele de valabilitate... De unde sa-i luam noi pe toti cei implicati? Eu zic sa facem ceea ce am facut intotdeauna...". Lumea a inceput sa se ridice si sa-si stranga hartiile urmand exemplul grupului de chinezi, fara sa mai asculte ceea ce stiau din experienta: "...sa ne rugam pentru soarta afacerilor -pardon, a popoarelor - noastre..."

Desi unii ar putea eticheta scenariul de mai sus ca fiind fantezist, el este cat se poate de veridic. Cred ca asistam la cea mai "grandioasa" fuga de responsabilitate, prin insusi constructul statului democratic: cum poate cineva care nu va mai raspunde peste 1 an sau 4 in fata nimanui, sa ia decizii care vor influenta generatiile prezente dar si viitoare? Cum poate un habarnist alcoolic sa decida imprumuturi care vor face din generatiile prezente si viitoare sclavi ai unor trusturi bancare? Cum poate hotari o gasca purtatoare de tava - pentru acelasi maimutoi imbibat de alcool - destinul ecologic al unei natiuni, siguranta biologica a generatiilor prezente si viitoare? Cum poate sa fie drept si just (chiar daca pare, nu e un pleonasm...) ca un grup de dementi lacomi si ignoranti sa decida pentru viitorul nostru, al tuturor, vanzand resurse si distrugand ireversibil mediul?

Nimeni nu va raspunde pentru Rosia Montana, pentru ca atunci cand otrava se va infiltra in puturile oamenilor si se va raspandi pana departe, in Tisa si Dunare, cei care au luat decizia de a-si burdusi conturile se vor afla departe de justitie, de durerea noastra si de blestemele suferinzilor admirand, poate, o noua bijuterie sau rochie din ultima colectie Dolce&Gabbana. Iar noi, care acceptam deciziile fara a cere si ASUMAREA RESPONSABILITATII, adica angajarea averilor si libertatilor celor care decid, noi ne privim condamnarea senini, cu o seninatate pe care numai reaua credinta si ignoranta cultivata de generatii o pot da. Sau poate prostia???...