vineri, ianuarie 15, 2010

Gura pacatosului adevar graieste...

Mi se pare firesc, pozitia Vaticanului este una onesta, exprimata clar: trebuie venerata religia si nu Dumnezeu. Cred ca Dumnezeu s-a aflat intr-un profund conflict de interese cu religia. Daca luam in considerare Vechiul Testament in care Dumnezeu este "... un Dumnezeu gelos" cum se autodescrie, treaba cu venerarea Bisericii nu are cum sa-i convina. Daca il privim pe Dumnezeu ca pancreator, persoana divina alcatuita din trei persoane, iarasi nu prea mai incape "persoana" pofticioasa de venerare adica Biserica... Iar daca il vedem pe Dumnezeu ca si constiinta universala, existent in toate, venerarea naturii devine automat o venerare a divinitatii si nu a Bisericii. Unii ar putea spune ca in titlul de mai sus era vorba despre religie si nu despre biserica.
Biserica este singura institutie - ar trebui sa fie o familie, dar nu este -, care administreaza, construieste, croieste, modeleaza si impune o religie. Intre Biserica si religie nu exista linie de demarcatie. Fara religie, Biserica ar muri iar fara Biserica nici o religie nu ar putea dura in timp. Asa cum bancile nu pot exista fara bani, biserica nu poate exista fara religie.Cu Dumnezeu insa e altceva: fara religie, fara Biserica, Dumnezeu exista. Indiferent de imaginea pe care i-o suprapunem lui Dumnezeu, Dumnezeu se afla dincolo si dincoace de om, precede si postcede umanitatea, pe scurt - universalitatea exista dincolo de religiile noastre inventate si rastalmacite, dincolo de Biserica.
Astfel conflictul biblic dintre bine si rau, imensa tevatura dintre Satana si Dumnezeu sta putin altfel. Sunt false. Singurul conflict este intre Biserica si Dumnezeu. Profetii - inclusiv Isus -, au incercat sa spuna ca omul poate sa se adreseze lui Dumnezeu direct, se poate ruga, poate avea acces la divinitate in singuratate si sinceritate... Aici apare conflictul: profetii ii ocoleau pe preoti, lasau Biserica in urma, deschideau porti fiecarui om catre divin, fara ca acesta sa se mai supuna unui ritual. Astfel apare un conflict major intre Divinitate si biserica: omul care venereaza pe Dumnezeu, nu poate sa venereze in aceeasi masura biserica ca doar biserica nu e Dumnezeu, nu? Este logic. Problemele apar abia acum: daca biserica este pe locul doi, cu ce drept si din ce stiinta poate sa ne spuna ce si cum vrea Dumnezeu sa fie? Daca ii este inferioara lui Dumnezeu, cum poate sa judece si sa condamne, cum poate sa ierte, cum poate sa spuna ce e drept si ce nu, toate acestea fiind atributele divinitatii? Un om conectat la divin, la constiinta, un om ca Isus sau ca Budha, poate vorbi in numele divinitatii, poate fi conectat la divinitate dar o institutie niciodata. Orice institutie este o inventie, nu este naturala, nu este fireasca adica.. "nu este de la Dumnezeu, maica..". Natura poate fi venerata, dragostea poate fi venerata tot ceea ce a fost creat poate fi venerat. Pentru ce sa veneram insa inventiile? Pentru ce sa veneram o institutie care mai si sustine ca serveste Divinitatea? Pentru ce sa venerez robul cand pot venera stapanul?
Daca Vaticanul s-a suparat - am inteles ca si suveranul pontif subscrie la indignarea oficiala - inseamna ca e grav. Inseamna ca suntem in fata posibilitatii de a constientiza rolul bisericii si religiei, de a depasi institutia, de a nu ne mai considera datori la "banca internationala a religiilor". Inseamna ceva legat de libertate... Ceva ce fiecare dintre noi, merita sa desprinda in propriul sau fel...

Niciun comentariu: