Acum 7 ani
luni, septembrie 26, 2011
rabdare...
joi, septembrie 15, 2011
spaima
luni, septembrie 12, 2011
Terorismul modern
sursa foto: www.gandul.infoLa 10 ani de la evenimentele de la 11 septembrie, dupa tone de maculatura in care se infiereaza terorismul si se deplang victimele acestuia, cred ca a venit momentul sa vedem cine sunt teroristii si mai ales ce inseamna terorismul contemporan.
Exista din ce in ce mai putini oameni care traiesc simplu si bazal, care nu pun prea mare pret pe "fitele" cu care ne impaneaza media viata de zi cu zi... Exista oameni care nu au dorit si nici nu doresc mai mult decat sa traiasca, integrati in comunitati in care relatiile de fond se traduc prin cooperare - intrajutorare si nu dependenta... Exista oameni pentru care o camila este o valoare, maslinii sunt nepretuite surse de hrana fizica si spirituala, caprele, albinele, pestii au valoarea vietii insesi si sunt respectate si iubite in consecinta. Exista oameni, adica, care insista sa-si pastreze si sa daruiasca mai departe demnitatea de a fi om, de a fi liber ca om.
Ce poate fi mai simplu sa pescuiesti cativa pesti in racoarea diminetii, sa pregatesti un file caruia sa-i dea gust lamaile din pomul de langa poarta, maslinele din spatele curtii si sa astepti calatorul flamand cu un zambet si o poveste, sa se aseze la masa?...
Plata acelei mese este suficienta pentru continuarea vietii in felul ei traditional si arhaic in acel colt albastru din Mediterana... Sau la fel de simplu poate fi sa mulgi caprele cu noaptea in cap, sa cureti si sa adapi animalele, pentru ca apoi sa pleci sa intorci fanul. Pamantul ofera suficienta masa verde pentru a hrani gospodaria taranului si, prin surplus, pe cei cativa interesati de produsele sale.
Aceasta insa, reprezinta o viata libera, in care relatiile interumane sunt mediate de elementul natural, iar echilibrul personal este dat de bunul simt izvorat din simtul necesitatilor reale si nu al pretentiilor fabricate in laboratoarele publicitare.
Aceasta viata, nu are nimic violent si agresiv fata de ceilalti oameni sau fata de natura, tocmai datorita principiilor care o guverneaza. Acest mod de viata nu potenteaza relatiile parazitare de tip "ajutor social" dar stimuleaza munca si utilitatea fiecaruia, dupa puteri, in cadrul comunitatii.
Acesti oameni - din ce in ce mai putini- cunosc sensul ajutorului financiar-material, dar niciodata nu il exploateaza din prisma perversa a dobanzilor... Acesti oameni nu au incercat de-a lungul istoriei cat si astazi, decat sa traiasca!
Liderii societatii de consum contemporane au luat imediat atitudine impotriva acestora: au incercat sa le stimuleze dorinta de a avea, de a poseda diverse bunuri de care nu aveau nevoie. Pentru toate acestea insa, trebuiau bani. Implicit, imprumuturi bancare pentru care s-a garantat cu proprietatile lor sau cu munca lor. S-a incercat din rasputeri sa-i faca pe oameni SA ISI DOREASCA...
Unii s-au prins ca ceva nu este curat la mijloc si au refuzat. In locul acestora, au semnat pentru imprumuturi guvernantii sau prefectii care au girat cu bunurile, proprietatile si munca cetatenilor pe care jurasera sa-i serveasca, in maniera simpla si directa de indatorare pe termen nelimitat.
Intr-un timp destul de scurt, taranii si micii producatori de marfuri sau servicii s-au trezit ca fermele lor nu sunt rentabile si ar fi cazul sa le vanda, micile mestesuguri nu sunt aducatoare de profit si ar trebui sa se angajeze in multinationale, laptele muls nu mai intruneste conditiile de calitate inventate de vreun institut obscur, prin urmare cum ar mai putea fi platite taxele aferente.............
Pentru ca asta este ideea de baza, asupra careia am putea reflecta: TAXELE. Cineva percepe taxe, iar toti ceilalti trebuie sa-si schimbe modul de viata pentru a le plati. Trebuie sa recurgem la artificiile civilizatiei nu pentru a trai mai bine, ci pentru a plati taxe din ce in ce mai mari. De ce? Pentru ca au fost luate imprumuturi bancare care trebuie platite inapoi. Dar de ce au fost contractate imprumuturile?? Ca sa aveti voi din ce plati taxele... Si circuitul se inchide.
Un terorist este acela care mentine o stare de teroare, de teama, care incearca sa manipuleze prin teama si teroare. Astazi, mai mult ca niciodata, actionam sub teama de a ne pierde locul de munca, comfortul, caminul, familia. Astazi traim sub teama de a mai iesi pe strada dupa o anumita ora, cu teama ca legile de maine ne vor fi mai potrivnice decat cele de azi.
Astazi traim sub teama executarii silite, sub teama exproprierii si in general sub teama repercusiunilor pe care le-am suporta in cazul in care am incerca sa iesim din sistem...
Desigur, un om care arunca o bomba intr-un metrou este un terorist, veti spune. Dar nu! Terorist este cel care il trimite si care se va folosi de teroarea produsa de moartea unor nevinovati. Primul este doar un fanatic sau mercenar. Teroristii sunt cei care se folosesc de teama ca de un instrument valoros, care o amplifica voit si constient, pentru a obtine rezultatul dorit: obedienta, sclavie.
Cine sunt cei care traiesc de pe urma asigurarilor de viata, a bunurilor mobile si imobile, adica de pe urma fricii fata de ziua de maine?
Cine sunt cei care traiesc de pe urma fricii de a spune "nu" sistemului?
Cine sunt aceia care efectueaza exercitii militare pentru a-si impune ideile politice si strategiile economice?
Cine sunt aceia care ameninta cu inchiderea robinetului de hidrocarburi si combustibili in mijlocul iernii?
In spatele raspunsurilor ii veti gasi pe politicieni, iar in spatele lor veti gasi marile corporatii.
Terorismul contemporan inseamna exterminarea unei colectivitati sau natiuni, pentru obtinerea de instrumente obediente fara identitate sau pretentii la identitate. Turma s-a substituit grupului pentru ca a fost impusa...
Terorismul modern s-a institutionalizat si s-a "statalizat". Terorismul s-a substituit democratiei chir daca ii pastreaza insemnele heraldice. Am trait in capitalism, apoi in comunism, iar acum in terorism. Chiar daca nu il recunoaste nimeni (si poate tocmai de aceea), terorismul a devenit ideologia dominanta a sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21.
Cred ca cea mai grea meserie, astazi, este cea de politician: chiar si ei se barbieresc uitandu-se in oglinda si inchipuiti-va cum este sa o faceti cu ochii complet inchisi... Cred ca cea mai grea munca este cea de membru in consiliul de conducere al unei corporatii: inchipuiti-va cum este sa luati decizii cu ochii inchisi... Iar cea mai grea lupta este a tuturor acelora care refuza in ciuda eforturilor nationale si internationale, ideologice si religioase, sa inchida ochii, sub teroare...
pistrui
pistrui ratacitori de vara ,
gramezi de maci, apasatoare
si ce furtuni ingrozitoare calatoreau spre polul nord…
Muscand din vise si din somn
ca un flamand al neputintei,
plangeam ca nu te vad destul cu ochii fetei sau dorintei.
Stateam asa, cu mana-ntinsa,
un drum de-ntors fara de dus
apoi furtuni ne apasara, miscandu-ne de jos in sus…
Ca nu te vad, sau te-am vazut
nu mai avea vreo greutate…
Calatoream spre polul nord in scurta mea insemnatate,
printre secundele oprite
minute-ntregi apasatoare
printre corabiile cu panze din suflete ratacitoare….
duminică, septembrie 04, 2011
zilelor de vara
din roua alba
au cazut secunde,
si ceasuri goale se uscau devreme.
In calea apei,
luminand,
ne rataceam peste campii,
din carnea ta
ardeau cuvinte
si infloreau in alta zi…
M-am impartit in
anotimpuri
si ceasuri lungi alunecau….
Campii se intorceau in lanuri
si noptile se intorceau…
duminică, august 28, 2011
Ingrozitor de previzibili, ne taram batranicios spre nicaierea....
A crescut pretul aurului, si multi dintre noi am invatat ca cel mai scump pe lumea asta, este aurul....
Aurul care este doar un metal, a devenit nepretuit! Aurul, care este doar o conventie, a devenit bunul cel mai de pret, in care tezaurizam trecutul si viitorul umanitatii... si este doar o conventie, doar o blestemata de conventie, pazita de frica noastra a tuturora fata de armele si cruzimea celor care le poseda.
Pentru ca balanta intre un kilogram de aur si zecile de tone de grau va fi tinuta drept intotdeauna de zecile de tone de arme asezate pe acelasi taler cu multpreapretiosul aur...
De fapt, aurul este doar un leitmotiv, care ne impune atentiei conventia violentei, a fortei brute care primeaza oricarei valori...
Si de fiecare data, de-a lungul si de-a latul istoriei, ne-am aratat atat de previzibili cu toti aceia care sfidand o conventie le-au amintit oamenilor ca sunt oameni. De la Socrate la Lincoln, de la nativii nord-americani la maori... Ingrozitori de previzibili si de plictisitori...
praful si vantul au murit….
de plictiseala.
de ce-ar fi fost sa fim,
odinioara…
de-o pura intamplare, de-o poveste
de ce ar putea si nu mai este…
praful si vantul s-au pierdut…
de talpa.
de mersul ratacit ce nu se-ndeamna,
de ochiul obosit, de tampla,
de gandul care nu se-ntampla.
praful si vantul au murit…
de neputinta sau din intamplare,
dintr-un putin din fiecare.
vineri, august 26, 2011
somn
Miinile-mi amorteau sub indoiala,
sub iarba mintii gandurile-au adormit.
Pluteam trezit de vesnicia
descatusata dintr-un vis.
Sub pielea pleoapelor lumina s-a ascuns.
Muream calauzind cuvinte,
In care nu eram deajuns.
Noptile mi s-au trezit sub stele,
Mainile imi tremurau de boala
Sub febra zilei aplecat,
Privind adanc in vesnicia
de care sunt induplecat.
Si orice intrebare simpla
primea raspuns de la-nceput
incat nescris ramanea semnul
sub care mintea s-a nascut.
Iar somnul meu era destinul
de a veghea peste abis,
incat stingandu-ma de sete
sa ma aprind din vis in vis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
