Povara...

Departe de Romania, sub apasarea dorului de casa..., zilele au un numitor comun, monoton, acela al indepartarii. Orice cuvant, cantec, stire din Romania, devine un mesager pe care il primesc cu o deschidere totala.

Si totusi, astazi cand am reauzit un colind traditional cantat de Hrusca, am simtit ceva ripostand in adancul meu, am simtit revolta. M-am simtit din nou in fata a ceea ce m-a alungat de acasa, luandu-mi PATRIA... Am simtit drama, a mea si a noastra... Am cautat in urma, am privit prezentul, m-am privit pe mine, apoi am scris...

De-a lungul si de-a latul istoriei, intreaga noastra drama poate fi cuprinsa intr-o singura lupta, indreptata impotriva unui dusman general si ascuns, acoperit de cuvantul "mediocritate"... In fata lumii, in fata existentei, omul poate fi sau se poate preface ca este. Omul poate iubi sau se poate preface, poate uri sau se poate preface, poate fi fericit sau se poate preface...

Deciziile prin care ne indepartam de ceea ce santem - si suntem ceea ce simtim ,- ne fac apatici, plictisiti, tradatori si sclavi ai rutinei, raportati perpetuu la ea, ca la un punct invariabil de referinta.

Sentimentele ne definesc, ne dau consistenta dar sentimentalismul - pentru ca asta inseamna mediocritatea - sentimentalismul ne dilueaza, ne ucide fiinta sub praful fardului ieftin, sub masca de circumstanta... Tot ce inseamna arta, se afla sub semnul sentimentului si al adevarului, pentru ca adevarul este cel mai puternic sentiment. Nu poti zbura cu aripi false si nu poti iubi cu zambete si replici de ocazie. Poti plange sau poti rade, poti fi extatic sau trist dar nu indiferent, pentru ca sentimentalismul este apanajul indiferentului, al incapabilului de a se lasa sa simta, este dulcegaria celui care nu poate fi miere dar nici fiere... este cucoana care te toscaie din buze in dreptul urechii in loc de sarut, este zambetul din reclamele la pasta de dinti, este seriozitatea bisnitarului la costum, aerul de siguranta al politicianului in spatele cordonului de bodyguarzi...

Sentimentalismul este umoarea celui mort, acoperind cu mirosul ei pestilential ochii copiilor si visele lor, hotararea parintilor si demnitatea batranilor. Sentimentalism inseamna manele, telenovele, "Rapirea din serai" pe peretele bucatariei bunicilor. S-a insinuat dintotdeauna in mintea oamenilor, cu iluzia comfortului, a satisfactiei pe jumatate, a copiei care se poate substitui originalului.

L-am ascultat pe Hrusca si m-a durut. Am ascultat-o pe Maria Tanase si am plans. Nu e o chestiune de gust. E daruirea lui a fi in ceea ce faci. Calea de mijloc este locul in care extremele se intrepatrund si nu golul dintre ele... Sentimentalism, indiferenta, mediocritate - o trista trinitate, o cruce pe care ne-am rastignit istoria, o povara pe care am impartit-o nedrept copiilor nostri... Lume, lume...