popasul tacerii...

Uneori, pentru a descoperi un lucru simplu, evident, avem de facut o lunga calatorie. Avem de schimbat o perspectiva, astfel ca lumina sa se reflecte din ceea ce privim si nu sa treaca prin...

Am fost surprins nu demult, de intrebarea unui coleg, venita in timp ce incercam sa descurc sensul unor analize de laborator primite: "pot sa te ajut cu ceva?" Foarte amabil din partea lui, mi-am spus in secunda imediat urmatoare. Apoi, alte si alte asemenea intrebari, ori de cate ori cadeam pe ganduri in fata a ceva... In cele din urma, iritat, i-am spus unei colege ca pur si simplu ma gandesc si, personal, nu cred ca am nevoie de ajutor in a gandi... si nici nu vad cum ma poate ajuta cineva sa gandesc in timp ce eu gandesc, decat doar daca am putea gandi impreuna, ceea ce este exclus atata timp cat fiecare poate gandi in propriul cap si nu in al altuia!

Dincolo de furia mea legitima, am avut bucuria si linistea celui care are o revelatie, o epifanie... In societatea engleza, a sta pe ganduri este ceva daunator, este privit cu reticenta si ingrijorare. Cum adica, te gandesti? NU actionezi? Nu te avanti? Nu poti spune ce este in mintea ta? Nu esti ca o carte deschisa? De ce? Te temi de ceva, de cineva? Tacerea, este condamnata din start. Meditatia este un nonsens. Introversia este boala. Am enumerat trei legi care stau la baza societatii britanice. Si nu numai....

Ne intrebam de ce avem razboaie, de ce oamenii reactioneaza, de ce nu suntem mai intelegatori si mai compasivi... Pai, in timpul comunistilor, s-a dezvoltat un plan amanuntit despre cum sa tina mintea oamenilor ocupata: autobuzele trebuie sa intarzie, la fel aprovizionarea cu alimente a magazinelor, serviciile sociale trebuie sa aiba sincope iar retelele de termoficare, electrificare sa aiba defectiuni minore la anumite intervale de timp. Cand am vazut prima data documentele epocii in care erau detalii referitoare la "captarea atentiei", am fost socat. Am condamnat o data in plus comunismul si m-am bucurat ca in sfarsit Romania a pornit catre o alta epoca, una capitalista....

Nu trece mult si observ aceeasi preocupare de "captare a atentiei" si intr-o tara cat se poate de capitalista, prima tara din Europa in care a avut loc revolutia industriala: Anglia! Reclame peste reclame, sute si mii de organisme si organizatii cu nume pompoase, care te apara si te protejeaza din pantecul mamei pana la locul de munca. Daca veti incerca sa vedeti cu ce se ocupa acele organizatii caritabile, nonguvernamentale, veti fi surprinsi: cu nimic! Exista sute si mii de licitatii in care se negustoresc fleacuri. Ruleaza fonduri imense, asigura o continua miscare sociala si cam atat. Vorbe goale, o miscare inutila. Daca veti incerca sa taceti, sa nu faceti nimic doar sa va ganditi, cineva se va opri sa va intrebe ce s-a intamplat, cu ce va poate ajuta.

Orice este permis intr-o tara democratica: sa porti voal pe fata, sa faci mitinguri de protest, sa comentezi despre regina sau guvern, despre bani sau sport, orice dar nu sa gandesti! Adica nu putem gandi in timp ce facem ceva, ar putea intreba unii???

Nu, procesul fecund al gandirii tine de repaos, fructificarea sa tine de concentrare si sanatatea gandirii tine de repaosul total, de meditatie. Lumea este aceeasi, indiferent de ideologie, preocuparea de a manipula si mentine structura puterii in stat este aceeasi... Altfel exista riscul ca oamenii sa ajunga la concluzia ca nu au nevoie de supermarket-uri, de poluare sau de politicieni. Ca nu au nevoie de cineva sa ii reprezinte mai bine decat o fac ei insisi, ca nu au nevoie sa li se spuna cat valoreaza munca lor pentru a o putea aprecia...

Langa mine s-a oprit un domn cu un aer absent care ma priveste aparent binevoitor:" How are you? May I help?? " Realizez ca privesc asfaltul de mai mult de 5 minute, fara sa ma misc din loc. "I'm fine, thank you!" raspund si ma indepartez grabit...