dincolo de timp

Cand neputinta se-ncordeaza!

2012-02-13T00:06:00.005+02:00

Am inceput sa imbatranesc din ziua in care am simtit ca apartin unui curent care se stinge. La scurt timp dupa '89, am inteles ca in Romania constructiile sunt desuete iar "a construi" este in antiteza cu puterea care se instalase confiscand o revolutie si musamalizand o lovitura de stat.

Nu am inteles prea bine atunci despre ce fel de putere era vorba si cum anume as fi putut sa o descriu. Ea, "noua putere" si-a facut treaba din ce in ce mai bine, astfel incat a ajuns in ultimii 2-3 ani la o apoteotica incoronare a tuturor virtutilor sale de dupa '89 incoace: NEPUTINTA!

Nu este vorba si nu a fost niciodata, despre partidele politice. Nu este vorba despre doctrine sau filozofii economice. Clasa politica propulsata dupa lovitura de stat din acel insangerat decembrie, si-a dovedit aptitudinile cu ocazia fiecarei catastrofe naturale sau economice: populatia a fost lasata la voia intamplarii... Probabil s-a contat pe rezistenta milenara a acestui popor care nu s-a lasat sters cu una cu doua de pe harta!

De fiecare data, aceasta politica a dat rezultate: oamenii au iesit din inundatii sau zapezi, alunecari de teren sau derapaje economice, si au mers mai departe scrasnind din dinti, unii luptand cu un sistem inexistent prin actiune dar omniprezent prin blocarea posibilitatilor de dezvoltare,sau si-au continuat vietile in alte tari in care le-a fost recunoscuta munca si nimic altceva...

Repet, nu este vorba despre partide sau despre politica. Este o clasa intreaga de "smecheri naturali" (pentru a cita din clasici in viata) pe care ii caracterizeaza NEPUTINTA de a construi, impotenta structurala de a administra orice: o fabrica, un minister, o tara.

Ultimele zile, in care imaginile sinistratilor in zapada au ajuns in casele tuturor, sunt si zilele in care tupeul si agresivitatea impotentilor de la putere si din putere, s-au revarsat asupra noastra. Nimic nu intrece spectacolul pe care un neputincios ordinar ( a se citi "scursura neputincioasa") devine agresiv si tupeist, sarind la gatul celor pe care ar trebui cel putin teoretic sa-i serveasca: primul ministru al Romaniei, Mihai Razvan Ungureanu, ii ia la rost pe sinistratii pe care institutiile statului nu au reusit sa-i ajute (s-au le-au oferit un ajutor minimal) ca nu ies sa dea cu lopata la zapada... Primul ministru ii ia la rost pe oamenii pe care nu a putut sa ii ajute, ii face "lenesi". Nu isi cere scuze pentru impotenta institutiilor statului, pentru impotenta guvernului pe care il conduce "cu toata responsabilitatea".

Nu ii minte macar, ca se vor lua masuri... Le sare la gat, ii jigneste de frica de a nu fi atacat: neputinciosul ii scuipa pe cei care ar putea sa indrepte acuzator degetul catre domnia sa autosuficienta.

Neputinta jegoasa, care ne ingenuncheaza in mandria noastra de popor traitor al acestei tari, neputinta murdara care descopera masuri economice prin penalizarea celor care muncesc sau care au muncit, care se razbuna pe mamele care isi cresc copiii dar si pe bonavii care au tupeul sa ceara o minima asistenta medicala, neputinta asta devine puternica in a destructura o societate in toate paturile care o compun, lasand-o la cheremul jucatorilor externi.

Aceasta neputinta care ne guverneaza, ne-a facut un rau de care vom deveni constienti in timp, un rau imens: a deschis usa pentru orice traficant nenorocit, pentru orice speculant ordinar sau corporatie slinoasa, pentru oricine va face ceva, indiferent de pretul pe care il vor cere.

Dupa toata mascarada autostrazilor neconstruite, oricine le va construi la un pret dublu chiar fata de cel actual, va fi privit ca unul care a facut ceva pentru Romania. Pentru cine va deschide o mina plina de cianuri distrugand un intreg ecosistem, daca va da si vreo 300-500 de locuri de munca, se va spune: "macar astia au facut ceva.."

Suntem mai vulnerabili decat niciodata in a accepta orice sarlatan care sa ne vanda noua, propria noastra tara. Acest rau, care va creste din scursurile neputincioase de azi, este mult mai mare decat furia naturii, pentru ca este insidios si insinuant, iar noi mai deschisi ca niciodata sa-l acceptam... Cu toata colectia de neputinciosi care ne-au guvernat si ne guverneaza, nevoia de eroi, de oameni care "fac ceva", este enorma. Discernamantul in fata setei de rezultate, va fi diminuat sau chiar abolit...

Sau poate nu, poate vom fi treji, poate luciditatea noastra nu va ceda in fata iluziilor si a celor care ni le vand... Poate...

O stare de fapt

2012-02-02T19:08:00.003+02:00

Astazi am urmarit discursul presedintelui Basescu, intamplator poate si al Romaniei...

Ideea centrala pe care am vazut-o rasucita pe toate partile dar mai ales fluturata ca un stindard pe care nu il putem abandona, era integrarea, mentinerea si realinierea la structurile si interesele Uniunii Europene.

Exprimata clar, era necesitatea sustinerii intereselor europene care primeaza celor nationale. Mi-e greata sa redau vreun citat, insa ideea era ca nu interesul national primeaza, ci unul european!

Exprimat clar si repetat era faptul ca Romania nu isi poate permite sa nu-si onoreze promisiunile si angajamentele.

Stop! Aici resimt un abuz asupra inteligentilor si prostilor din Romania, asupra muncitorilor sau asistatilor sociali, asupra copiilor sau pensionarilor. Adica Romania, care exista ca stat national - zice Constitutia, nu isi poate permite sa nu-si onoreze niste angajamente (cine si in ce forma a semnat acele angajamente, nu mai comentez). Dar interesul pe care avem sa-l sustinem nu este cel national, ci acel european - comunitar.

Interesul national a trecut pe un plan secund, dar natiunea al carei interes este ignorat se inhama la sustinerea intereselor unei comunitati de state care ne-au aratat pana acum ca stiu foarte bine sa-si sustina interesele nationale, fiecare in parte, cu tot riscul destabilizarii Uniunii Europene.

Ma intreb cum ar parea ca cetatenilor unui oras sa le spuna primarul ca interesele lor sunt secundare si mai importante sunt cele ale judetului. Prefectul sa le spuna ca interesele judetului lor sunt secundare si mai importante sunt cele ale tarii. Acum si ale tarii sunt secundare, dar mai importante sunt ale unei uniuni de state.

Am si eu o problema: un rationament simplu imi arata ca interesele globale sunt mai importante decat ale uniunilor statale, si probabil interesele galaxiei sunt mai importante decat ale locuitorilor planetei Pamant. Totusi, asa, probabilistic vorbind, vor fi si interesele mele, ale vecinului meu, ale noastre ca persoane, prioritare vreodata? Pentru ca ma doare fix in cot de interesele unor entitati abstracte, indiferent cum le numim: unitatile sau grupurile administrative nu au interese si nu au avut niciodata!!

Singurii care au interese sunt oamenii, iar daca tot ne inhamam cu nepoti cu tot la sustinerea intereselor cuiva, macar sa ne dea onoratul presedinte si cateva nume, ca sa stim pe cine sa pomenim in rugaciunile de seara si dimineata; daca tot sustinem pe cineva cu interese cu tot, macar sa o facem in cunostinta de cauza.

Altfel spus, nimeni nu ne-a mai aratat pana acum ca noi nu contam, decat ca supusi sau argati in slujba intereselor cuiva care se acopera de conceptul numit Uniunea Europeana. Pentru ca repet, nu exista aliante, uniuni, asociatii care sa aiba interese... Doar oamenii au, si in ecuatia de fata daca interesele sunt obscure si poate neclare, beneficiarii lor sunt o mare necunoscuta!

Ni s-a spus ca trebuie sa ne acceptam rolul de slujbas, de iobag, de servitor. A spus asta, presedintele Romaniei, romanilor.

Iar daca cineva ar putea sa intoarca si celalalt obraz, cu siguranta nu sunt eu acela...

Un gand pentru maine

2011-12-22T15:33:00.002+02:00

L-am vazut acum cateva zile pe Radu Tudor in cadrul unei emisiuni la Antena 3, invitat al Danei Grecu. Isi marturisea indignarea si incapacitatea de intelegere in fata fenomenului "cozilor", respectiv fata de imbranceala si calcarea in picioare pe care tot mai multi dintre romani o practica fie pentru tigai, fie pentru mancare dar, in general pentru nimicuri. Radu Tudor era revoltat de "lipsa de demnitate", a tuturor acelora care accepta sa se calce in picioare pentru un os aruncat de chiar cei pe care ii detesta...

Personal subscriu observatiei ca avem de-a face cu pierderea oricarei farame de demnitate, si aceasta postare incearca sa clarifice intr-un fel despre ce pierdere anume ar fi vorba...

Eu nu am invatat la scoala ce inseamna demnitatea si nu cred ca se preda in vreo facultate sau liceu o singura ora legata de continutul acestui termen.

Practic, despre demnitate se vorbeste ca despre un dela sine inteles, desi tine exclusiv de educatie: demnitatea nu este innascuta! Cu demnitatea nu te nasti in sange, cum nu te nasti cu respectul sau consideratia. Demnitatea se invata si ... mai ales se experimenteaza!

In procesul de educare si invatare a noastra in spiritul ideii de demnitate, exersarea acesteia este chiar mai importanta decat definirea teoretica. Intrebarea mea ar fi unde si cand si-au exersat romanii capacitatea de a fi demni? Unde si cand si-au exersat romanii acest mod de a privi viata si de a-i raspunde? si spun romanii pentru ca ceilalti ma intereseaza prea putin.

In perioda comunista in care se tacea de frica "tovarasilor cu ochi albastri", nu cred! In perioada post decembrista in care nesiguranta sociala a devenit din ce in ce mai mare, nu aveau cum! Si atunci, cum ramane cu ... demnitatea?

Cati dintre noi au exerciciul lui a spune "nu" chiar daca aceasta se va solda cu desfacerea contractului de munca?

Cati dintre noi au exercitiul de a spune "da" asumandu-si esecul si reusita deopotriva?

Cati dintre noi au exercitiul respectului fata de ei insisi chiar daca boala, mizeria, saracia le arata dispretul unei lumi intregi?

S-a cultivat "curat constitutional" dispretul fata de lege si nerespectarea legii.

Violenta stradala si agresivitatea inconjuratoare au devenit legile nescrise ale ultimilor ani.

Avem libertatea de exprimare dar ne temem sa iesim pe strada in anumite locuri, dupa anumite ore. Avem libertate de exprimare dar nimeni nu ne apara de consecintele ei, mai exact de reactiile celorlalti fata de aceasta libertate.

Ni s-a aratat ca suntem nefolositori prin somaj si pensionari fortate, prin salarii de mizerie si afirmatii stupefiante care marcau si acopereau cinic disperarea celor care emigrau, sub privilegiul de a pleca unde ne este mai bine...

S-au scris multe tone de maculatura care infiereaza istoria si sub pretextul demitizarii ei, incearca sa reduca esenta nationala la ...nimic!

S-a creat un trend general in care valoarea suprema sunt banii, pozitia suprema este a celui smecher iar femeia de succes este curva, pardon, tarfa profitoare!

Limba romana a fost transformata in jargon, jargonul s-a umplut de colaje anglo-saxone si in final cuvintele si-au pierdut esenta si sensul; civilizatia a devenit sinonima cu smart-phone-ul iar cultura sinonima cu "goagal".

Biserica a transformat religia in ritualuri de frecat portofelul de racla cu moaste si buluceala la sarmale...

Unde si cand ne-am exersat noi demnitatea? Cand si unde am dobandit experienta demnitatii sau cand si unde a fost demnitatea o lectie si o virtute general acceptata?

Cat despre definitia demnitatii, daca ea nu s-a desprins din ceea ce am scris mai sus, nu vad de ce as insista ...

Puterea si bestiile

2011-12-19T17:58:00.004+02:00

Reflectam in zilele trecute la celebra sintagma "cine uita trecutul risca sa repete istoria" si incercam sa gasesc un numitor comun al guvernarilor trecute si actuala....

Nimeni nu poate guverna fara popor, adica fara acceptul unei largi majoritati. Cred ca aceasta afirmatie este o acuza pentru multi, incomoda si greu de inghitit in egala masura, ceea ce o va face sa treaca "neobservata".

De exemplu, regimul comunist s-a impus cu forta armelor, dar s-a mentinut cu ajutorul prostilor: in toate clasele sociale, nivelul celor incapabili de performanta, era mai mare decat al celor care formau elita. Punand la conducerea primariilor, politiei, justitiei, invatamantului pe aceia care nu faceau performanata dar isi doreau puterea, au obtinut in cativa ani o majoritate confortabila...

Astazi se intampla acelasi lucru, doar ca numitorul comun il reprezinta hotii! In orice epoca, in fiecare patura sociala au existat si exista hoti: unii fura bani, altii titluri si diplome, altii privilegii sau imagine...

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca schimbarea "cadrelor" la coducerea unor institutii in functie de apartenenta la un anumit partid, avea acest unic scop: selectarea unei clase omogene de hoti care

sa accepte autoritatea si ierarhia impuse de aceasta indeletnicire veche, dar nicidecum nobila.

Abia cand devii un hot devotat furtului, un hot "total" poti sa ignori valori gen ideologie, familie, educatie, patriotism, umanism, care devin astfel colaterale si treptat absente. Aceasta majoritate a hotilor de bani, resurse, diplome, imagine, dar mai ales a hotilor de functii, creeaza fundatia, majoritatea sustinatoare a puterii actuale si implicit a actualei guvernari.

De ce momentul actual reprezinta un maxim al declinului civilizatiei europene, am sa punctez pe scurt:

1. Omul are doar doua posibilitati de dinamica: evolutie sau involutie

2. tot ce inseamna involutie, a fost descris si discutat in teze si lucrari mai mult sau mai putin filosofice: imoralitate, coruptie, crima, hotie, perversiune etc.

3. un singur element le confera celor de mai sus caracterul pestilential al involutiei: hotia.

4. hotia, ca actiune de confiscare a bunurilor, drepturilor, libertatilor sau daturilor celorlalti, devine elementul care transforma lupta in razboi, duelul in asasinat, pentru ca fura victoria.

Devine elementul care transforma arta in kitch, educatia in oportunism, forta in violenta, pentru ca nimic nu este prea mult si niciodata destul pentru ocuparea locului intai, care ar fi altfel inaccesibil...

Hotia transforma compasiunea in exercitiu de imagine, dragostea in pornografie si creativitatea in "moda", pentru ca numai prin "rentabilizare", valorile celorlalti pot fi furate si astfel insusite...

Acum cateva sute de ani, biserica s-a impus prin forta armelor, apoi credinciosii au asigurat majoritatea comfortabila mentinerii puterii.

Regalitatea s-a impus tot prin forta armelor si o vreme s-a folosit de aceiasi credinciosi care vedeau regele ca pe un trimis al lui Dumnezeu pe pamant... Apoi majoritatea necesara sustinerii monarhiei a fost data de cei improprietariti sau detinatori de proprietati pentru care monarhia garanta...

Comunistii s-au impus prin forta armelor, dar si-au construit edificiul puterii pe spatele saracilor, flamanzilor, incapabililor...

Puterea de azi s-a impus prin forta armelor, dar si-a construit o majoritate confortabila din hoti ordinari sau extra-ordinari - a se citi gainari si oameni de afaceri.

Se poate observa ca intre Evul Mediu si perioada contemporana, majoritatea de sustinere a puterii difera destul de mult, in sensul in care daca acum cateva secole din aceasta majoritate exista posibilitatea desprinderii unor grupuri de dizidenta care sa aibe pareri diferite despre ideea/principiul comun (de exemplu pareri diferite despre fenomenul religios sau ideologic sau economic), astazi aceasta majoritate este mult mai omogena, cu posibilitati mult mai reduse de fisurare: HOTIA este o internationala in care membrii nu trebuie sa semneze adeziuni sau sa poarte carnete de partid; ei doar se straduiesc sa fie...

In aceste conditii, in care directia politico-ideologica si implicit majoritatea de sustinere a ei au devenit principalul indicator al involutiei omului si umanitatii, imi pun intrebarea daca descoperirile noastre, daca cuceririle noastre si sacrificiile noastre merita continuate, daca merita sau daca putem sa mergem inainte fara crezul ca schimbarea noastra, devine ultima sansa a umanitatii in fiecare dintre noi si, implicit, ultima lupta...

Invinsi si invingatori...

2011-12-04T01:21:00.005+02:00

In ultimele zile, fervoarea cu care s-a comentat despre posibilitatea unui nou razboi mondial dar si aprecierile pe marginea celor desfasurate in ultimul secol, m-au facut sa reflectez la pozitia invingatorului si a invinsului intr-un razboi...

Despre glorificarea invingatorilor si denigrarea invinsilor mi-a ajuns pana peste cap!

Cu o imbecilitate "istorica" interpretam fiecare succes militar ca pe un corolar de virtuti care au valoarea argumentului final in dezbaterile de la colt de strada si pana in holurile Academiei!

Ca sa elimin orice confuzie, as face o precizare: exista lupte si razboaie! O lupta poate fi individuala sau colectiva, un razboi poate fi doar colectiv si niciodata el nu rezulta din vointa individuala cumulata a participantilor! Razboiul este rezultatul manipularii/constrangerii vointelor individuale catre un numitor comun de actiune. In lupta avem cruzime dar si onoare, ura dar si respect fata de adversar. In razboi avem doar cinism si crima. Si tocmai faptul ca soldatii au reusit sa impuna conflictelor de razboi caracteristicile unei lupte, impunand astfel limitele distrugerii, anihilarii, a facut tot mai atractiva inlocuirea lor cu drone - ratiunile nu au fost nicidecum umanitare...

Referindu-ma in continuare la RAZBOI, incerc enuntarea unui principiu general valabil, dar negat de toti: intr-un razboi, cel mai rau, castiga! Intotdeauna razboaiele au fost castigate de cei lipsiti de scrupule, de cei "mai mici", cei care nu au respectat reguluile unei lupte, cei pentru care onoarea si respectul fata de adversar au fost doar vorbe in vant!

Aceasta nu ii face pe invinsi sfinti sau posesori de nobile idealuri... Ii face ceea ce sunt: perdanti intr-o competitie a ororilor...

sursa foto: http://www.boston.com/bigpicture/2009/08/hiroshima_64_years_ago.html

Numai scursurile pomadate care calculau avantajele unui raid de noapte sau efectul terorii disparitiei unui oras intreg in urma unui bombardament, numai astfel de personaje au castigat razboaiele desfasurate pe fata batranei planete...

Este foarte simplu: cel care nu se impiedica in numarul victimelor (nici din tabara lui nici din a celorlalti) poate continua efortul de razboi pana la capat. Numai criminalii desavarsiti pot ucide indiferent de consecinte si de numarul victimelor. Numai asasinii patologici pot continua lupta indiferent de capacitatea de raspuns a adversarului.

Germania a pierdut primul razboi mondial pentru ca oponentii au fost mai cruzi, britanicii trimitandu-si soldatii in misiuni complet stupide a caror consecinte dramatice i-au ingrozit chiar si pe inamici!

Germania a pierdut si al doilea razboi mondial, in fata unui inamic care i-a pulverizat orasele pline de civili pe de-o parte, dar si in fata unui inamic care isi impusca soldatii din spate daca refuzau sa atace liniile germane....

Tara care a dat identitatea filozofica a Europei, care a dat muzica lui Beethoven, Bach, Mozart, a avut iluzia ca poate excela si in rolul de invingator intr-un razboi! Si dincolo de stupiditatea ideii, sa mai si persisti....

Revenind, succesul americanilor, britanicilor dar si rusilor a fost impaunat cu toate acele calitati care probabil au fost apanajul unor acte individuale, dar care au adus victoria tocmai prin absenta din atitudinea generala: curajul, luciditatea, sacrificiul... Ca sa castigi un razboi trebuie sa trimiti pe altii la lupta, adica sa fi las! Sa produci pagube imense in randul civililor, ceea ce numai curaj nu se cheama iar luciditatea, atunci cand s-a manifestat, a produs fenomene de pactizare a soldatiilor intre linii, intreruperea spontana a atacului sau impuscarea unor comandanti...

Teroarea, tradarea, asasinatele in masa, calculul cinic al "cheltuielilor de razboi" in care oamenii sunt doar cifre, dar si lasitatea, minciuna si propaganda ieftina sunt trasaturile de care trebuie sa se tina seama pentru castigarea unui razboi. Competitia va fi castigata intotdeauna de campionul/campionii acestor "virtuti"!

sursa foto: http://www.iniziativalaica.it/?p=8171

Urmeaza apoi, rescrierea istoriei din perspectiva invingatorului... Mai are sens sa argumentez si de ce este nevoie de aceasta rescriere?.... Cred ca involuntar, asta am facut pana acum....

La Multi Ani, Romania!

2011-12-01T01:53:00.000+02:00

Pentru mine, mai mult ca oricand, astazi este ziua cand imi aduc aminte de Tudor Gheorghe sau Tiberiu Olah, de Ciprian Porumbescu sau Enescu.

Astazi este ziua cand imi amintesc mai greu de lipsurile de ieri, de nimicniciile carora le-am inchinat prea mult timp.

Astazi ma gandesc mai mult ca oricand la rezistenta anticomunista din munti si din suflete, la omul care mi-a pus primul atlas in mana, prima carte de istorie, la omul care care imi citea seara despre "Cantecul lui Roland"...

La Nea Marin si Mihai Viteazul, la Aurelian Andreescu, Aurel Vlaicu sau Brancusi, la Ion Antonescu, dar si la toti cei care cu luciditate au poposit pe blogul meu...

La toti acestia ma gandesc, si chiar daca unii nu mai sunt printre noi, ii pot regasi intr-un singur cuvant pe toti, o singura urare ii cuprinde: La Multi Ani Romania!

Piramida rasturnata...

2011-11-26T22:48:00.006+02:00

foto: Craig Packer, University of Minnesota

Sintagma "varful piramidei trofice" este atat de folosita incat nu ma mira lipsa de reactie fata de subintelesurile care manipuleaza opinia publica: a fi in varful "piramidei trofice" este de bine, este ceva superior si de dorit, este ceva de invidiat, ceva ce denota superioritate pe toate planurile, este ceva plin de forta, autosuficient (asta este chiar stupid, stiu!) sau pe scurt, the best!

As preciza ca pozitia din varful piramidei cu pricina, nu este o pozitie "de top" decat in ceea ce priveste mancarea, adica cel de pe pozitia respectiva ii poate manca pe ceilalti. Este o anumita conotatie de forta si suprematie fizica in sintagma respectiva, care in lumea animala vine la pachet cu o anumita "responsabilitate" fata de ceilalti, tradusa prin comportamente de grup si individuale prin care se protejeaza un anumit teritoriu si se mentine echilibrul in cadrul aceluiasi teritoriu, care este necesar pentru supravietuirea fiecarei specii...

Desigur, la oameni lucrurile stau putin altfel! Adica ce, te straduiesti sa ajungi in varf ca sa ai grija de ceilalti, si sa ai mai multe griji decat inainte?Pai de ce ne cocotam in varf??? Ideea este ca ceilalti sa aiba grija de noi, sa ne slugareasca, sa umble cu sfiala ca si cum ar fi gresit prin faptul ca s-au nascut, sa munceasca pana la epuizare, sa ne aduca profit si in ultima instanta sa moara in razboaiele stupide pe care pe care "liderii lantului trofic" le-au gandit pentru satisfacerea orgoliului si lacomiei care au depasit demult granitele speciei...

Ce facem cu planeta si cu speciile alaturi de care o impartim, nu mai spun ca se stie foarte bine! Interesant este insa, ce facem cu noi.... Anumite popoare s-au trezit prin conjuncturi istorice dar si eforturi proprii, in pozitii de varf ale piramidei mai sus amintite - care a devenit o piramida politica, adica in postura celui care ii poate domina fizic si chiar anihila pe ceilalti. Responsabilitatea fata de restul semenilor apartinand unor popoare sau rase diferite a fost inlocuita de atitudini aberante, care cuprind exterminarea si exploatarea intr-o combinatie cinica si in egala masura INCONSTIENTA.

De ce inconstienta? Am sa ma explic!

Forta si mobilitatea pe care le presupune pozitia din varful piramidei, sunt mari consumatoare de energie, energie care va fi folosita exclusiv atat pentru controlul celorlalti cat si pentru eficientizarea propriilor eforturi, a propriilor "miscari" in sensul dobandirii de forta suplimentara.

Pentru inteligenta si spiritualitate, pentru efortul de a renunta la tipare si de a accepta noul, nu mai ramane prea mult!

Cu alte cuvinte, a fi in varful structurii politice internationale, nu inseamna defel a fi si in varful "piramidei civilizatiei". Faptul ca un stat are "muschii" foarte mari, o forta de reactie uriasa, nu inseamna ca este si din punct de vedere al civilizatiei la acelasi nivel, nu inseamna ca in actiunile sale exista o motivatie superioara, nu inseamna ca "binele si dreptatea" se afla incorporate in aceste actiuni. Nu inseamna ca daca avem pumnul mai greu si muscatura mai puternica, avem si creierul mai dezvoltat! Natura ne arata ca intotdeauna a fost chiar invers!

Atunci cand alergi si te lupti foarte mult sunt toate sansele ca cei care nu alearga si nici nu lupta, sa dezvolte tehnologii, modele, sa descopere esente si adevaruri, sa viseze, sa fie inspirati intr-un mod care ii face superiori din punct de vedere spiritual oricarui "pradator". Americanii au incercat sa compenseze acest deficit de "creiere" caracteristic statelor dominante, incurajandu-i pe "ganditori" sa emigreze si sa le ofere rezultatele muncii lor in schimbul recunoasterii, banilor si a "visului american". Dar, nici ei nu au reusit sa dezvolte o civilizatie care sa poata tina in balanta imensa forta militara pe care au dezvoltat-o! Si ar fi pur si simplu imposibil sa o faca, pentru ca nu poti merge in acelasi timp pe doua drumuri diferite!

Aceasta ar fi pe scurt drama actuala: incapabili de integrare a spiritualitatii contemporane, puternicii planetei isi impun surogatul de civilizatie pe care nici macar reclama si propaganda intensa nu il pot face altceva decat este: un surogat...

De aceea, precursorii civilizatiilor antice si medievale supara, devin indezirabili in contextul in care produsul acestora depaseste tentatia vulgara a "visului dominatiei universale", a legii fortei pumnului si a muscaturii mai mari.

Chiar daca in piramida globalizarii corporatiile au transformat jocul politic in teatru al absurdului, acesta nu a imprumutat valentele culturale ale "teatrului" ramanand doar cu cele ale "absurdului". Jocul autentic, rolurile autentice devin astfel deranjante, cu atat mai mult cu cat au ramas apanajul statelor slab dezvoltate: curentele religioase au o doza de ridicol - religia consumerismului este ridicola prin esenta; societatile tribale sufera de primitivism - cele "democratice" sufera de ipocrizie si mesianism, asumandu-si razboinice "misiuni eliberatoare"; zestrea spiritual-culturala poate indemna la resemnare - negarea celorlalti si a culturii lor inseamna negarea implicita a prezentului.

Si chiar daca istoria este scrisa de invingatori, sau cu atat mai mult, varianta oficiala a istoriei nu va insemna altceva decat incercarea permanenta de a masca "dizabilitatile" cuceritorului, care intotdeauna este "mai civilizat", are o religie "adevarata", serveste cu onoare si jertfa un ideal universal cum ar fi libertatea, de exemplu si poarta in piept sau pe cap un semn care arata tuturor ca a fost ales de zei sau de Dumnezeu insusi pentru misiunea Lui pe pamant.

Si cum spuneam, natura ne arata ca a fost si este exact invers: cu muschi atat de mari, cu muscatura atat de puternica, nu prea mai ramane loc pentru creier. Cat despre inima......... ultimele studii ale cercetatorilor britanici arata ca inima este un organ care cand nu bate sta, iar din cauza lipsei de fonduri, cercetarile au fost oprite... Vom reveni cu noutati, noapte buna!

foto: http://abortioneers.blogspot.com/2011/01/saluting-our-soldiers.html

Intre doua revolutii...

2011-11-14T03:15:00.007+02:00

In timpul revolutiei franceze, a fost lansat sloganul care a devenit motorul evolutiei sociale europene: "libertate, egalitate, fraternitate..." . Nu stiu daca atunci a inceput tavalugul globalizarii sau mult mai tarziu, si poate ca nici nu este foarte important. Cred ca este important insa ca astazi, ne agatam disperati de ideea de "egalitate" care in mod cert le-a corupt pe celelalte doua! De la drepturile omului la isteria legata de discriminare si nationalism, ideea egalitatii ne bantuie imaginatia si poate fara stirea noastra se face vinovata de raspandirea camuflata a celui mai mare flagel pe care l-a cunoscut omenirea: prostia!

Au vorbit multi filosofi despre prostie, dar prea putin s-a vorbit despre ceea ce o hraneste, o creste, facand-o atostapanitoare... Adica, despre egalitate!

Este cat se poate de vizibil ca oamenii au grade diferite de inteligenta, de intelegere si "administrare" a informatiilor pe care le detin sau cu care vin in contact. Atata timp cat nu ne consideram egali intre noi, suspiciunea ca poate nu am inteles totul, ca poate mai este ceva de descoperit, ca poate astazi sunt mai prost decat maine, aceasta suspiciune poate trai si ne poate lasa loc de crestere.

Daca ne consideram egali, atunci nimeni nu poate fi mai inteligent sau mai patrunzator decat celalalt si in final o majoritate covarsitoare va pretinde ca se afla la limita superioara a inteligentei speciei, pentru ca doar acolo comparatiile nu ar mai putea dezavantaja pe nimeni. Aceasta egalitate pe care o clamam, ne impinge spre refuzul evidentei propriilor noastre capacitati si spre asumarea unor roluri care nu ne privesc sau care ne depasesc!

Pentru a ne fortifica "egalitatea" fata de ceilalti, am impanat spatiul social si educational de drepturi: dreptul la munca, dreptul la viata libera, dreptul la libera exprimare, dreptul de a avea o familie, dreptul de a vota si nu in ultimul rand, dreptul la fericire!!! S-a pus semnul egal intre "drepturi" , "dat-uri" si "privilegii", intr-o maniera de-a dreptul vulgara iar consecintele au fost pe masura!

Ne-am instrainat unii de altii si am renuntat la comunicarea directa: punandu-ne fata in fata am fi observat ca suntem atat de diferiti...

Impunerea "egalitatii" ne-a facut agresivi de fiecare data cand am simtit ca suntem mai putin decat ceilalti, compensand prin violenta, minusurile.

Am coborat stacheta calitatii vietii, pentru ca toti sa o poata trece!

Am aruncat dezbaterile publice in derizoriu, pentru ca toti sa ne putem da cu parerea...

In acest climat, buruiana prostiei s-a raspandit si a crescut nestingherita!

Ea, prostia nu reprezinta altceva decat ignorarea evidentei pentru conservarea experientei. Si cam atat! Intrucat experienta devine din ce in ce mai mult intermediata de mijloacele de informare, ne putem face o idee cam cat de ancorati in realitate mai suntem...

Egalitatea s-a impus insa si asupra stagnarii proprii, intr-un tipar. Am putea fi maine mai inteligenti sau mai stupizi decat astazi? Daca da, am avea intrebari asupra justificarilor de azi si a deciziilor pe care le luam. Noi insa incercam sa fim egali cu noi insine dintr-un moment anterior, adica sa stagnam in consecventa - o alta definitie a prostiei, si este monstruos! Cat de apreciata este consecventa, cat de apreciata constanta, cat de blamate contrazicerea si paradoxul! Desigur, daca am accepta inegalitatile proprii cat si consecintele care deriva din acestea, ar insemna implicit sa ne asumam responsabilitatea pentru dinamica personala. Insa aceasta egalitate a noastra cu noi cat si a noastra cu ceilalti ne-a aruncat in stagnare, autosuficienta, blazare si moarte. Si nu exagerez deloc!

Avem multe unelte prin care impunem "egalitatea sanselor" in pofida ierarhiei valorilor. De la legi si regulamente, la ...bani. Cel mai comun mijloc de schimb, a devenit un scop in sine. De ce? Pentru ca avandu-l in cantitati eficiente (dar niciodata suficiente) putem cumpara multe lucruri, dar mai ales putem cumpara egalitatea cu ceilalti: "dreptul la invatamant" este destul de costisitor, "dreptul la libera circulatie" de asemenea si la fel sunt cam toate drepturile scoase la licitatie pe plan international... Deci, daca avem bani, avem si drepturi (adica ne putem bucura de ele...) prin urmare devenim egali cu ceilalti sau, altfel spus, intram in rand cu lumea. Chiar daca "civilizatia financiara" a creat cele mai mari discrepante si diferente sociale, ea este sustinatoarea fidela a ideii de "egalitate", in conditiile in care egalitatea se poate cumpara si ca un facut, cu cat este mai dorita, cu atat este mai costisitoare!

Pe plan politic, prostii se vor manipulati, adica serviti cu o realitate stalcita si interpretata astfel incat sa se potriveasca cu schita sumara sau complexa (unde-i scoala multa, e si prostie multa), din capetele lor, intotdeauna aceeasi. Cei inteligenti, vor sa fie condusi. Prostii, vor sa fie dusi...

De aceea ne repezim sa ne imbracam dupa ultima moda, ne bulucim sa cumparam aceleasi bunuri pe care le-a cumparat si vecinul plus restul cartierului, de aceea ne inregimentam in biserici si partide, in "uniuni" si "multinationale". Suntem atat de egali, incat orice intrebare sau afirmatie care ne provoaca sa intram in conflict cu cel care am fost ieri, ne face agresivi, gata de injurii si razboi.

Omenirea, la nivelul fiecarui individ, se afla in acest moment in fata unei provocari uriase: renuntarea la egalitate in functie de necesitate. Este vorba despre o revolutie interioara, cu ecouri globale. Numai privind inspre noi, spre propriile necesitati ne putem gasi propriile motivatii si cai. Numai renuntand la iluzia egalitatii, putem fructifica diversitatea si numai acceptand inegalitatea intre astazi si ieri, putem renunta la confortul lanced al prostiei... Deocamdata este doar o provocare. Deocamdata...

Biserica vs. Dumnezeu...

2011-11-10T17:48:00.005+02:00

Descoperind in presa cateva articole despre practica botezului si urmarile ei, am incercat sentimente si emotii contradictorii fata de preotii angajati in initierea precoce a bebelusilor in tehnica scufundarii fara masca. Cat de imbecila este traditia sau dogma, nu mai vreau sa repet! Biserica in general, iar biserica ortodoxa in special, pune accentul pe suferinta in sensul de a face lucrurile neplacute, dure, urate. Cu cat mai multa suferinta, cu atat mai bine! O astfel de lume devine astfel cat se poate de evident un "iad" in miniatura, deci avem un motiv in plus pentru a ne dori "imparatia cerurilor". Cum spuneam si cu alte ocazii, cu putina manipulare omul isi poate dori orice! Cu putina manipulare poate uita ca tot ce are de facut este sa modeleze aceasta viata pentru a fi fericit...

Dar si mai socante mi s-au parut comentariile sustinatorilor bisericii ortodoxe romane (credeti-ma, nu merita majuscule...). La prima vedere, ei par habotnici. De fapt, sunt perversi!

Isus, a fost un personaj remarcabil atat pentru crestini cat si pentru musulmani. Totusi, Iuda care a fost ales de el printre discipoli, este considerat un tradator. Nimeni nu considera ca numindu-l tradator pe Iuda, ar comite o blasfemie si o anatemizare a intregului grup de apostoli. Nimeni nu considera ca Isus este blamat atunci cand il blamam pe Iuda! Totusi, daca blamam un preot sau un grup de preoti, se numeste ca am blamat biserica si totodata credinta crestina, ca blamul se ridica spre Dumnezeu insusi, astfel incat epitetul de "ateu" urmeaza automat! Blamezi un preot, te ridici impotriva bisericii si impotriva lui Dumnezeu, deci esti ateu!

Intrucat realitatea frizeaza absurdul, revin asupra fundamentalismului ortodox, care, se pare ca se extinde asupra mintilor obosite de grijile de zi cu zi... Pe scurt, un preot este angajatul unei institutii, cu salariu lunar. El este si membrul unei institutii pe care o reprezinta. In ultima instanta, desi ar trebui sa fie o "prima" instanta, el este un credincios... Daca un preot face tampenii, le face din postura de angajat si de reprezentant al unei institutii in teritoriu (la fel este si cu profesorii sau medicii). Daca institutia in sine nu se delimiteaza de actiunile acestuia si nu le penalizeaza, institutia in sine este de asemenea vinovata. Institutia fiind culpabila, va arunca o umbra de indoiala asupra tuturor membrilor ei, carora le gireaza moralitatea, corectitudinea, pozitia. Si cam atat!!!

Nu exista nici o legatura de cauzalitate intre biserica si CREDINTA, intre biserica si RELIGIE!! Chiar daca biserica are arhivele pline cu procese verbale si epistole prin care s-au stabilit dogmele bisericesti, intre biserica si credinta, intre biserica si Dumnezeu nu exista o legatura de cauzalitate!! Ca atare, cei care judeca si condamna actele samavolnice ale unor preoti bine aparati de biserica lor, nu sunt deloc atei sau "necredinciosi". Majoritatea lor sunt doar posesorii unei doze remarcabile de bun simt...

Pentru a fi mai clar, as sublinia importanta si "dimensiunea" temporala a unui adevar: un adevar este etern!!!! Isus a spus ca "...eu sunt calea, adevarul si viata". Daca il credem, inseamna ca ceea ce a spus el este etern nu doar in sensul de a fi valabil DUPA ce el le-a spus, ci in sensul ca au fost valabile dintotdeauna! Cu alte cuvinte, adevarurile spuse de Isus nu sunt precum conservele, valabile de la data... pana la data... Sunt lucruri care au fost valabile dintotdeauna, dar la care noi am ajuns prin intermediul lui, si la un moment dat. Adica nu ADEVARUL este un produs al bisericii, ci biserica este un produs al unui adevar pe care noi oamenii l-am interpretat in felul nostru. Adevarul a fost acolo dintotdeauna, biserica a aparut ulterior. Poate ca preotii sau inalti prelati vor ajunge (deja au ajuns...) sa-l "corecteze" pe Dumnezeu si adevarul sau (sunt atatea versiuni de biblii si atatea interpretari a fiecarei versiuni..). Aceasta insa nu il neaga pe El. Dumnezeu, ca si adevarul sau, reprezinta un etern. Biserica reprezinta doar un produs, cu mai multe sau mai putine impuritati.

Nu exista o legatura cauzala intre biserica si credinta, intre biserica si Dumnezeu. Ca atare, a-l limita si a-i impune lui Dumnezeu limitarile bisericii mi se pare pervers! Daca nu pot sa fac patul cat este omul, ii mai tai din picioare sau din cap, nu? Il mai strunjesc pe cel viu, dupa o forma moarta, ca asa imi iese mie socoteala cu normele institutiei numita biserica. Cel mai crunt mi se pare ca oamenii astia care par habotnici dar care de fapt sunt mult mai rau, vorbesc despre iubire!!! Iubirea insa, care este Dumnezeu (asa a spus Isus, saracul, si i-a fost fatal...), este de asemenea infinita, nu poate fi cuprinsa in forme si sabloane! Da' de unde, ne spun ei!!! Poate fi foarte bine standardizata, exista niste standarde si niste modele de "iubire" care daca nu ni se suprapun, inseamna ca nu iubim! Si daca nu iubim ce trebuie, adica un concept, inseamna ca nu iubim deloc!!! Iar cei care declara ca iubesc conceptul numit "dumnezeu" sau conceptul numit "sfintenie", se considera cu adevarat virtuosi! Dar ei urasc lumea cu tot ce contine ea, si ca atare se considera indreptatiti sa siluiasca si sa amputeze tot ceea ce ating, pentru a face realitatea si lumea sa se confunde cu sablonul din capul lor.

Vedeti, lumea si omul sunt un produs, asa cum si biserica este un produs. Totusi, produsul numit "biserica" se considera deasupra tuturor celorlalte "productii" si, in ultima instanta, neaga chiar si mesajul sau cuvantul divin pentru a se impune, negand astfel creatorul. Parca era un personaj biblic care se revolta impotriva lui Dumnezeu, numit Lucifer... Credeti ca exista vreo asemanare??? Mai multe chiar??

Imi vine des in minte scena cu Isus vorbind si Maria Magdalena la picioarele sale, ascultandu-l in timp ce sora ei o cearta... sau scena in care gloata furioasa e gata sa arunce cu pietre in femeia adultera si Isus le zadarniceste planurile... Ce noroc au avut femeile acelea, ma gandesc, ca acolo a fost Isus si nu un "drept credincios ortodox plin de evlavie" sau vreun "catolic coplesit de importanta apartenentei lui la UNA APOSTOLICA BISERICA"... Mare noroc, credeti-ma!

"Political correctness" sau moralitatea unei crime...

2011-11-05T14:37:00.006+02:00

Citeam zilele trecute ca Iranul risca un atac armat din partea S.U.A. si Marii Britanii, deoarece nerespectand anumite rezolutii ONU, a continuat sa-si dezvolte programul nuclear in sensul capacitatii de producere a armelor nucleare...

Mi-am adus aminte despre ceea ce inseamna "political correctness" si despre implicatiile acestui concept si totodata am incercat sa inteleg sensul armelor nucleare intr-o lume in care vorbim in fiecare propozitie despre democratie si valorile ei...

Armele nucleare sunt arme de distrugere in masa, adica le lipseste din fabrica, catarea! Nu tintesti, pentru ca nu ai o tinta precisa, existand o bariera vaga intre atacant si atacat data de o formulare gen "noi si/sau ailalti"... Armele nucleare nu sunt indreptate impotriva unei alte armate sau fixate asupra liniei frontului (care de cele mai multe ori lipseste), ci sunt indreptate asupra oraselor, adica a populatiei civile.

Amintindu-ne tam-tam-ul procesului de la Nurenberg si al crimelor de razboi din fosta Iugoslavie, dar si procesul lui Saddam Hussein sau "portretul" din media al lui Gadaffi, ma intreb cum s-ar putea numi cel care ar detona o arma nucleara asupra unor civili? Desigur, termenul de "criminal de razboi" ar fi un diminutiv, avand in vedere ca el a fost atribuit si unor persoane lipsite de notorietate in domeniu.

Urmatoarea intrebare vine de la sine: cum s-ar putea numi cei care beneficiaza de teroarea nucleara, reprezentata de amenintarea cu extinctia care ar urma in cazul unui atac nuclear?

Raspunsul, oricat am incerca sa-l cosmetizam, ar fi ca ei sunt teroristii speciei umane, ai culturii si civilizatiei pe care specia umana le-a construit in timp, in suferinta, extaz si inspiratie.

Desigur ca unii partizani ai "stralucitoarei democratii occidentale" vor sustine necesitatea armelor nucleare in scop defensiv, ca un garant al pacii. Mai pe romaneste ar suna cam asa: "daca te dai la mine, te extermin, ba!". Foarte frumos si democratic, acestui argument ii lipseste precizarea adevaratului adresant! Exterminarea se refera nu doar la atacator (care cel mai probabil ca va fi si cel mai in masura sa se protejeze de contraofensiva), ci se refera la poporul acestuia! Adica, pe graiul nostru, "daca te dai la mine, iti termin familia, neamurile, rudele si pe toti nefericitii care s-au nascut in partea aia de lume..." Acum, frumusetea argumentului pacii, straluceste in toata splendoarea sa!

Puterile politice care detin arme nucleare - "puterile politice" si nu "tarile" cum se exprima servilitatea presei... - deci, puterile politice detinatoare de arme de distrugere in masa exercita un act de teroare permanent asupra celorlalti, inclusiv asupra celor pe care in ultimii ani ii acuza de terorism. Desigur, amlasarea unei bombe intr-un metrou este un act criminal. Amplasarea unei rachete purtatoare de focoase nucleare insa, nu este! Bombele nucleare sunt setate sa explodeze in aer, la mii de metrii altitudine pentru a avea efect asupra unui teritoriu cat mai extins. Au fost concepute ca sa faca buncarele clasice, inutile... Vedeti vreo amenintare terorista in toata afacerea? Sunt sigur ca nu! Ce nu face omul pentru nitica pace?! Se pare ca mult prea multe, pentru ca intrarea in clubul "puterilor nucleare" nu se face asa, cu una cu doua! Adica nu poti deveni terorist la randul tau prin munca asidua si cercetare sau prin concurs... Trebuie sa ti se dea acceptul din partea celorlalti "puternici", care il poti primi cu conditia respectarii politicii "oficiale", care in momentul de fata este cuprinsa in conceptul "political correctness".

Cat de corect poate fi sa ai dreptul de a tine o lume sub amenintarea exterminarii, cat de corect poate fi ca marii criminali de razboi, cei care tin degetul deasupra butonului nuclear, sa fie judecatorii celorlalti, si cat de corect poate fi ca singurul mod in care sa te faci ascultat este acela de a deveni la randu-ti o amenintare pentru ceilalti, imi este imposibil sa cantaresc. Este aberant sa vorbim despre valorile democratiei cand rezulatul exprimarii ei in relatiile internationale are ca efect foametea, saracia, boala si crima, adica acele constante care guverneaza realitatea de dincolo si de dincoace...

Va trece mult sau poate putin, pana cand vom intelege ca teroarea si crima nu pot fi justificate prin nici un fel de politica oricat de corecta sau incorecta ar aprecia-o unii si ca, presedinti sau ahmadinejahi, sunt jucatori sadici la bursa ilicita a resurselor in care se tranzactioneaza viitorul nostru, al tuturor, pe bani falsi si murdari, chiar daca scrie pe ei: "IN GOD WE TRUST". Si la fel de mult va trece pana cand antisemitismul nu va mai putea fi moneda de schimb pentru antiumanismul in care se tiparesc certificatele de tezaur ale datoriei noastre de a fi slugi sau pana cand bigotismul si fundamentalismul religios nu vor mai acoperi adevarul fiecaruia si al tuturor...

Tezaurul dacic sau mostenirea care obliga...

2011-11-03T16:30:00.005+02:00

Cutreierand pe net, rasfoind presa electronica sau aruncand o privire pe diverse postari "de specialitate", imi ridic intrebari si gasesc raspunsuri, fata de ceea ce ne apasa din urma, ne imbogateste prezentul si ne obliga la un anumit viitor... Este vorba despre un tezaur, unic dar parte a tezaurului universal pe care cautatorii de aur l-au ratat sistematic: TEZAURUL DACIC.

Tezaurul asta nu e legenda sau poveste. Nu e piatra sau aur, nu are volum si nici cantitate dar creste impartindu-l cu altii, este inepuizabil dar totusi putand fi imbogatit. Are un nume complex, alcatuit dintr-o radacina comuna si una particulara, pe scurt este chiar Dorul de Eternitate....

Tracii au construit intr-un spatiu vast o cultura milenara, pe care dacii au stilizat-o in ceea ce eu numesc "dor de eternitate". Prin experientele si invatatura lor au structurat aspirational fiinta umana, ca fiind producatoare de valori, hranita de libertate si legata de eternitate prin dorul reintalnirii cu Marele Necunoscut.

Aceasta mostenire apasa pe umerii nostri, a tuturor celor care existand in spatiul geografic amprentat de prezenta lor, avem datoria de a continua sa construim, sa fim liberi si sa nu ne pierdem dorul de intoarcere in ETERN. Asta avem noi si asta nu ni se va putea lua niciodata, oricat de imbecila ar fi camarila falsificatorilor calificati...

Aruncati o privire in revistele de istorie, ascultati polemicile in care istorici de ieri si de azi incearca sa anuleze continuitatea civilizatiei unui popor unic si totusi atat de asemanator prin creatie, marilor constructori! Cum poate sa dispara un popor de sine statator? Nici chiar in America de Nord unde s-au folosit armele de foc si lenjeriile infestate din spitale, nu s-a reusit un complet proces de extinctie. Exterminarea a dat gres, desi inca nu s-a oprit! Civilizatia si cultura amerindienilor a inconjurat globul si chiar daca putini dintre ei mai traiesc, noi nu vom putea spune niciodata cat de mult sau putin ne-am insusit din spiritul inteleptilor razboinici... Ceea ce este cert, este ca el nu s-a pierdut!

Intorcandu-ma la spatiul carpato-danubiano-pontic, "evaporarea" unui popor este una dintre eculubratiile care surprinde prin larga ei raspandire cat si prin persuasiunea celor care o sustin!

Am sa ma explic:

1. dacii sunt infranti dupa lupte indelungate si o parte a teritoriului lor este cucerit

2. Vin colonisti si soldati in teritoriile ocupate care incearca sa se amestece cu autohtonii... probabil la inceput a fost destul de greu, ca nu e usor sa uiti cine ti-a ucis parintii sau fratii...

3. Dupa 160 de ani pleaca administratia si soldatii dar si restul populatiei atat din Dacia cucerita cat si din Dacia libera!!!

4. Vin popoarele migratoare, care gasesc un teren gol, dar bogat. Stau putin, se bat intre ei si pleaca...

5. Dupa cateva sute de ani, vin slavii care gasesc locul gol si mai apoi ungurii, care gasesc Transilvania pustie.

6. Mai trec cateva sute de ani si romanii, aflati intr-un fel de hibernare la sud de Dunare, se hotarasc sa treaca fluviul si sa migreze in Transilvania, dar si in restul teritoriului Romaniei de azi.

7. Bulgarii si ungurii nu au nimic impotriva... Aceasta ar fi teoria roessleriana.

Alta ar fi cea a "stingerii pe loc":

1. dacii sunt infranti dupa lupte grele...

2. Vin colonisti si soldati si se amesteca fericiti cu autohtonii, atat cu cei cuceriti cat si cu cei liberi (din teritoriile necucerite) care nu au nimic impotriva...

3. Dupa 160 de ani, soldatii si administratia pleaca la sud de Dunare, iar populatia pleaca in munti de frica popoarelor migratoare.

4. Stau asa, in munti, cateva sute de ani si uita orice mostenire geto-daca.

5. Se intorc la campie ca popor roman si formeaza cnezate si voievodate.

6. Mai departe stiti...

Amandoua teoriile frizeaza absurdul, prin disparitia continuitatii culturii si civilizatiei dace. Adica totusi, un popor care ridica cetati si temple, care scoate aur prin minerit, care creste animale si are o cultura bine definita a fierului, nu se evapora ca apa din baltoace!

La prima impresie, ar putea parea ca eu sustin si vorbesc aici despre vreo teorie referitoare la formarea poporului roman... Nicidecum! Vorbesc despre continuitatea civilizatiei dace! Poporul roman s-a format prin mecanisme complexe care continua si astazi, la care si-au adus contributia toti cei care au pasit pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Chiar si cei care au venit cu sabia ne-au ajutat sa crestem, infruntandu-i, ca si cei care au venit cu cartea sau comertul...

Repet, me refer la continuitatea civilizatiei dace, la transmiterea unui tezaur inestimabil care nu apartine doar romanilor, sau ungurilor, sau tatarilor din Dobrogea: apartine tuturor deopotriva, in masura in care acestia se pot ridica la nivelul la care un popor devine producator de valori, hranit de libertate si legat prin dor, de eternitate...

Nu limba pe care o vorbim ne imparte in tabere, nu nationalitatea careia ii apartinem ne divide! Acestea sunt granite false pe care politrucii imbecili le cultiva pentru a-si mentine influenta si dominatia asupra celor multi... Nu religia ne desparte si nici traditiile mostenite! Prapastia este intre constructor si demolator, intre producator si parazit, intre politicianul corupt si omul care nu a uitat sa fie liber! Libertatea nu se imputineaza impartasind-o cu altii si nici valorile nu se uratesc unele pe altele prin diversitatea lor; se pun doar mai bine in valoare! Nici dorul de Etern nu poate sa dezbine, indiferent in ce limba si prin ce ritual ii vorbim Dumnezeului in care credem!

In schimb, siluirea si furtul valorilor proprii, aruncarea elementului national AL FIECAREI NATIUNI la cosul de gunoi al globalizarii, al unei globalizari a prostitutiei si nu al accesului la spiritualitate, fatarnicia unei biserici care sub minciuna mesajului divin subjuga dorul de VIU lacomiei vorace... da, acestea sunt umbrele care ne neaga, care ne divid si ne imping unii impotriva celorlalti. Si da, de aceea avem de dus fiecare mai departe, fiecare calcator al acestui pamant, povara si mostenirea tezaurului dacic care ne obliga sa fim noi insine, de fiecare data, pana la capat...

Iar blestemul, pentru ca orice comoara este acoperita de unul, este acela ca putem muri, dar niciodata, niciodata nu vom putea renunta!

Clisee inepte...

2011-11-03T00:21:00.005+02:00

sursa foto: http://www.guardian.co.uk/politics/blog/2009/apr/03/g20-berlusconi-queen-michelle-obama

...Un alt cliseu stupid dar larg raspandit este referitor la nationalism...

Nationalismul este condamnat cu sarg, chiar daca este esential in dezvoltarea unui popor, oricarui popor!

Asa cum orice individ sanatos are o perioada numita adolescenta in care este foarte preocupat de imaginea si identitatea sa, un popor va avea o perioada istorica in care va fi preocupat de identitatea si imaginea sa.

Desigur, pasul urmator si nivelul imediat superior ar fi acela al "relationalismului" in sensul unei relationari cu toti cei care ne inconjoara, direct si nu prin prisma prejudecatiilor identitare... Dar orice adolescent, inainte de a relationa eficient, are nevoie de o identitate, de a invata de unde vine, ce il reprezinta, si mai ales ce il include sau exclude. La fel si un popor, are nevoie de tot acest demers, inaintea unei transcenderi a identitatii de grup catre o relationare complexa.

Nationalismul nu poate fi evitat, amputat ci doar cultivat si respectat. El se atenueaza doar prin traire, adica prin maturizarea unui popor care si-a asumat ceea ce stia ca este dar constient si de ceea ce ar putea descoperi... Nu vrem nationalism? Inseamna ca nu vrem natiuni ci turme! Nu vrem adolescenti? Inseamna ca vrem copii ascultatori! Mai ramane de aflat cine sunt adultii "responsabili" care au trecut in soapta peste aceasta etapa, pe care nu si-o recunosc dar pe care se sprijina si care ii penalizeaza pe ceilalti pentru "excesele varstei"... "Statele democratice" sau "democratiile occidentale" sunt un alt cliseu halucinant. Guvernul german afirma cu ocazia majorarii varstei de pensionare ca Germania nu este condusa de popor, ci de politicieni... Statele europene sunt indatorate pana peste cap unor corporatii gigant. Se hotarasc razboaie sau participarea la ele in spatele usilor inchise, dar "statele democratice" inca mai cred in democratie! Nici o hotarare de guvern in ultimii ani nu a fost schimbata prin protestul deschis al cetatenilor. Democratia devenind astfel doar un slogan electoral...

In ultimele zile, evolutia pietelor a dictat demisia unor premieri, remanieri guvernamentale... si totusi vorbim despre democratie. Cine alege, cine demite si cine isi asuma responsabilitatea deciziilor luate?? Poporul, in nici un caz.... De ce nu el? Pentru ca el, poporul, trebuie sa accepte deciziile luate, el nu are dreptul de veto niciodata, pentru ca el, poporul, nu are identitate, este un "ceva", este un nimic... pentru a fi CINEVA, ar trebui sa aiba o identitate, sa-si manifeste caracterul...NATIONAL. Dar asta nu e voie, ca doar nu ne vom intoarce la mult blamatul nationalism, nu??

Romanii au gasit formula actuala de a face politica cu 2000 de ani inainte: "panem et circenses".

Aveau si ei senat si republica dar si divertisment pentru gloata...

Acestea sunt alternativele: poporul are nevoie de nationalism, gloata de divertisment.

Si noi, noi ce vom alege???...

Cliseele manipularii de azi si de ieri...

2011-11-02T00:07:00.007+02:00

Cand inghiti prea multe, cand te simti sufocat de declaratii si comunicate de presa, de luari de pozitii si discursuri solemne, e bine sa iti pui intrebari. Adica sa-ti iei pauza necesara pentru a-ti auzi si propriile ganduri, propriile raspunsuri, printre atatea clisee...

Unul dintre cele mai cunoscute este cel al discriminarii. Pe toate meridianele "lumii civilizate" discriminarea este condamnata si poate constitui o acuza serioasa. De fapt, discriminarea este un fenomen firesc, cat se poate de natural si benefic. Discriminare= deosebire, discernere, separatie (DEX). Dincolo de definitie sa vedem si aplicatiile practice.

Atunci cand scoatem un criminal dintre ceilalti membrii ai unei colectivitati impunandu-i anumite reguli si tratamente, facem o discriminare. Daca numim o colectivitate dupa obiceiurile ei religioase, recurgem la discriminare. Cand acordam o nota de zece unui singur elev dintre douazeci si o nota de patru altui elev, facem o discriminare in ambele cazuri. Atunci cand incadram un copil cu nevoi speciale intr-o institutie speciala, il discriminam in sensul separarii de marea masa a copiilor fara nevoi speciale.

Pe scurt, discriminarea ne ajuta sa-i identificam pe ceilalti, pe acei putini care sunt altfel decat media, ceea ce este un fapt laudabil. Urmarea sanatoasa a procesului de discriminare este acela de acceptare urmata de condamnare, sau de ajutorare, sau promovare de la caz la caz. Doar urmata de generalizare, discriminarea devine patologica. Pentru a avea o atitudine fireasca, trebuie mai intai sa-i acceptam pe toti cei care sunt diferiti. Dar a-i accepta fara a-i recunoaste, este imposibil! Iar a-i recunoaste ca sunt diferiti inseamna ca le-am aplicat o metoda de "judecata", de apreciere a lor bazata pe asemanari si diferente: adica i-am discriminat!

La inceputul oricarui proces de cunoastere (da, a oricarui proces de cunoastere!) se afla o discriminare grosiera, bazata pe cateva elemente cum ar fi cele religioase, de rasa sau de limba vorbita. Pe parcursul sau insa, procesul se rafineaza, astfel incat ajungem sa diferentiem, sa cernem, pe baza unor caracteristici din ce in ce mai subtile: harnicie, curaj, verticalitate, simtul onoarei, etc.

Daca pana acum am recurs la elemente grosiere si ridicole de multe ori in istoria umanitatii, astazi suntem capabili de o analiza extrem de subtila si sensibila in procesul cunoasterii noastre si a "celorlalti". Ciudat este ca tocmai acum ni se spune ca discriminarea este ceva negativ, ca ea trebuie combatuta si desfiintata... Argumentele vor fi desigur cele ale evitarii unui nou holocaust, ignorand faptul ca generalizarea, extrapolarea crimelor unor indivizi asupra unei intregi etnii si nu discriminarea, a insangerat istoria planetei. Iar daca generalizarea in sine face parte din procesul de globalizare, acesta din urma nu pare sa sperie prea mult puritanistii curentului "political correctness".

Totusi, in momentul cand condamnam comportamentul violent si il numim pe autor "violator" nu facem o discriminare a sa fata de ceilalti cetateni care nu violeaza? Cand numim pe cineva "hot" nu facem o separare intre el si ceilalti care sunt considerati cinstiti? Cand numim un elev "olimpic" nu facem o discriminare intre el si restul? Cum ar arata oare lumea fara aceste discriminari, o masa amorfa in care nimeni nu ar fi diferit de ceilalti, o masa fara varfuri, fara abisuri, atat de sferica incat ar putea fi rostogolita in orice directie fara opozitie si fara revolte...

Cum ar arata lumea in care bolnavii nu ar mai fi discriminati, "separati" de cei sanatosi? Spitalele ar fi deschise tuturor, iar numele specialitatilor medicale ar fi sterse de pe frontispiciu...

Mi se va spune ca in toate exemplele de mai sus se afla cate o mica-mare exagerare si, sa nu uitam mai ales de holocaust! As raspunde ca tocmai o temeinica discriminare ar fi prevenit holocaustul, adica folosind mai multe elemente pentru a face "diferenta" sau "discriminarea" s-ar fi putut identifica acele scursuri care au ruinat societatea germana si europeana, care s-au camuflat mult prea usor sub numele unei etnii si fara prea multe scrupule s-au folosit de martirii ei. Cand interlopii sunt adusi in instanta, ei se declara tigani si se plang ca sunt discriminati. Cand dealerii de droguri ajung in instanta, isi aduc brusc aminte ca sunt portoricani, mexicani sau de culoare pur si simplu, si se plang de discriminare. Pedofilii se plang de acelasi lucru dar, din fericire, inca nu i-a ascultat nimeni...

Discriminarea grosiera ne spune ca femeia este mai slaba decat barbatul. Discriminarea subtila ne spune ca desi Ana Pauker nu avea forta musculara a lui Muhamad Ali, a fost mult mai puternica si mai cruda...

Discriminarea ne ajuta in cele din urma sa intelegem ca atat cei pe care ii indragim cat si cei pe care ii detestam sunt diferiti de noi, iar acest "noi" se rezuma la un cumul de trasaturi - numitor comun, pe care il putem folosi pentru a-i apara si a ne apara, pentru a intelege si accepta ca nu ignorarea realitatii sau a proceselor ei ne face mai buni. Omului i-a fost data cunoasterea, asa cum strutului i-a fost dat valul de nisip... si e prea tarziu sa facem schimb de roluri...

Reflectand la...istorie

2011-10-16T18:01:00.004+03:00

sursa foto: http://www.2012en.ro/?p=5710

Reflectand pe marginea articolelor aparute in revistele de specialitate, ajung la concluzia ca exista doua abordari si doua tabere: a celor care cauta sa inteleaga si a celor care se justifica... Istoricii sunt impartiti in aceste doua tabere, indiferent de teoria pe care o sustin: aceea a latinogenezei, a dacogenezei (sau dacomaniei...), roesleriana etc. Pe cei care incearca sa se justifice, sa justifice prezentul ca o consecinta a trecutului, ii consider in cel mai bun caz iresponsabili... sau contaminati de prostie in cel mai adanc mod cu putinta. Este ca si cum ai incerca sa justifici palma data unui vecin prin faptul ca acesta s-a nascut, sau ca o consecinta a faptului ca s-a mutat langa tine cu ceva vreme in urma... Nu insist pe aceasta tema, pentru ca nu merita! Complicitatea unor istorici la crima savarsita de marile puteri "civilizatoare" este evidenta chiar daca vehement negata.

Pentru ceilalti, care incearca sa descopere ce s-a intamplat , care a fost procesul sau procesele care s-au desfasurat in timp pana astazi, as dori sa-i "impac" prin simpla observatie a faptului ca adevarul istoric nu va conta niciodata pentru cei care cauta justificari. In disputele "stiintifice", vor castiga intotdeauna cei care stiu ce concluzie trebuie trasa de la inceput prin simplul fapt ca au trisat startul si nu se vor opri pana la sfarsit...

In epoca in care cea mai mare putere militara si economica este detinatoarea recordului de exterminare a unei populatii stravechi, ma refer la exterminarea nativilor nord-americani, in epoca in care biserica a binecuvantat starpirea ereticilor care in America de Sud s-au dovedit destul de numerosi,... ei bine, in aceasta epoca in care masacrele au justificari nu cred ca mai este foarte important pentru autorii lor care este originea unui popor in sensul respectarii adevarului istoric!

Ma amuza chiar pretentia unor "oameni de stiinta" care au distrus dovezile istorice cu buna stiinta, de a li se prezenta dovezi clare in sustinerea unor teorii care nu sunt in asentimentul prea-potentilor stapani. Aceasta cerinta a istoriei contemporane de a avea dovezi "clare" adica scrise, este induiosatoare... Cu alte cuvinte, daca nu stii sa scrii, nu existi! Daca ti-ai pierdut certificatul de nastere sau de casatorie, la fel. Intr-adevar, in aceste conditii nu este usor sa recompui istoria! Ca o observatie de bun simt, imi permit sa afirm in aceste conditii, ca noi nu existam pana nu invatam sa scriem, folositori suntem in masura in care ne lasam folositi si de contat nu contam pana la sfarsitul vietii... si asta doar daca devenim parte din "istoria corecta" adica aceea pe care o scriu cei care fac si "politica corecta".

O fi "politica corecta" impanata de valorile democratiei, de drepturile omului, si vegheata de organisme internationale, dar in substrat, ramane maculatura pe care s-au schitat planurile epurarilor etnice, genocidului din lagarele naziste pana in gulag-ul comunist, care la o observatie mai atenta are aceeasi calitate a hartiei indiferent cine a scris pe ea: lacomia a fost universala inainte chiar de a fi globalizata...

Ne putem duela in teorii istorice, poate fi chiar incitanta pasiunea dezbaterii. Adevarul insa, apartine prezentului iar prezentul ne contine indiferent de interpretarile noastre asupra trecutului. Trecutul nu putem sa il acceptam, il putem doar descoperi. Prezentul insa, il avem de acceptat pentru a nu fi acoperiti de trecut; pentru a nu ramane sa "traim" postum, captivi in filele unor carti sau documente de arhiva scrise stangaci suprarealist, despre certificate de nastere si de deces...

Dacii si o fituica numita "Historia"...

2011-10-08T19:45:00.009+03:00

sursa foto: http://roncea.ro/2010/07/28/dacii-de-la-vatican-fotografii/

Descopar pe site-ul revistei Historia un articol semnat de Irina Manea: "Dacomania sau cum mai falsificam istoria", in care "cultul dacic" este incadrat la capitolul "extremism" si ma pune necuratul sa las un comentariu...

Realizez ca nu ai acces la celelalte comentarii decat in momentul in care postezi propriul comentariu si nu se publica un comentariu pana nu se "modereaza" in redactie. Ca urmare public pe propriul blog comentariul lasat si pe site-ul Historia:

"Stimata doamna Irina Manea, v-am citit articolul cu atentie si rabdare. Nu sunt istoric, ca urmare nu am sa comentez din punct de vedere stiintific articolul dumneavoastra.

Totusi, daca "cultul dacilor" este dovada de extremism, "cultul rromilor cetateni romani care au devenit romani de etnie rroma si mai nou romani..." ce fel de dovada este???

Interesant este ca istorici britanici ii considera pe daci "absolut senzationali", ca la Vatican sunt statui imense care ii reprezinta pe daci, ca dacii sunt singurul popor infrant de romani care a beneficiat de o cronica in piatra (Columna lui Traian), iar in Romania cultul dacic sau cercetarile in aceasta directie sunt considerate extremiste sau de orientare legionara...

In al doilea rand, spuneti ca "Demersul protocronist se plaseaza in zona extremismului, mai ales cand trateaza un fragment istoric putin cunoscut". Pai, daca este putin cunoscut, este firesc sa avem mai multe speculatii si interpretari. Iar atata timp cat nu avem o cronica-descriere impartiala asupra curentului legionar sau asupra regimului Antonescu sau a regimului comunist, acuza de extremism mi se pare exagerat de... comandata!

Personal, pariez pe "fabulatia dacismului" care chiar daca nu reprezinta adevarul istoric in proportie de 100%, nici nu contine doza de narcisism malign al teoriei conform careia unii "sunt poporul ales" si, ca atare, pot emite judecati de valoare asupra celorlalti si pot stabili limitele extremismului si nationalismului in functie de interesele lor de grup. Pariez ca teoria dacismului ne va readuce la esenta de care ne-am indepartat si nu la reinventarea unei esente. Dumneavoastra, ca si istoric, probabil ca nu va puteti permite vulgaritatea unui pariu. Eu insa, ca stranepot al strabunicilor mei, nu am nici o retinere.

Multa sanatate!"

Intrucat nu imi este prea sigur cum "functioneaza" site-ul celo de la Historia, imi expun aici unele nedumeriri, zic eu legitime... Am ajuns cu totii la un consens, in privinta unor fapte istorice dovedite, si anume ca Dacia a fost invadata de romani, care au cucerit-o partial in urma a doua razboaie de mare anvergura. Unii sustin ca barbatii au murit in razboi, altii ca au fost toti luati sclavi sau inrolati in armata imperiului si dusi departe... Buun! Dar femeile au ramas! Adica indiferent cati colonisti au venit sau soldati, cati migratori sau nemigratori au intrat in Dacia (cea cucerita...), s-au "intalnit" cel putin cu o populatie feminina numeroasa - intrucat cronici despre vreo deportare masiva a localnicilor nu s-au gasit, iar Stalin inca nu se nascuse....

Logic, cel putin 50% din populatia care se va forma in Dacia ocupata va avea radacina materna daca, iar radacina paterna diversa, dupa cum diversi au fost colonistii ajunsi in Dacia. Deci, daca doar 50% din poporul daco-roman si mai apoi roman are radacini dace, mi se pare firesc sa stiu cate ceva despre acea radacina materna, daca nu doar din curiozitate, poate si pentru a intelege ce anume vrea sa spuna cineva care ma injura de mama...

Printre altele, sa nu uitam ca mamele sunt cele care transmit zestrea culturala a unui popor mai departe... educandu-si copii, transmitandu-le valorile si reperele mitice. Deci, este oare prea mult sa dorim deslusirea profilului si caracteristicilor acestei radacini dace, care a fost amprentata de insemnele civilizatiei fierului, de constructiile cetatilor si exploatarile aurifere?

Serios acum, am oare pretentii exagerate incercand sa aflu cate ceva despre bunici? Sunt legionar si extremist daca vreau si eu sa stiu cum traiau bunicii mei - ma rog, o parte din ei? In cazul in care raspunsul este "da, esti extremist!" doresc sa aflu cate ceva despre legitimitatea pe care o are cel care mi-l va da, de a emite judecati de valoare ! Abia apoi, ii voi raspunde....

un pas inapoi...

2011-10-07T04:18:00.005+03:00

Am fost intampinat de dimineata, de anuntul mortii lui Steve Jobs. Cunoscand din media cate ceva despre boala care l-a ingenuncheat, am avut un moment de compasiune fata de omul care s-a stins. Am citit despre afirmatiile sale de-a lungul timpului si despre o scurta descriere a vietii celui care a infiintat cateva companii de succes si a inventat cateva aparate de foarte larg consum.

Chiar daca mi-a devenit brusc drag, in momentul in care am aflat ca tot el a infiintat Pixar, nu am putut sa nu remarc comparatia sau asemanarea deplasata dintre Steve Jobs si ...Einstein!

Am avut asa, vreo cateva ore un gust amar in gura si asta nu se datora in nici un caz celebrului disparut. Pur si simplu imi este greu sa accept, ca un inovator, un om inteligent care a fabricat un produs - este adevarat, de larg consum- poate fi comparat cu un vizionar care ne-a consolidat identitatea universala, care a deschis drumul unor curente noi in fizica si care ne-a aratat universul intr-un fel care ne-a facut sa devenim parte din el...

Din punctul meu de vedere, comparatiile nu incap, fiind doi oameni care au "activat" in domenii complet diferite: Jobs a facut cariera inventand produse dorite de foarte multi, imbinand stralucit marketing-ul cu utilitatea acestora; Einstein a rescris coordonatele fizicii.

Este ca si cum l-am compara pe inventatorul automobilului cu Heidegger... Dincolo de stupiditatea demersului comparativ, mi-a atras atentia nivelul nostru, al consumatorilor de presa si al producatorilor de presa: putem confunda foarte usor un zugrav cu un pictor. Nu creeaza amandoi??? Ba da, creeaza. Problema este insa a noastra, care includem intr-un numitor comun pe toti aceia care ating nivelul de zugrav, indiferent cat de mult se inalta deasupra acestuia.

Se pare ca nu mai avem "instrumente" care sa ne semnalizeze dincolo de punerea in practica a unui proiect. Pentru arta, filosofie, stiinta nu mai avem semnal... singurul semnal pe care il receptam viguros, este cel al banilor: daca ceva aduce bani este grozav! Daca nu aduce bani, de ce sa ne obosim sa mai vorbim despre el... poezia, filozofia si stiinta nu se pot tranzactiona la bursa! Chiar daca domnul Jobs a inventat - printre altele - un super telefon, iphone-ul, noi vom debita aceleasi banalitati pe care le-am vorbit la modestele Nokia si inca pentru multa vreme de aici inainte...

2011-10-04T00:28:00.005+03:00

vinul tau e amar de soare,

vinul meu dulce de nori,

pot sa-ti spun cum te-as bea toata,

pot sa-ti spun de cate ori…

Ce petrecere ne-asteapta

si ce vis sa-mpartasim,

cu al tau cules din soare

si al meu doar simplu vin…

As turna vorbe de-a valma,

peste-nchipuirea noastra,

si visandu-ma senin ,

m-as visa la nunta noastra.

La fereastra inspre tine,

picatura mea de vis,

stropul meu de vin albastru

bland si simplu va fi nins…

Daca –as bea putin din soare,

daca-ai bea putin din nori,

am muri intr-o secunda,

am muri de-atata ori…

scoala

2011-09-30T21:37:00.008+03:00

In luna septembrie, pentru multi a inceput scoala. Cred ca a fost un prilej pentru etalare de toalete festive, un bun prilej pentru cheltuieli suplimentare cat si pentru aduceri aminte si nostalgii ale anilor de altadata...

Pentru mine, a fost un bun prilej de reflectie asupra celor ce as fi vrut sa fiu invatat de catre dascalii mei si nu am fost, despre ceea ce m-ar bucura sa se predea in scoala dar probabil nu se va preda niciodata.

Am incercat sa cuprind in cateva fraze o parte din ceea ce a devenit definitoriu epocii noastre, pe care o parcurgem de vreo doua mii de ani incoace...

1. Religia, este cel mai subtil nivel al vietii spirituale pe care omul a trait-o de-a lungul timpului.

Oamenii care nu au avut acces la religie - la viata spirituala - dar au incercat sa se foloseasca de ea pentru dominarea maselor, au fost si sunt preotii...

Ei sunt aceeasi familie de multe mii de ani, schimband forma ritualurilor, dogmele si numele lor in functie de ceea ce se vindea mai bine. Preotii au fost intotdeauna oameni de vanzari: oamenii au fost captivati de Isus, ei au vandut crestinism si Noul Testament; au fost oamenii inspirati de Moise, preotii au vandut Vechiul Testament si religie iudaica. Pentru unii a fost important Mohamed, pentru altii Buda. Preotii s-au specializat pe un anumit sector de vanzari: crestinism, islamism, budism etc. Concurenta fiind mare (adica ciolanul), au aparut si culte, secte, in cadrul aceluiasi curent religios.

Axioma ar fi: Preotii sunt oameni de vanzari care au exterminat oamenii religiosi cu intensitatea cu care adevarurile traite si impartasite de acestia duceau la eliberarea semenilor de sub dependenta produselor vandute- dogmele bisericii.

2. Oamenii politici, au fost intotdeauna ocupati sa fie mai inalti decat restul. Au depins intotdeauna de masele largi ( fata de care trebuiau sa fie mai inalti) dar si de cei care le furnizau puterea, adica de cei care le-au tinut scara pe care sa se cocoate: biserica si camatarii apoi biserica si bancile.

Oamenii politici nu au construit nimic, pentru ca singura preocupare a fost aceea de a se inalta deasupra si de a-si exercita puterea asupra altora. De aici si confuzia intre oamenii politici si constructorii sociali. Libertatea pe care le-a dat-o forta-puterea, s-a rasfrant asupra constructorilor sociali, ai creatorilor, artistilor, meseriasilor si inventatorilor care au folosit-o pentru a pune aripi ideilor lor. Oamenii politici nu au construit nimic, decat propriul ego. Asa cum un individ foarte gras nu va vedea ce se afla sub burta sa, tot asa nici oamenii politici nu au vazut ce se construia si se crea sub umbrela egoului lor. Cand au reusit sa vada copacul constructiei printr-un incident nefericit (prea mult crescut), au ordonat imediat distrugerea lui si nivelarea solului. Omul politic nu poate accepta concurenta, pentru ca el este cel mai inalt doar urcandu-se pe scara...

Este evident insa ca de-a lungul istoriei au fost voievozi sau presedinti care ne-au calauzit constructia la modul constient. Ei au fost lideri si nu oameni politici! Liderii sunt chemati sau alesi- Oamenii politici se cocoata. Liderii sunt alesi datorita inaltimii lor- Oamenii politici au campanie electorala pentru a parea mai inalti....

Axioma: Oamenii politici isi fac reclama cu libertatile pe care le confisca, liderii isi asuma primii responsabilitatile libertatilor de care se bucura cei pe care ii conduc.

Libertatile confiscate se vor numi "drepturi", si cu cat se va vorbi mai mult despre ele libertatea din care au fost retrase, este mai vlaguita si mai stinsa...

3. Societatea actuala trece printr-o metamorfoza completa, iar axiomele anterioare trebuie completate. Conflictele si rasturnarile de putere au dus la un concept nou, care sa dea mai multa stabilitatate factorilor de forta, adica o perversa imperechere intre biserica si banci.

Manipularea "spirituala" a dat mana cu manipularea financiara. Astfel s-au nascut corporatiile, promovand diverse "curente religioase": fitness, alimentatie sanatoasa, farduri din extracte naturale, smartphon-uri si asigurari diverse - "fiindca meritati"-, amenintand cu iadul, adica saracia crunta, pe toti cei care ar incerca sa iasa din sistem. Corporatiile fiind imense si sistemele de supraveghere "a ereticilor" trebuie sa fie pe masura.

Axioma: cand orice retea este o afacere, si cand orice afacere devine o retea,inseamna ca paianjenii au urcat deja in varful piramidei trofice.

Si ar mai fi ceva, despre civilizatie. Cea mai mare greseala pe care o putem face, este sa ne drogam cu ideea civilizatiei pe care o construim si o lasam urmasilor nostri. Noi, ca europeni si ca occidentali nu am construit asa ceva. Am incercat sa tinem lumea pe loc, iar stralucirea unor genii ca Michelangelo, Beethoven, Heidegger si altii, nu sunt decat dovada nereusitei constructului civilizatiei occidentale, dovada ca geniul uman nu poate fi pus in lanturi. Aceasta falsa civilizatie, a insemnat dominatie, sclavie, secatuirea resurselor si pentru adevaratele civilizatii, exterminare. Occidentul nu a invatat limba altor popoare - le-a impus propria limba (engleza, franceza). Occidentul nu a invatat alte stiinte - a impus propria stiinta ca fiind unica adevarata. Occidentul nu a acceptat alte religii - si-a impus propriile dogme cu aroganta singurului detinator al adevarului. Occidentul a ignorat continutul, ridicand in slavi, forma, pe care izoland-o de continut, a ucis-o.

Axioma ar fi: cand cineva isi declara intentia de a te civiliza, poti fi convins ca eforturile sale se vor indrepta in directie opusa, adica aceea de a te face sa-i recunosti si sa-i accepti superioritatea. Si intrucat un baros va fi intotdeauna mai puternic decat un ceas, isi va demostra foarte usor punctul de vedere si in aceelasi timp vulnerabilitatea sa: in fata timpului, doar adevarul este nemuritor in timp ce forta este o perpetua variabila...

rabdare...

2011-09-26T02:38:00.007+03:00

...lumina ar putea sa taca,

dar intunericul n-ar fi lumina.

Si apa ar putea sa moara

dar moartea n-ar putea sa poata.

Vantul ar putea sa doarma,

dar somnul n-ar putea sa bata …

Pamantul ar putea sa planga

dar suferinta nu va fi pamant

cum lacrimile n-au sa fie

durere stransa in cuvant.

Si astfel nu va fi acela,

ce este doar cand tac ceilalti,

nu va fi golul niciodata, mai plin ca plinul, mai inalt.

Si chiar daca lumina tace

iar apa ar putea sa moara,

din gol nu se va naste apa,

nu va fi bezna noua randuiala….

Si nici prostia nu va fi intelepciune

nici urletul dementei, simfonie

doar desteptarea noastra si a lumii

le vor urma tacerilor nebune.

Plamada stelelor ne va urma de-aproape,

din lutul ingroparii sa dezgroape

lumina-nchisa-n noi de veacuri multe

si spatiile ramase ne-umplute.

Ploi vor creste peste oboseala,

si fluvii lungi ne vor purta spre soarta,

crescuta-n umbra neputintei

de a nu fi maine neschimbata;

stralucitoarea noastra poarta,

prea rabdatoare in a fi deschisa,

ne va primi topiti in apa calatoriilor fiintei…

spaima

2011-09-15T23:37:00.003+03:00

Inima imi fremata de spaima,

de spaima care va veni,

de soarele ce-ar plange maine,

de norii care nu vor fi.

Si mana se-nclesta in pumn

de singuratate cata simt,

de frica golului din palma,

cu golul fricii mele cand ma mint.

Oasele mi se topeau in pietre,

de cat de simplu e asa,

cu ne-mplinirea care a fost o vreme

si care implinindu-se ma vrea.

Inima imi fremata de moarte

de spaima zilei care asfintea,

de dragostea neinceputa inca,

ca maine ca si azi va ramanea....

Ochii mei, cuvintele si pasii

de singuratate s-ar induiosa

si fara sens anume, m-as intoarce

indragostit de insasi spaima mea...

Terorismul modern

2011-09-12T17:21:00.004+03:00

sursa foto: www.gandul.info

La 10 ani de la evenimentele de la 11 septembrie, dupa tone de maculatura in care se infiereaza terorismul si se deplang victimele acestuia, cred ca a venit momentul sa vedem cine sunt teroristii si mai ales ce inseamna terorismul contemporan.

Exista din ce in ce mai putini oameni care traiesc simplu si bazal, care nu pun prea mare pret pe "fitele" cu care ne impaneaza media viata de zi cu zi... Exista oameni care nu au dorit si nici nu doresc mai mult decat sa traiasca, integrati in comunitati in care relatiile de fond se traduc prin cooperare - intrajutorare si nu dependenta... Exista oameni pentru care o camila este o valoare, maslinii sunt nepretuite surse de hrana fizica si spirituala, caprele, albinele, pestii au valoarea vietii insesi si sunt respectate si iubite in consecinta. Exista oameni, adica, care insista sa-si pastreze si sa daruiasca mai departe demnitatea de a fi om, de a fi liber ca om.

Ce poate fi mai simplu sa pescuiesti cativa pesti in racoarea diminetii, sa pregatesti un file caruia sa-i dea gust lamaile din pomul de langa poarta, maslinele din spatele curtii si sa astepti calatorul flamand cu un zambet si o poveste, sa se aseze la masa?...

Plata acelei mese este suficienta pentru continuarea vietii in felul ei traditional si arhaic in acel colt albastru din Mediterana... Sau la fel de simplu poate fi sa mulgi caprele cu noaptea in cap, sa cureti si sa adapi animalele, pentru ca apoi sa pleci sa intorci fanul. Pamantul ofera suficienta masa verde pentru a hrani gospodaria taranului si, prin surplus, pe cei cativa interesati de produsele sale.

Aceasta insa, reprezinta o viata libera, in care relatiile interumane sunt mediate de elementul natural, iar echilibrul personal este dat de bunul simt izvorat din simtul necesitatilor reale si nu al pretentiilor fabricate in laboratoarele publicitare.

Aceasta viata, nu are nimic violent si agresiv fata de ceilalti oameni sau fata de natura, tocmai datorita principiilor care o guverneaza. Acest mod de viata nu potenteaza relatiile parazitare de tip "ajutor social" dar stimuleaza munca si utilitatea fiecaruia, dupa puteri, in cadrul comunitatii.

Acesti oameni - din ce in ce mai putini- cunosc sensul ajutorului financiar-material, dar niciodata nu il exploateaza din prisma perversa a dobanzilor... Acesti oameni nu au incercat de-a lungul istoriei cat si astazi, decat sa traiasca!

Liderii societatii de consum contemporane au luat imediat atitudine impotriva acestora: au incercat sa le stimuleze dorinta de a avea, de a poseda diverse bunuri de care nu aveau nevoie. Pentru toate acestea insa, trebuiau bani. Implicit, imprumuturi bancare pentru care s-a garantat cu proprietatile lor sau cu munca lor. S-a incercat din rasputeri sa-i faca pe oameni SA ISI DOREASCA...

Unii s-au prins ca ceva nu este curat la mijloc si au refuzat. In locul acestora, au semnat pentru imprumuturi guvernantii sau prefectii care au girat cu bunurile, proprietatile si munca cetatenilor pe care jurasera sa-i serveasca, in maniera simpla si directa de indatorare pe termen nelimitat.

Intr-un timp destul de scurt, taranii si micii producatori de marfuri sau servicii s-au trezit ca fermele lor nu sunt rentabile si ar fi cazul sa le vanda, micile mestesuguri nu sunt aducatoare de profit si ar trebui sa se angajeze in multinationale, laptele muls nu mai intruneste conditiile de calitate inventate de vreun institut obscur, prin urmare cum ar mai putea fi platite taxele aferente.............

Pentru ca asta este ideea de baza, asupra careia am putea reflecta: TAXELE. Cineva percepe taxe, iar toti ceilalti trebuie sa-si schimbe modul de viata pentru a le plati. Trebuie sa recurgem la artificiile civilizatiei nu pentru a trai mai bine, ci pentru a plati taxe din ce in ce mai mari. De ce? Pentru ca au fost luate imprumuturi bancare care trebuie platite inapoi. Dar de ce au fost contractate imprumuturile?? Ca sa aveti voi din ce plati taxele... Si circuitul se inchide.

Un terorist este acela care mentine o stare de teroare, de teama, care incearca sa manipuleze prin teama si teroare. Astazi, mai mult ca niciodata, actionam sub teama de a ne pierde locul de munca, comfortul, caminul, familia. Astazi traim sub teama de a mai iesi pe strada dupa o anumita ora, cu teama ca legile de maine ne vor fi mai potrivnice decat cele de azi.

Astazi traim sub teama executarii silite, sub teama exproprierii si in general sub teama repercusiunilor pe care le-am suporta in cazul in care am incerca sa iesim din sistem...

Desigur, un om care arunca o bomba intr-un metrou este un terorist, veti spune. Dar nu! Terorist este cel care il trimite si care se va folosi de teroarea produsa de moartea unor nevinovati. Primul este doar un fanatic sau mercenar. Teroristii sunt cei care se folosesc de teama ca de un instrument valoros, care o amplifica voit si constient, pentru a obtine rezultatul dorit: obedienta, sclavie.

Cine sunt cei care traiesc de pe urma asigurarilor de viata, a bunurilor mobile si imobile, adica de pe urma fricii fata de ziua de maine?

Cine sunt cei care traiesc de pe urma fricii de a spune "nu" sistemului?

Cine sunt aceia care efectueaza exercitii militare pentru a-si impune ideile politice si strategiile economice?

Cine sunt aceia care ameninta cu inchiderea robinetului de hidrocarburi si combustibili in mijlocul iernii?

In spatele raspunsurilor ii veti gasi pe politicieni, iar in spatele lor veti gasi marile corporatii.

Terorismul contemporan inseamna exterminarea unei colectivitati sau natiuni, pentru obtinerea de instrumente obediente fara identitate sau pretentii la identitate. Turma s-a substituit grupului pentru ca a fost impusa...

Terorismul modern s-a institutionalizat si s-a "statalizat". Terorismul s-a substituit democratiei chir daca ii pastreaza insemnele heraldice. Am trait in capitalism, apoi in comunism, iar acum in terorism. Chiar daca nu il recunoaste nimeni (si poate tocmai de aceea), terorismul a devenit ideologia dominanta a sfarsitului de secol 20 si inceput de secol 21.

Cred ca cea mai grea meserie, astazi, este cea de politician: chiar si ei se barbieresc uitandu-se in oglinda si inchipuiti-va cum este sa o faceti cu ochii complet inchisi... Cred ca cea mai grea munca este cea de membru in consiliul de conducere al unei corporatii: inchipuiti-va cum este sa luati decizii cu ochii inchisi... Iar cea mai grea lupta este a tuturor acelora care refuza in ciuda eforturilor nationale si internationale, ideologice si religioase, sa inchida ochii, sub teroare...

pistrui

2011-09-12T01:12:00.004+03:00

pistrui ratacitori de vara ,

gramezi de maci, apasatoare

si ce furtuni ingrozitoare calatoreau spre polul nord…

Muscand din vise si din somn

ca un flamand al neputintei,

plangeam ca nu te vad destul cu ochii fetei sau dorintei.

Stateam asa, cu mana-ntinsa,

un drum de-ntors fara de dus

apoi furtuni ne apasara, miscandu-ne de jos in sus…

Ca nu te vad, sau te-am vazut

nu mai avea vreo greutate…

Calatoream spre polul nord in scurta mea insemnatate,

printre secundele oprite

minute-ntregi apasatoare

printre corabiile cu panze din suflete ratacitoare….

zilelor de vara

2011-09-04T15:23:00.003+03:00

din roua alba au cazut secunde,

si ceasuri goale se uscau devreme.

In calea apei,

luminand,

ne rataceam peste campii,

din carnea ta

ardeau cuvinte

si infloreau in alta zi…

M-am impartit in

anotimpuri

si ceasuri lungi alunecau….

Campii se intorceau in lanuri

si noptile se intorceau…

2011-08-28T22:37:00.003+03:00

Ingrozitor de previzibili, ne taram batranicios spre nicaierea.... A crescut pretul aurului, si multi dintre noi am invatat ca cel mai scump pe lumea asta, este aurul....

Aurul care este doar un metal, a devenit nepretuit! Aurul, care este doar o conventie, a devenit bunul cel mai de pret, in care tezaurizam trecutul si viitorul umanitatii... si este doar o conventie, doar o blestemata de conventie, pazita de frica noastra a tuturora fata de armele si cruzimea celor care le poseda.

Pentru ca balanta intre un kilogram de aur si zecile de tone de grau va fi tinuta drept intotdeauna de zecile de tone de arme asezate pe acelasi taler cu multpreapretiosul aur...

De fapt, aurul este doar un leitmotiv, care ne impune atentiei conventia violentei, a fortei brute care primeaza oricarei valori...

Si de fiecare data, de-a lungul si de-a latul istoriei, ne-am aratat atat de previzibili cu toti aceia care sfidand o conventie le-au amintit oamenilor ca sunt oameni. De la Socrate la Lincoln, de la nativii nord-americani la maori... Ingrozitori de previzibili si de plictisitori...

praful si vantul au murit….

de plictiseala.

de ce-ar fi fost sa fim,

odinioara…

de-o pura intamplare, de-o poveste

de ce ar putea si nu mai este…

praful si vantul s-au pierdut…

de talpa.

de mersul ratacit ce nu se-ndeamna,

de ochiul obosit, de tampla,

de gandul care nu se-ntampla.

praful si vantul au murit…

de neputinta sau din intamplare,

dintr-un putin din fiecare.

somn

2011-08-26T04:04:00.003+03:00

Miinile-mi amorteau sub indoiala,

sub iarba mintii gandurile-au adormit.

Pluteam trezit de vesnicia

descatusata dintr-un vis.

Noptile mi s-au trezit sub stele,

Sub pielea pleoapelor lumina s-a ascuns.

Muream calauzind cuvinte,

In care nu eram deajuns.

Mainile imi tremurau de boala

Sub febra zilei aplecat,

Privind adanc in vesnicia

de care sunt induplecat.

Si orice intrebare simpla

primea raspuns de la-nceput

incat nescris ramanea semnul

sub care mintea s-a nascut.

Iar somnul meu era destinul

de a veghea peste abis,

incat stingandu-ma de sete

sa ma aprind din vis in vis.

Rosia Montana - prostia in direct

2011-08-21T15:59:00.007+03:00

sursa foto: http://http//www.flickr.com/photos/co-operativecampaigns/sets/72157622567945660/

In plina criza economica, prinsi in vartejul creat de prabusirea burselor, nu trebuie sa ne oprim in a gasi solutii si idei care ne-ar scoate pe toti din marasm, impulsionand obtinerea de noi profituri...

Pentru intreprinzatorii acestor zile parasiti de idei, iata cateva posibilitati : sa investim in prostie si sa o tranzactionam la bursa. Sa investim in lacomie si sa o tranzactionam la bursa. Sa investim in orgoliu si sa-l tinem la saltea.

Prostia este in crestere exponentiala cu numarul de locuitori ai planetei, care si el este in crestere. Suficient sa ne uitam la fenomenul "Rosia Montana": "izolarea PERFECTA a lacurilor de decantare cu cianuri", cat de folositoare pot fi 2-3 miliarde de dolari cand 40+20 miliarde de euro nu ne-au ajuns si nu se reflecta in nici un fel in nivelul de trai..., cat de important este pentru localnici sa aiba un loc de munca pentru zece ani si apoi zona sa ramana pustie - pentru ca mineritul cu cianuri este singura varianta de castig si sustinere a celor din zona..., compania lui peste prajit se va ocupa de reecologizarea zonei - desi nicaieri in lume nu s-a reusit vreo "reecologizare" dupa orice exploatare care a implicat decopertarea si cianurile...

Pe scurt, dupa exemplele de mai sus, ne-am astepta ca proiectul Rosia Montana sa dispara sub tacere si in arhiva prafuita a vreunui minister... Nicidecum, presedintele Basescu in persoana, gireaza pentru proiect si mai are si sustinatori! Deci singura investitie rentabila care aduce profituri sigure, este PROSTIA. Nu se epuizeaza, nu risca sa se perimeze, si poate fi tranzactionata in orice parte a globului ( a se vedea exploatarile din Alberta - Canada, un sublim monument de prostie si lacomie - absolut sublim! )

In plus, orice regim democratic se bazeaza pe opinia majoritatii! Iar majoritatea nu va fi niciodata elitista sau inteligenta. Majoritatea va fi in cel mai bun caz mediocra. Si ceea ce spun acum nu este un vot de blam asupra majoritatii, ci este doar o constatare...

Vom avea intotdeauna sustinere publica pentru PROSTIA politica, sociala, ecologica si economica, adica pentru orice initiativa aducatoare de profit. Dar nici cu cealalta "resursa" nu stam mai rau. Cine naiba mai vrea astazi sa se conduca dupa principiile bun, frumos si just??? Principiul general valabil este: muuult, cat mai mult cu putinta!!! La ce ne foloseste atat de mult? La nimic! Dar aici intervine depozitul de sub saltea: de ajuns sa trageti doar cu un ochi la orgoliul zemos si pestilential depozitat cu grija si imediat veti gasi sens si scop cantitatii, in detrimentul calitatii!

Nu cer sa-mi fie platite drepturile de autor, nu am pretentii.... Vreau doar sa nu ne mai ascundem dupa intentii marete si idealuri generoase. Investiti in prostie, si veti fi multumiti! Adunati actiuni in lacomie si multul va fi si mai mult. Nu ascultati de "papagalii" care habar nu au ce inseamna sa fi "smecher" si nu au fost in stare sa defriseze nici un hectar dintr-un parc national. Ne putem ridica din criza prin boala! Ce atatea crize economice? Daca am instaura o boala totala, un "cancer global", nu am suferi de crize din cand in cand, clar!

Deci, stimati oameni de afaceri - cu sau fara bacalaureat - si nu numai, investiti, investiti si iar investiti in singurul capital neperisabil, tocmai pentru ca este hranit in fiecare secunda de esecul vostru de a creste si a fi Oameni. Iar acest esec este atat de rasunator incat niciodata zgomotul sau nu va putea fi acoperit de murmurul paraielor si al padurilor verzi sau de mugetul cascadelor. Deci, daca nu veti auzi vocea planetei, soapta naturii, macar acum stiti cauza. Un mare esec... dar de ce va opriti? Investiti, investiti...

Rosia Montana - democratia in direct

2011-08-19T01:57:00.004+03:00

Lumea a fost cuprinsa de revolte si efortul - cel putin aparent - al ultimilor 20 de ani, este acela de propasire a democratiei in lungul si latul planetei.

Este clar daca ne uitam pe dolarul american, oricat ar mai valora el, ca democratia si Dumnezeu sunt una ( "In God we trust") deci pana la urma cine crede in Dumnezeu crede si in democratie si invers... Privind la megaconstructul democratic care cuprinde America de Nord si Europa, nu poti sa nu te intrebi cine raspunde de deciziile luate la nivel inalt? Adica cine raspunde de acele decizii care urmeaza sa se materializeze in timp si sa afecteze populatia unei tari sau mai multora?...

In primul rand, puterea legislativa - aia care dau legile - se schimba la patru ani... Puterea executiva - guvernul- se schimba la 4 ani. Puterea prezidentiala se schimba la 4-5 ani. Presa, nu a fost si nici nu va fi vreodata o putere. A fost si este un instrument puternic care a trecut dintr-o mana in alta si cam atat!

Acum ca avem cat de cat o imagine, sa zicem ca se va lua decizia sa se trimita un container cu cacat catre planeta Neptun. Lansam containerul in spatiu si ne culcam pe o ureche... Timpul trece si ne trezim peste 20 de ani cu zece nave de razboi extraterestre gata de invazia Terrei... Se poarta discutii intense la summit-ul G8: "Astia ce naiba vor, stie cineva?" Dupa un minut de tacere, isi da drumul la vorba un japonez mititel: "Acum 20 de ani ni s-a cerut colaborarea intr-un proiect ultrasecret, de igienizare...". "Cine v-a cerut?". "Pai, USA sa fi fost...". "Si??...". " Am trimis un container cu c**t in spatiu". " Cu ce??" "Imi pare rau dar translatorul cibernetic nu poate traduce...". "Sa trecem peste asta.. si ce s-a intamplat?" Nu mai stim nimic decat ca ne-am trezit cu astia pe capul nostru, gata de razboi si amenintandu-ne cu extinctia daca nu predam responsabilul incredibilului accident in care cei 4 membri ai Consiliului Neptunian au fost striviti sub 10 tone de c**t uman!". In sala, rumoare... Presedintele adunarii isi drege insa glasul si continua pe un ton evident mai relaxat: "In acest caz este simplu! Luam vinovatul si il predam pe o tava de argint! Am rezolvat!"

Rusii il privesc consternati, chinezii incep sa-si stranga hartiile iar cancelarul Germaniei lesina... Americanii, practici ca de obicei, puncteaza problema: "Pai asta si este! De unde naiba mai luam noi responsabilul, dupa 4 presedinti schimbati la Casa Alba si tot atatea Congrese!!! Sa nu mai vorbim despre coordonatorii misiunii care si-au schimbat pana si cipul implantat in fesa de vreo 7 ori, pentru ca le-au expirat termenele de valabilitate... De unde sa-i luam noi pe toti cei implicati? Eu zic sa facem ceea ce am facut intotdeauna...". Lumea a inceput sa se ridice si sa-si stranga hartiile urmand exemplul grupului de chinezi, fara sa mai asculte ceea ce stiau din experienta: "...sa ne rugam pentru soarta afacerilor -pardon, a popoarelor - noastre..."

Desi unii ar putea eticheta scenariul de mai sus ca fiind fantezist, el este cat se poate de veridic. Cred ca asistam la cea mai "grandioasa" fuga de responsabilitate, prin insusi constructul statului democratic: cum poate cineva care nu va mai raspunde peste 1 an sau 4 in fata nimanui, sa ia decizii care vor influenta generatiile prezente dar si viitoare? Cum poate un habarnist alcoolic sa decida imprumuturi care vor face din generatiile prezente si viitoare sclavi ai unor trusturi bancare? Cum poate hotari o gasca purtatoare de tava - pentru acelasi maimutoi imbibat de alcool - destinul ecologic al unei natiuni, siguranta biologica a generatiilor prezente si viitoare? Cum poate sa fie drept si just (chiar daca pare, nu e un pleonasm...) ca un grup de dementi lacomi si ignoranti sa decida pentru viitorul nostru, al tuturor, vanzand resurse si distrugand ireversibil mediul?

Nimeni nu va raspunde pentru Rosia Montana, pentru ca atunci cand otrava se va infiltra in puturile oamenilor si se va raspandi pana departe, in Tisa si Dunare, cei care au luat decizia de a-si burdusi conturile se vor afla departe de justitie, de durerea noastra si de blestemele suferinzilor admirand, poate, o noua bijuterie sau rochie din ultima colectie Dolce&Gabbana. Iar noi, care acceptam deciziile fara a cere si ASUMAREA RESPONSABILITATII, adica angajarea averilor si libertatilor celor care decid, noi ne privim condamnarea senini, cu o seninatate pe care numai reaua credinta si ignoranta cultivata de generatii o pot da. Sau poate prostia???...

Taxe si impozite...

2011-08-12T13:46:00.005+03:00

Acum cateva minute, am citit afirmatia presedintelui tarii vizand cresterea taxelor pe proprietate... Dupa parcurgerea catorva registre emotionale de la confuzie la furie, am decis sa scriu cateva randuri despre ceea ce inseamna abuzul suprem la care omul contemporan este supus prin lege, in oricare parte a lumii ar trai el...

Abuzul suprem, fata de care nu se protesteaza si nu exista pozitii contra, se numeste IMPOZIT.

Adica, vrea sa-si cumpere Vasile o casa. Costa mult, vreo 50000 de euro. Munceste saracu' pana da in branci, face economii si sacrificii, poate si un credit la banca (este clar ca Vasile al nostru nu are sprijin politic, daca trebuie sa faca sacrificii...), si aduna suma ceruta. Isi cumpara casa, se muta si are primul musafir:" de la primarie, pentru taxa pentru apa de ploaie care se scurge pe acoperis... Ce suprafata aveti aici???" Apoi altul de la "gaz", urmatorul de la salubrizare si desigur ultimul cuvant il va avea tot Primaria instiintandu-l ca are de platit impozit pe locuinta si teren, pana la sfarsitul lunii in curs...

Dintre toate taxele existente, cea mai comuna si mai imbecila in acelasi timp este impozitul, pe care orice cetatean onest il plateste, cu acelasi aer firesc cu care platesti taxi-ul sa te duca acasa.

Ceea ce mi se pare de neinteles este de ce trebuie sa platesc ceva de doua ori: odata ca sa-l am si a doua oara ca sa il folosesc? Exista impozit pe case si terenuri, dar exista si impozit pe masina!!!

Care este logica acestui impozit? Urmand aceasta logica pe care eu nu am descoperit-o, maine se va putea pune impozit si pe o cafetiera! Daca Vasile va dori sa-si cumpere o cafetiera, va plati cei 50 de euro - pretul cafetierei, dupa care, lunar, va mai plati 5 euro impozit. De ce nu? Este tot o masinarie, este tot o proprietate!

Impozitul este expresia practica a sintagmei: "traiesti, platesti!". Este o taxa pentru existenta!

Inainte de ridicarea unei locuinte in camp sau la margine de padure, acolo era un camp sau o margine de padure... Cine platea pentru ele? Evident, nimeni! Odata aparuta prima locuinta in camp sau in amintita margine de padure, pe langa pretul casei platit initial va urma plata unui impozit. De ce? Pentru ca un om, traieste acolo... Nu se impoziteaza terenul, ci existenta unei fiinte umane pe suprafata sa. Nu se impoziteaza casa, ci existenta unuia sau mai multor oameni intre zidurile sale.

Nu se taxeaza activitatea, profitul... Se taxeaza existenta! Este cel mai murdar mijloc de subordonare si exploatare a individului. Interesant este ca a aparut dupa desfintarea sclavagismului. Sclavul nu plateste impozit, pentru ca lui i se ia tot, chiar si viata daca stapanul doreste. Omului modern i se lasa viata, dar i se percepe impozit. Viata nu este posibila in lipsa unui spatiu in care sa se desfasoare: locuinta. Impozitul pe locuinta sau teren vizeaza taxarea a ceva fara de care viata nu poate fi. Desigur, unele civilizatii - ca cea nord-americana, de exemplu - nu puteau concepe o astfel de subordonare. Termenul de sclav le era necunoscut. Au fost exterminati, nu doar pentru a li se lua pamantul cum gresit cred unii. Au fost exterminati pentru ca nu puteau accepta sa plateasca impozit pentru pamantul pe care traiau. Unii sceptici, imi vor replica: daca ar fi asa, de ce nu se impoziteaza mancarea, apa sau aerul?

Raspunsul este simplu: pentru primele doua se plateste TVA care tot un impozit este, iar pentru ca aerul este imposibil de cuantificat s-au introdus toate celelalte impozite si taxe: suntem taxati pentru existenta noastra, pentru faptul simplu si banal de a ne fi nascut pe aceasta planeta, care musteste de libertati si de valori democratice. Daca s-ar putea cuantifica aerul, s-ar taxa consumul de oxigen iar restul taxelor ar deveni derizorii (asa-numita taxa de poluare este un pas in aceasta directie...).

Biserica ne invata ca ne-am nascut pacatosi si trebuie sa ne pocaim toata viata. Politicienii ne invata ca ne-am nascut platitori si trebuie sa platim toata viata. Daca v-am intristat prin cele scrise, imi cer scuze. Incerc sa compensez, cu o veste buna: oricat ati fi de stramtorati, se va gasi o banca binevoitoare care sa va imprumute. Deci, cu Dumnezeu inainte!

De ce este Anglia "sub asediu"?

2011-08-11T15:46:00.008+03:00

In ultimele zile, ziarele si posturile TV au vorbit mult despre violentele din Londra si alte orase mari din Anglia. S-a vorbit mult si lipsit de sens. Foarte multi experti si-au dat cu parerea inventand termeni si sintagme care sa descrie o situatie inedita si pentru ei, surprinzatoare. Pentru mine si probabil pentru cei care au trait si au muncit in Anglia, situatia prezenta este o consecinta fireasca a unei politici sociale si educationale gresite.

Lucrand in departamentul de urgenta, am putut sa vad in decursul unui an de zile o realitate dureros de urata, pe care britanicii o ascund sub pres de cate ori pot, pentru ca in Anglia, nimeni nu critica societatea engleza, nimeni nu vorbeste despre viciile sistemului social, in sensul punerii la zid a acestuia. Se comenteaza eventual in termeni de "prea putin" sau "prea mult", dar niciodata ca ceva este gresit. Pe scurt, la sfarsit de saptamana tinerii inunda localurile, beau crancen si se drogheaza temeinic dupa care multi dintre ei aterizeaza la spital. Cand spun tineri ma refer la cei cu varste cuprinse intre 12 si 40 de ani.... Foarte multe femei fac copii, pentru a trai din ajutor social. Pentru trei copii, se primeste suficient ajutor social pentru a nu mai fi nevoie sa muncesti. Desigur exista si alte ajutoare, foarte multe chiar pentru diverse boli mai mult sau mai putin inventate, pentru situatii sociale deloc exceptionale, dar care inseamna programe platite, locuri de munca pentru asistenti sociali si un urias consum de materiale si bani. Categoriile avantajate astfel sunt obezii, alcolicii si narcomanii, ma refer la cei cuprinsi in programe de reabilitare, in care nu prea se reabiliteaza nimeni, pentru ca odata reabilitat vei fi scos din program si astfel nu vei mai primii bani...

In Anglia, valorile sociale s-au schimbat dramatic (noi suntem pe acelasi drum, dar nu atat de departe...). Munca si castigul prin munca nu mai este o valoare pentru englezul de rand. Banul este totul! Concurenta, munca bine facuta, disciplina, sunt notiuni invechite, valoroase doar pentru generatiile anilor '60-'70... Banii conteaza si nu cum se face rost de ei. Cel mai la indemana mijloc, raman insa vanzarile. se poate vinde orice, iar daca celalalt nu are nevoie de marfa pe care vrei sa o vinzi, exista tehnici care sa convinga pe oricine de orice. Se numesc tehnici de vanzari. Ideea de baza este formata din doua directive: 1. totul trebuie sa devina o marfa, 2. ceilalti trebuie convinsi cu orice pret ca au nevoie de marfa pe care o avem.

Candva familia reprezenta o valoare. Acum este o marfa pentru care se incaseaza "benefits" - adica ajutor social, in schimbul voturilor oferite politicienilor generosi. Candva copiii reprezentau o valoare si pentru ca nu au putut fi transformati in marfa (Anglia nu este totusi Etiopia) au devenit ignorati... Acum, parintii isi ignora copiii, numind asta toleranta, adica nu ii bat si nu ii cearta. In schimb ii ignora. Am vazut un singur parinte intr-un an de zile, intr-un magazin din Warwick, sarutandu-si copilul de 2-3 anisori. Am vazut nenumarate cazuri in care copiii urlau intinsi pe podea in mijlocul magazinului, sau pe strada si parintii ii ignorau pur si simplu. Foarte multi parinti isi petrec noptile de weekend in pub-uri lasandu-si copii acasa nesupravegheati. Multi au ajuns astfel la spital in coma alcoolica, dupa ce au testat sticlele depozitate in dulapurile din bucatarie... Un numar impresionant de copii alcoolici.Un numar impresionant de copii cu tendinte suicidare, sau care se automutileaza. Sunt disperati sa atraga atentia, fac totul pentru a fi vazuti... Sau fac totul pentru a uita de situatia in care se afla, de statutul lor de tolerati. Pentru ca aceasta inseamna "toleranta" britanica: esti tolerat!

La cealalta extrema, copiii sunt deseori confuzi sub povara laudelor sau aprecierilor care nu au nici o legatura cu realitatea. Cineva spunea ca un copil crescut fara apreciere pozitiva din partea parintilor, va avea marea sansa de a se considera si a deveni un ratat. UN mare adevar! Englezii insa, au sarit in extrema cealalta si aplica aprecierea extrema in orice situatie: ai desenat ceva, esti fantastic! Ai mancat fructe, extraordinar! Ai inceput sa mergi la scoala, uimitor! Se folosesc numai superlative, pentru orice. Copiii devin confuzi cand sunt elogiati ca fiind geniali cand inghit o tableta de paracetamol, fac o adunare simpla, invata sa mearga pe bicicleta, sau nu si-au uitat caietul cu teme acasa. Totul este la fel: fantastic! Iar prin repetare excesiva, fantastic de plictisitor....

De aici deriva si urmatorul aspect, si anume "entertainmentul", adica distractia. Trebuie sa te distrezi, oricand, tot timpul, chiar daca nu-ti vine. Daca nu vrei sa te distrezi inseamna ca ai o problema, nu esti cool, si trebuie sa gandesti pozitiv ca sa-ti vina cheful! Nu exista probleme, tristetea se neaga, iar moderatia este de prost gust. Trebuie sa fi activ, sa participi, sa te distrezi continuu, pentru a evita plictiseala si depresia, pentru a evita probabil sa-ti pui prea multe intrebari. Toate acestea cer insa foarte multa energie, iar cand se ajunge la fundul sacului raman la indemana chimia si stimulentele ei...

Aici intra in scena drogurile, pe care britanicii le privesc cu o detasare impresionanta! Ce conteaza ca numarul celor care se drogheaza a crescut exponential in ultimii ani, ca persoanele dependente cunosc protocoalele medicale suficint de bine ca sa faca rost de droguri din spital? Este alegerea fiecaruia cum sa-si traiasca viata iar ceilalti trebuie sa fie toleranti cu ei... De exemplu, protocoalele medicale spun ca durerea trebuie tratata prima - pacientul se plange ca are dureri foarte puternice de spate sau de burta. I se da un analgezic usor. Pacientul geme, urla, si acuza dureri puternice. I se da un analgezic mai puternic. Pacientul urla in continuare, se zbate in chinuri in timp ce personalul medical ii ia sange pentru analize, il duce la radiologie pentru investigatii, etc. Pentru ca durerile nu cedeaza, i se administreaza morfina. Toate analizele arata valori normale, pacientul declara ca se simte mai bine si vrea sa plece acasa... Inca un caz "rezolvat" al departamentului de urgenta! Maine va veni din nou, sau poimaine, cand nu va avea bani destui sa-si cumpere "marfa" preferata.

Scoala se muleaza pe aceleasi tipare: activitati incepute si lasate neterminate, care calca in picioare creativitatea copiilor, "enterteinment" care frizeaza ridicolul mai degraba decat sa ofere relaxare si exersarea unor aptitudini, ignorarea celor cu probleme si introducerea lor in false programe speciale - in care au dreptul sa-si verse furia dar nimeni, niciodata nu va trata cauza, nu ii va intreba de ce.... Astfel daca esti agresiv, vei avea parte de ceva mai multa atentie (cineva iti va spune banalitati cateva minute la fiecare acces de furie, si vei putea sa iesi din clasa sau sa dai cu pumnii in pereti daca iti vine...). Nimeni insa nu se va sesiza daca copilul vine nespalat la scoala: este decizia parintilor cum sa-si creasca copiii... Si obligatia celorlalti sa fie toleranti cu mirosul...

Si inca ceva: majoritatea alcoolicilor din Anglia sunt englezi, majoritatea infractorilor sunt englezi, si majoritatea derbedeilor de pe strazi sunt englezi. Majoritatea imigrantilor au rolul ingrat de a face in Anglia muncile pe care englezii respectabili nu le-ar face niciodata, ca de exemplu sa spele masini sau sa lucreze in constructii. Majoritatea imigrantilor nu isi permit sa-si dea banii pe droguri si alcool, dupa ce au muncit 10-12 ore pe zi pentru un salariu mic, dar mult mai bun decat in tarile lor de bastina. Pot numara pe degetele de la o mana cati pacienti imigranti negrii, indieni sau din Europa de Est am tratat intr-un an ajunsi in coma alcoolica sau sevraj. Marea majoritate sunt britanici, ceea ce este explicabil: britanicii sunt principalele victime ale sistemului lor social, pentru ca au trait in acesta de mai mult timp decat ceilalti.

Ma intreb: in lipsa atentiei si caldurii pe care se presupune ca parintii ar trebui sa le ofere, in lipsa modelelor - altele decat Amy Winehouse-, dar in prezenta consumului de alcool si droguri ca singura alternativa a evadarii din lipsa de sens a vietii de zi cu zi, ma intreb deci de ce agresivitatea revarsata pe strazi mai surprinde? De ce socheaza? Chiar daca derbedeii din strada vor fi pedepsiti exemplar, chiar daca vor fi contracarati cu cele mai dure mijloace cum ar fi normal sa se intample, solutia nu ar fi completa. Societatea britanica va "fabrica" in continuare astfel de "rebuturi sociale" si cel mai grav este ca nu va recunoaste niciodata , ca este responsabila pentru aceasta.

in memoriam

2011-08-10T23:59:00.006+03:00

Imi amintesc numeroasele articole, expuneri, impresii revarsate in media, despre faptul ca ne-am nascut ortodocsi... Nu vreau sa "desfasor" vreo argumentare teologica, si nici sa subliniez ridicolul unei sintagme. Intrebarea pe care mi-o pun este daca suntem siguri ca ne-am nascut oameni??....

In mod voit, conceptul de om nu mai este un subiect care sa intereseze: toti suntem oameni, deci toti avem "drepturile omului", toti facem partea din tagma care trebuie sa se inmulteasca si sa stapaneasca planeta, din gasca superioara ca specie, care poate face orice vrea cu celelalte specii. Uitam insa - ma refer la cei care din cand in cand isi amintesc... - ca a fi om inseamna mult mai mult decat apartenenta biologica a unei specii. Acesta este motivul pentru care putem gasi in Biblie sintagma "fiul Omului", si nu intamplator se scrie cu majuscule... Pentru ca omul nu reprezinta doar o categorie de bipede, dar inseamna mai ales un rezultat al unei cresteri de la biologic inconstient la constiinta unitara, de la "om", la "Om".

Omul reprezinta fiinta devenita constienta de unitatea ei cu lumea, de responsabilitatea ei fata de sine si fata de lume. Adica constient ca este una cu lumea si totusi diferit...

In cateva cuvinte, cam asta este "omul", conturand in cele spuse cateva din trasaturile sale pe care foarte putini dintre noi le-am dobandit si nu fara o indelungata lupta cu noi insine.

Pe undeva, Nietzsche prin "supraomul" pe care il descrie, face referire la omul "Om", care a luat decizia sa creasca... chiar daca esecul este la fel de probabil ca si reusita acestui proces.

In acest context, si anume in lipsa oricarei legitimitati de a ne numi oameni doar pentru ca ne-am nascut printre bipede, neputandu-ne acoperi de "eticheta" de om prin simplul fapt ca a fi om inseamna mult mai mult decat o eticheta, este absurd sa decretam ca ne-am nascut ortodox, crestin, musulman, comunist, etc. , atata timp cat nici macar oameni nu am fost de la bun inceput. Avem sa devenim oameni in nenumarate lupte in care invinsi sau invingatori, ne vom fi confruntat cu acelasi adversar, pe care il vom inobila prin acceptare: noi insine.

Nu, nu ne-am nascut oameni si din intelegerea eronata a acestui concept se nasc abuzurile la care ne supunem semenii, planeta cu tot ceea ce contine. Pentru ca legitimitatea abuzului nu poate fi data decat de absenta "Omului" din om, de prezenta ambalajului in lipsa continutului.

Nu, nu ne-am nascut oameni iar evenimentele din ultimele zile de la Londra, subliniaza o data in plus acest adevar. Un adevar pe care bisericile si corporatiile il neaga: altfel cum ar putea avea toate drepturile de partea sa fiinta bipeda, lacoma si fudula, daca nu le-ar avea din nastere si prin porunca divina? Pai, le-as spune tuturor ca toate acele drepturi apartin in exclusivitate "bolnavului spiritual" care se autointituleaza "sanatos" ignorand perfuziile de care este legat.

Tuturor celor care asimileaza omul notiunii de orgoliu si nu invers, celor care asimileaza omul actiunii de a poseda, si nu invers, celor care confunda ignoranta copilariei cu maturitatea, le repet, ca nu ne-am nascut oameni si oricat de greu ar parea, unii dintre noi incercam sa devenim... iar unii au devenit, lasandu-ne dovada incontestabila a acestui demers.

....in memoriam, Octavian Paler

foto: www.octavianpaler.ro

metamorfoze

omul a imbatranit tarziu,

cu fiecare piatra,

cu fiecare zid.

Omul a calatorit putin,

cu fiecare apa,

cu fiecare mal.

omul s-a preschimbat in Om,

cu fiecare barbat si femeie

care au calatorit.

omul a descoperit moartea

cand moartea

l-a acoperit…

si inima lui a inflorit

cu ciresii, piersicii si regina noptii,

obosind impreuna.

Omul a imbatranit tarziu

dandu-ne noua numele sau,

fiecaruia,

la sfarsitul copilariei noastre .

fiecaruia,

la inceputul de dupa sfarsitul lumilor noastre...

Insemnatate...

2011-08-07T15:06:00.002+03:00

insemnatatea zilei si a noptii

va fi ultima insemnatate

iar scuturarea florilor de camp

ultima lupta.

o floare scuturata devenind

insemnatatea luptei

iar lumea inflorinda va pluti

doar o secunda.

Histria

2011-08-07T14:24:00.006+03:00

cetatea mea a fost odata

din flori, din paine si din piatra.

A fost popas si a fost barca,

a fost blestem … si rugaciune,

un necuprins cuprins de lume,

pe-oceane de pamant uitate - pamantul meu a fost cetate.

Adapostita de orgolii sub tufe mari de iasomie…

si-a daruit litera cartii

si clipa,

temeliei voastre de flori, de paine si de piatra...

in adancimi zidite-n apa

cetatea mea a fost, odata...

Cine

2011-06-03T22:01:00.003+03:00

cine-ar fi de-ar fi sa fiu

ratacitor?

cine-ar fi de-ar fi sa fiu

nepieritor?

cine-ar fi de-ar fi sa fiu

lumina?

Ce drum ar rataci cu mine

si cine ar pieri in urma?

Cine ar fi alaturea de mine

si totusi ar ramane umbra?

Cine ar fi Satana

cand eu ma joc de-a Domnul?

cine-ar cadea in joaca

ca eu sa zbor lasandu-l?

Si cine-ar fi de-ar fi sa fiu

tacere?

Si cine-ar fi de-ar fi sa fiu

uitare?

Si cine m-ar lasa in nemiscare

iertandu-ma,

ca sufletul ma doare?

...de-aceea sunt si uit

raspunsul la-ntrebare…

2011-06-03T18:31:00.002+03:00

Cand simt ca lumea ma strange, ca spatiul ei nu ma mai contine, ca sunt doar un strain cu pasaport biometric, ma uit in urma....

In urma si inainte, inconjurandu-ma ca un abur subtil, vad fetele, aud cuvintele scrise ale celor care au iubit pamantul pe care am facut primii pasi, cu pasiunea rascolitoare a unui amant sau unei amante care nu cunoaste limitele mortii si nici ale uitarii...

…lui Zaharia Stancu

Universul pasea pe hartie

in urme de semne,

descatusat de intrebare,

dansa pe hartie

esenta de Soare.

Pasea un copil ratacit,

sub norii umpluti de furtuna

printre copacii din urma,

tinandu-si la piept si sub frunte

padurea nebuna….

calului meu...

2011-05-26T15:41:00.002+03:00

Galopul tau m-a rascolit in oase

si coama ta o revedeam in somn

iar pasul tau ma sugruma de moarte

cand incercam vazandu-te, sa dorm.

firului de viata

2011-05-26T02:50:00.003+03:00

Firului de viata si de apa

fir de fum,

le-am urmat cararea

ratacind…

Firului de iarba si de vant,

fir de drum,

le-am urmat cararea

cautand…

Prin urzeala clipei si tacerii

panza vietii mele,

mi-am lasat povestea

ascultand.

Firului de luna si de stea

ramas bun,

mi-au lasat cararea

luminand

Intrebari si raspunsuri...

2011-05-25T22:47:00.005+03:00

Acum cateva zile, o colega ma intreba inocent ...cum a fost in comunism?

Perspectiva ei - italianca fiind -, era una pe care o recunostea extrem de limitata si saraca, adica un minim de informatii si pareri pe care parintii le-au discutat in familie.

Raspunsul, mi-a venit oarecum de la sine astazi, in timp ce ma indreptam spre serviciu si asteptam la semafor: a fost la fel...

In intersectiile semaforizate din Romania, se sta la trecerea de pietoni pana se face verde ca sa traversezi. In Anglia, ai un buton pe care apesi, ca sa se schimbe semaforul in verde. Dupa ce se schimba in verde, traversezi. Desigur, semaforul isi schimba culoarea in functie de celelalte din oras, cu care este sincronizat, adica la aceleasi intervale de timp, indiferent daca apasa sau nu cineva pe buton. Totusi, trecatorii apasa constiincios si asteapta verdele. Iluzia alegerii este completa.

Comunismul este un semafor clasic. Capitalismul, unul cu buton incorporat. Unii vor spune: ce prosti englezii astia! Dar se pripesc: intregul Occident sta la semaforul istoriei si apasa butonul unui semafor care se schimba in functie de indicii de bursa de pe Wall Street la fiecare patru sau cinci ani. Si cu toate astea, mergem la vot convinsi ca alegem...

In aceasta stereotipie desueta, orice dictatura devine "o gura de oxigen" pentru sistemul ruginit de atata democratie spalacita. Adica vine unul care se hotareste sa traverseze strada pe rosu!

Cu toate ca istoria ne invata ca de fiecare data a venit tramvaiul, actiunea poate fi mult mai tentanta decat asteptarea disciplinata, mai ales daca amandoua se desfasoara sub heraldica aceleiasi manipulari.

Cat despre afirmatia ca "daca nu invatam din greselile trecutului, istoria tinde sa se repete", cred ca este nitel eronata, menita sa induca un sentiment de vinovatie. Istoria se repeta indiferent de ceea ce invatam, atunci cand problemele si solutiile sunt false: adica, chiar nu se poate traversa pe pasarela????... Aia, pe care am putea sa o construim??...

P.S. Acum 20-30 de ani, Ceausescu, cu casca pe cap, punea cate un cancioc de mortar in diverse ctitorii ale epocii. Juca rolul intaiului constructor al tarii. Anul trecut, Emil Boc dadea la coasa in rolul intaiului gospodar al tarii. Astazi ii vedem pe Barack Obama si David Cameron impartind carnati si salata in rolul de "cel mai de gasca" al tarii . Si, apropo, noi mai stam mult la intersectia asta??...

2011-05-21T02:01:00.002+03:00

Ar fi timpul pentru inca o poveste...

A fost odata ca niciodata, a sasea zi... Atunci a aparut omul. S-a uitat la caine si a spus: "tu esti cel mai bun prieten al omului..." si a inceput sa ucida caini. S-a uitat la cal si a spus: "tu esti cel mai nobil prieten al omului..." si a inceput sa omoare cai.

Poate ca singurul moment in care care omul a fost sincer cu el insusi, a fost in timpul razboaielor in care oamenii si-au daruit preaplinul inimii lor, unii catre ceilalti.

Intr-o zi am vazut oameni multi in fata unui templu, rugandu-se si marturisindu-si dragostea pentru Dumnezeu... De atunci, nu l-a mai vazut nimeni!

Noapte buna!

http://www.antena3.ro/romania/imagini-socante-caii-salbatici-capturati-la-letea-isi-asteapta-sentinta-125683.html

2011-05-18T20:31:00.006+03:00

Intamplator, aflu despre invitatia adresata domnului Arafat la "masa adevarului" ... prilej de a reflecta cateva clipe la ceea ce stiu eu despre acest personaj si la "rezistenta" incapatanata pe care am intampinat-o ori de cate ori am incercat sa desfasor o alta descriere asupra personajului sau decat cea oferita de mass-media. Raspunzandu-mi propriilor intrebari, am ajuns la ceva mai important decat orice caracterizare, la un "ceva" ce ne mobilizeaza pe toti deopotriva, dandu-ne o orbita a propriei miscari.

Intrebarea ar fi, de ce suntem manipulabili? "A manipula" este un verb interesant, cu radacini despre care nu vreau sa amintesc... Totusi, de ce suntem atat de usor de condus pe un drum de opinie sau altul? Suntem chiar atat de prosti, de "giboni" cum ar spune un celebru ganditor in viata, ca sa mergem condusi de un fluier sau o portavoce?

Nu cred ca suntem (chiar) atat de prosti, insa avem necesitati umane. iar una dintre acestea ar fi etica, adica sa alegem si sa ne orientam intre "bine" si "rau". Asemeni unei busole care se misca intr-un camp magnetic "jalonat" de polii magnetici, omul se misca in campul ideilor intre "bine" si "rau". Nu se poate altfel in civilizatia actuala. Suntem conditionati de mici sa ne ferim de rau si sa mergem spre bine, chiar daca binele respectiv este raul celuilalt. Este o necesitate fundamentala a omului de a avea aceste repere intre care sa-si aleaga/accepte drumul. In momentul in care totul devine intunecat sau "raul" pare preponderent, necesitatea unui pol pozitiv, devine egala cu necesitatea de a respira. In lipsa lui, miscarea se blocheaza, nu mai putem merge de la "-" la "+", iar instinctul ne spune ca oprirea din miscare inseamna moarte, ceea ce este destul de adevarat. Ne vom lupta sa gasim ceva pozitiv, ceva bun, ceva care sa ne mentina pe linia de plutire in mentalul propriu si colectiv. Acesta este momentul cand un astfel de pol pozitiv, poate fi fabricat, pus in lumina reflectoarelor si idolatrizat. Orice argument ca albul nu e chiar alb va fi automat respins, pentru ca alternativa ar fi acceptarea lipsei oricarui pol alb... Adica sa raman intr-o confuzie perpetua, intr-un fel de ceata mentala? Fara a putea spune pentru ceva da si pentru altceva nu? Este groaznic!

Intre a fi amorf si a fi gresit, oamenii vor alege intotdeauna a doua varianta. Cei care ar putea sa vada capcana nu sunt prea multi iar de-a lungul istoriei ni s-a dovedit ca toti acestia, nu au avut un sfarsit prea fericit, chiar daca cei care pretind ca le urmeaza calea se autonumesc "preafericiti" fara vreo urma de impovarare sufleteasca...

Revenind insa la personajul Arafat, nevoia individuala resimtita la nivel public si anume aceea de a avea un "cavaler fara teama si fara prihana" care se lupta el si face si drege, este absolut induiosatoare. Neavand personaje politice pozitive, incercam sa le inventam... Adica sunt toti, dar chiar toti o apa si un pamant? Da. Eeee, asta este foarte greu de acceptat! Adica polul pozitiv, binele, Fat-Frumos, nu exista? Raspuns - nu! Pai, si noi ce facem??? Raspuns: tocmai este timpul sa facem ceva!

Ma gandesc cati pot sa accepte ca Arafat a fraudat sistemul de bani grei, prin licitatii castigate de propriile firme care au aprovizionat cu materiale sanitare si aparatura??? Cati pot sa accepte ca datorita acestui personaj multi medici au plecat departe de medicina de urgenta dar si de Romania? Cati pot sa accepte ca desi la inceput SMURD-ul s-a sprijinit exclusiv pe voluntari, acestora li s-a dat un picior in dos cand nu a mai fost nevoie de ei sau cand din voluntari au devenit angajati?? Si cati ar putea accepta ca totul este un exercitiu de imagine, bine pus in scena de cel care se declara tehnician?? Oamenii care au dat totul - si spun bine ce spun-, pentru medicina de urgenta si pentru pacienti, au disparut treptat din peisajul SMURD iar cei cativa care au mai ramas tin in spate tot SMURD-ul, inclusiv pe cei care omoara pacienti din nepricepere si lipsa de instructie...

Poate ca gresesc, poate ca sunt "negativist". Dar poate cineva caruia ii va placea sa urmareasca firele logice din povestea cu Arafat si salvatorul medicinei romanesti, va reusi sa ne lamureasca mecanismul prin care un oarecare - adica un om fara sprijin politic, un independent - poate ajunge subsecretar de stat si cum pot exista bani pentru "Baraca" din Targu Mures (care consuma enorm si fara acoperire sau pentru Telemedicina pentru care s-a investit enorm si nu produce nimic - beneficii zero...), in timp ce atatea spitale s-au inchis din lipsa de fonduri si nu de cadre medicale...

Desi Arafat o spune cu gura lui ca el nu vrea sa fie ministrul sanatatii ci doar cel care trage sforile la minister (adica doar beneficii nu responsabilitati), eu ii doresc sa fie ministru, sa reformeze medicina romaneasca iar cand "gibonii" se vor trezi ca niste pompieri care pana ieri tineau de tulumba, vin sa-i dea primul ajutor nu stiu cui din familie, cand vor incepe sa fie indignati- ei "gibonii" -, atunci poate se va observa ca asistentii medicali si medicii buni din sistemul de urgenta sunt acolo unde au mai avut loc: in strainatate...

sufletul pereche

2011-05-15T02:25:00.002+03:00

gasindu-ti sufletul pereche,

n-ai sa ramai cu trupul sau in brate,

nici nu-ti vei stinge setea de-a renaste…

n-ai sa ramai si n-ai sa pleci mai altfel.

Gasindu-ti sufletul pereche…

iti vei aduce-aminte ca esti singur

iti vei aduce moartea mai aproape,

si mitul ei uitat va fi o vreme…

gasindu-ti sufletul pereche

perechea ta, o vei lasa scapata

privindu-te pe tine din afara,

plangand ca un copil intaia oara…

Gasindu-ti sufletul pereche

n-ai sa ramai si n-ai sa pleci mai altfel

chiar de vei fi mai mult intr-o poveste,

vei continua ce ai uitat ca este….

Detalii...

2011-05-14T23:03:00.004+03:00

Ma gandeam la detalii...

La cat de importanta a devenit pentru multi dintre noi, o reala schimbare. Constient sau nu, suprapunem ideii de mai bine ceva complet schimbat si diferit de momentul prezent. Ne dorim o mare schimbare. Aceasta dorinta insa seamana mai mult cu o idee utopica sau cu proiectul traznit al unui fizician nebun! Cum am putea sa schimbam totul? Cum am putea sa schimbam totul, deodata?? Desigur, nu putem! Poate doar Dumnezeu....

Am putea insa sa schimbam detalii. Detalii din viata noastra, care compun imensul tablou al lumii contemporane. Sa fim intransigenti la detalii, inseamna sa ne construim propriul tablou si propria lume. Orice megastructura este alcatuita din detalii, si nici o megastructura, nu a fost construita dintr-o data! Totul a inceput candva, cumva si a continuat crescand...

Am citit acum cateva zile despre uciderea unor caini, vreo doua sute, la adapostul din Botosani. Ucisi cu cruzime, ucisi la comanda. Am citit si comentariile unor "iubitori de oameni" care ii acuzau pe "iubitorii de caini", repetand aceeasi retorica imbecila, si anume ca in timp ce unii semeni ai nostri mor de foame altii nu mai pot de grija cainilor...

Desigur, uciderea unor caini vagabonzi la comanda este doar un detaliu. Sunt multe afaceri tenebroase in Romania si in intreaga lume. Uciderea brutala cainilor vagabonzi si bagarea in buzunar a banilor pentru eutanasiere, este doar una dintre multele afaceri din Romania, adica doar un detaliu. Si minciunile presedintelui Basescu sunt doar un detaliu din activitatea domniei sale ca si abuzul asupra Parcului National al Muntilor Bucegi sau ca si taierea padurilor. Sunt detalii, de care dupa unii, nu ar trebui sa ne impiedicam...

Straniu pentru mine este ca in saracia si mizeria in care ne zbatem, mai putem sa ignoram detaliile. Adica pentru omul sarac conteaza si 5 lei. Pentru bogatas, nu e mare lucru. Pentru un sarac insa, este painea pe cateva zile pentru copiii sai. Nu suntem atat de bogati sufleteste incat sa ignoram crimele, uciderea sau eliminarea fara discernamant a unora dintre noi, chiar daca acestia sunt caini sau oameni.

Ni se fura demnitatea, manipulatorii mass-media ne-au transformat intr-o natie de hoti si brute, calai si mitocani, manelisti si cocalari... Copiii si tinerii geniali sau harnici cresc in umbra burtilor ragainde, a nesimtirii oportunismului porcesc care a devenit codul deontologic al politicianului roman...

Crestem sub semnul exhibarii vulgaritatii unor "Oana si Pepe", "Iri si Moni" vedete aduse din suburbiile psihopatologiei in decorul tabloidizat al unei false si strambe societati de consum. Prea saraci pentru a calca peste detalii, peste copiii parasiti in orfelinate sau tomberoane, peste pensionarii saraciti de un guvern grotesc, peste bolnavi fara medici si scoli fara profesori, peste paduri fara copaci, peste caini macelariti, indiferent care este pretextul care ne cheama inainte. Nu mai avem voie sa trecem peste, sa calcam peste cadavre!

Nu demult se vorbea despre medici care ucid pacienti, despre pacienti care dau spaga pentru a avea acces la servicii medicale precare, despre medici care pleaca din tara pentru un trai mai bun si, desigur, pentru mai multi bani... Comentariile de atunci din presa, conduse abil de comentatori sub pseudonim, au facut ca acum, cand spitalele devin magazii pustii revolta sa fie minimala, medicii si populatia deservita aflandu-se in doua tabere ireconciliabile, intre care sila si dispretul nu mai lasa loc unor actiuni comune, chiar daca agresorul este acelasi pentru toti.

Aruncandu-se in presa cateva articole de scandal in care oamenii au fost victimele unor haite de caini, s-a dezgropat securea razboiului din nou, de data aceasta intre oameni si caini. Solutia nu poate fi decat una, exterminarea cainilor! Doctorii au putut sa plece peste granita, cainii insa nu pot! Vor fi exterminati si noi vom pasi peste cadavrele lor si peste tot atatea detalii.... Vrem o schimbare majora, sa ne fie cu totul, dintr-odata, mai bine! Nu avem timp de detalii, dar tocmai prin ele putem schimba ceva! Poate nu este intamplator ca detaliile sunt ignorate...

Cand tara sufera si atatia oameni muncesc din greu pentru o bucata de paine, profesorii faceau o greva criticata aspru de cei care doreau o schimbare, fara insa sa schimbe ceva... Adica nu castigau destul din meditatii, nu erau multumiti ca primeau bani si pentru vacantele in care nu faceau nimic?? Profesorii au fost redusi la tacere.... ...Si nemernicii de pensionari care nu intelegeau ca tara trece printr-o criza economica, iar ei au pretentii nesimtite, in a-si primi pensiile asa cum au fost stabilite ele prin lege... S-au aruncat in presa cateva cazuri de pensionari profitori, care primeau in mod evident pensii exagerate si astfel, pensionarii au devenit un alt detaliu care trebuia sacrificat pentrui a merge inainte... Comentariile platite din media si-au jucat din nou rolul eficient. La fel cum si l-au jucat in cazul cainilor ucisi fara discernamant, la gramada intre zidurile unui "adapost" pentru caini.

Macabra afacere, in care banii pentru sterilizarea lor (bani europeni si nenumarate donatii...) s-au scurs in buzunarele atarnate sub burtile proeminente ale unor oameni politici ca si banii pentru eutanasierea celor bolnavi sau agresivi. Iar in tot acest timp, haitele agresive, dificil de prins, sunt in libertate pe strazi iar maidanezii care dau din coada cand aud fosnetul unei hartii de ambalaj, sunt prinsi rapid - pentru ca e usor- si ucisi cu bestialitate. Se trece peste cadavrele lor in saci de plastic si peste baltile de sange cu graba si inconstienta cu care am trecut peste toti: medici, profesori, copii abandonati, pensionari, pacienti, elevi....Nu se gasesc solutii pentru nici una din categoriile enumerate, se gasesc doar comentarii bolnave si platite, voit necenzurate, ale camarilei care ne guverneaza cu pumnul in gura si cu haosul de fiecare zi. Haosul nu poate fi transformat pastrandu-se detaliile care il compun. Schimbarea nu se poate face pastrand nealterate detaliile. Caragiale a spus-o magistral in dilema lui Farfuridi...

Noi insa, ignorand clasicii, trecem peste detaliile care au devenit punctele fierbinti ale cotidianului, dispusi sa le ucidem rand pe rand. Iar daca gresim cumva, Biserica Ortodoxa ne va ierta ratacirile sau nu le va observa, prinsa intr-un conflict de interese financiare cu Biserica Ortodoxa de la Ierusalim, pentru care banii pelerinilor ortodocsi sunt mult mai importanti decat detaliile vietii si mortii de fiecare zi... Si revin la utopia schimbarii: pentru ca este atat de greu sa schimbam totul, nu ar fi mai simplu sa nu schimbam nimic si sa trecem peste acest... detaliu....???

Descompuse...

2011-05-10T23:13:00.002+03:00

valuri de noapte m-au privit

intunecandu-ma cu grija,

de frica unui altceva, acoperindu-ma cu frica..

Alunecos in propriul trup

sau destramat in lumea toata,

ne-ntelegand de ce-am putut

si nu mai pot asa, deodata,

m-am dat pe aer si pe nopti,

pentru nimic am stat la panda…

Pentru nimic m-am risipit

si m-am vandut…

pe-un fir de soare ,

pe-o Aventura clandestina,

lasandu-ma acoperit de intuneric si de vina.

inconjurandu-ma de noapte,

iluzia unui infinit,

m-a urmarit pana la tine,

si pana astazi am murit…

emigrand...

2011-05-09T03:00:00.007+03:00

de cat pamant e plin pamantul,

de cat cuvant e plin cuvantul

de cata piatra doare gandul,

rostogolit.

Ce galben il imbraca graul

ce verde curge raul si ce ud,

cat cer e plin de stele si ce sus

pluteste o secunda de noapte si apus.

Cata povara verde si uscata

sub umezeala sanului de lut

isi lasa pasul apasat pe gura,

sub bruma care-I cade de pe tampla…

Il vad cum moare peste mine

ca sa se nasca maine dimineata:

de cat pamant e plin pamantul,

cata rotunda viata e in viata.

Ce simpla noapte si ce grea povara

sa duci pamant insufletit,

in sufletul care te poarta

intre apus si rasarit.

2011-05-09T02:08:00.002+03:00

Arunc o privire pe "Adevarul" de astazi si raman siderat de discursul personajului Basescu...

Dupa un moment de sovaiala, ajung la concluzia ca poate opinia mea conteaza in circuitul informatiei din mass-media sau ca ar putea conta. Ca de fiecare data cand am facut un comentariu, m-am semnat cu numele intreg, asumandu-mi cele scrise, adica sesizarea unei flagrante eschive din partea presedintelui, privind solutionarea problemelor reale ale Romaniei.

Pe scurt, afirmam raspicat ca domnul Basescu prin intermediul partidului pe care il conduce - chiar daca astfel incalca putin constitutia-, este direct responsabil de numirea si pastrarea in functii a "managerilor din regii", pe care ii arata cu degetul ca au sprijin politic, uitand sa spuna insa al cui anume este acest sprijin, cine il ofera... Nu am trecut cu vederea nici afirmatia potrivit careia institutiile statului s-au reformat din greu, in timp ce regiile si societatiile de stat, nu! Atata timp cat in acele societati si regii se aplica legile statului roman, nu prea se pot reforma unele fara altele.

In cele din urma, imi inchei comentariul si tastez codul necesar postarii si... surpriza: nu se intampla nimic! Nu apare nici o postare! Repet procedeul si ...nimic! Comentariul meu dispare de pe pagina iar de aparut ca tiparit, nu apare de fel! Cuprins de anumite banuieli, incerc o alta postare a unui alt comentariu, intr-o problema deloc "delicata" asa cum este viata noastra politica; un articol despre un politist american... Din nou, comentariul dispare ca si cum ar fi fost trimis, dar de aparut, nu apare nici acesta. Pentru prima data, incerc o smecherie: postez acelasi comentariu, dar sub un alt nume si adresa de mail. Comentariul a fost publicat imediat!

Am mai incercat si alte comentarii in ultimele zile la articole din "Adevarul", cu acelasi rezultat. Astfel am aflat ca sunt cenzurat in ziarul domnului Patriciu, si nu mai pot aparea nici macar la categoria "spam". Intrucat nu pot sa renunt in a-mi semna comentariile cu propriul meu nume, si nu pot sa renunt in a-mi asuma opiniile in egala masura in care presedintele Basescu nu isi poate asuma erorile partidului de guvernamant, ma vad silit sa abandonez pozitia de comentator si sa "absentez motivat" din rubrica de comment-uri. Nu este o tragedie, dar o intrebare imi da tarcoale: "cine se teme de Virginia Wolf? "

scoala

2011-05-02T15:37:00.007+03:00

Poate e timpul pentru o alta poveste... A fost odata o tara numita Libia... Locuita de multime de oameni, din cei ce se roaga cu fata la rasarit si capul plecat, era aceasta tara asezata intre desert si mare, bogata in petrol si aur...

Era condusa aceasta tara de un tiran, care cu mana de fier peste neamuri le tinea in pace, construind palate si drumuri iar supusilor le dadu legi care ii ridicara din saracie. Cu cei care nu ascultau de legile sale, era aspru iar nesupunerea le putea aduce moartea! Stransese bogatii fara numar, isi trimisese copii la scoli inalte peste mari si tari, iar tara o ridicase printre celelalte, si asa, incet, starnea invidia si lacomia altor regi si tirani...

Intr-o zi, acesti invidiosi se stransera si hotarara sa-i ia bogatiile si tara batranului! Mai intai platira oameni sa poarte zvonuri si sa indemne la nesupunere, starnind patima in sufletul celor dornici de mai bine. Cu ochii acoperiti de minciuni, oamenii nu au mai vazut ridicarea tarii lor... Au inceput nesupunerile, pedepsele, crimele... iar cei care pofteau averile tiranului, se stransera din nou la sfat si hotarara sa trimita arme si armate, pentru oprirea macelului pe care il pornisera tot ei...

De acolo, de peste mari si tari, unde copiii sai urmasera scoli inalte si invataturi drepte venira, astfel, armate nenumarate care ii arsera tara, distrugandu-i palatele si omorandu-i copiii... Iar in timp ce batranul isi blestema zilele si dusmanii, acestia sarbatoreau cu fast, nunta propriilor copii, cu multime de invitati si daruri, din birurile stranse de la supusii din intreaga lume... Noi, invatand o data in plus, ca oricat de buna invatatura ar aduna copiii in scoala, sa nu uitam sa ii ferim de cei care i-au ridicat zidurile si ii incaseaza taxele...

Noapte buna!

2011-05-01T23:32:00.004+03:00

...alunecau

alunecau multimi de foci albastre,

si hoarde sidefii de pesti,

alunecau multimi de vise

si ursii pe pamant paseau,

urmati de lupi si dropii triste,

urmati de herghelii de cai.

Balene cautau sa doarma

printre batrane continente,

sub zborul gastelor polare,

sub aurore ne-ntelese,

aluneca fiinta noastra

cu hoarde sidefii de pesti,

multimi de suflete albastre

calatorind din piept in piept.

Calatoreau cu elefantii,

cararile planetei noastre,

adulmecand urlau sub luna

melancoliile terestre,

ametitor visa padurea

si noi visand stiam ca este…

sub noi un suflet animalic

improspatand umanitatea,

pana la ultima faptura

pe care-o condamnam sa fie

tacutul martor al plecarii

din propria noastra vesnicie…

paradoxuri

2011-04-28T02:26:00.005+03:00

O poveste despre paradoxuri. Nu stiu daca ar fi interesanta, dar mi se pare cea mai potrivita poveste in zilele astea... De fapt sunt mai multe, asa ca am ales una pentru astazi, mai potrivita de Pasti. Le vom povesti si pe celelalte, pe rand...

A fost odata ca niciodata... niste preoti si niste oameni care credeau in ceea ce spuneau preotii lor. Preotii le spuneau ca intr-un anumit oras, o data pe an vine lumina din cer si aceea este lumina sfanta iar ei, preotii lor sunt singurii preoti indeajuns de drepti, pentru a primi lumina si a o da mai departe.

Religia lor, se dovedea a fi astfel singura adevarata de vreme ce numai ei, credinciosii acelei religii primeau lumina sfanta. Unii au inceput sa se indoiasca de faptul ca ar fi vreo lumina speciala sau ca ea ar aparea asa, din cer. Altii se incapatanau sa creada in sfintenia acelei lumini si in justetea religiei lor... Oamenii s-au impartit in doua tabere - asa cum fac ei de obicei - si in fiecare an, de Pasti, discutia era reluata si condimentata cu injuraturi si acuze.

Intr-o buna zi, a aparut la poarta unei televiziuni care transmitea in direct disputa dintre un grup de preoti si un grup de oameni de stiinta - despre lumina sfanta, desigur !- un om nici prea tanar si nici prea batran. Parea putin obosit, asa neras si cu parul lung. Portarul l-a intrebat ce vrea. "Pai eu sunt Isus si am venit inapoi pe pamant, ca sa fiu cu oamenii de Pasti! Daca tot sarbatoresc ei invierea mea, care s-a petrecut tare demult, m-am gandit sa o sarbatorim impreuna, asa ca... am venit!" Nu numai ca a venit, dar a si ramas. I-au gasit o camera goala cu pereti capitonati sa nu-si poata face rau izbindu-se de pereti si a fost trecut la rubrica " fara rude".

De ascultat nu il asculta nimeni, chiar daca bucataresele il apreciau pentru ca nu se plangea niciodata de marimea portiilor de mancare. La inceput, doctorul il vizita in fiecare saptamana, apoi doar o data pe luna iar dupa ce a vazut ca nimic nu se schimba in comportamentul pacientului sau, chiar mai rar... Si asa au trecut ani.

Intr-o zi insa, a venit o scrisoare, care continea un ordin: spitalul se desfiinta, urmand a fi transformat in azil de batrani. Opinia publica a fost indignata, pacientii scosi pe strada, cadrele medicale disponibilizate!

Omul nostru s-a trezit pe strada, cu cateva zile inainte de Pasti, cu niste haine ciudate pe el si cu o sacosa in mana stanga in care se aflau doua chifle si o conserva de peste. Nu s-a mai dus la televiziune, dar s-a oprit dupa trei zile de calatorie la o mare manastire, unde oamenii se inghesuiau teribil. A vrut sa imparta pestele, chiar daca era din conserva. Nimeni insa nu l-a bagat in seama: erau acolo pentru ca se impartea lumina...

Noapte buna!

copilarie putina...

2011-04-15T16:57:00.005+03:00

copilaria doarme,

la mine in pumn,

adapostita.

Cert pietrele pierdute de cer,

sub care am gasit-o….

Ploaia a murit,

in cioburi de soare

risipite pe jos.

Cert pietrele peste care am gasit-o,

stralucitoare…

Mana ma doare,

copilaria s-a ascuns,

adanc in sange:

Nu-mi cereti sa caut,

departe de mine,

Nu-mi cereti sa caut

prin venele mele…

Inima s-a ascuns

intre orizont si ochi,

intr-o linie subtire…

Am vazut

2011-04-14T15:07:00.010+03:00

Am vazut golul calcand pe lumina,

am vazut zidul apasator pe vant.

cuvantul ascunzand minciuna si

minciuna zamislind cuvant.

Am vazut cutitul indoielii,

am vazut curajul nevazand

bratul legii atarnat de gat si

in loc de juvat, pusa legea.

Am vazut umbra inimii mele,

am vazut spaima umplandu-mi plamanii,

muguri neaprinsi de viata si

viata latrandu-si stapanii.

Am vazut, am fost si am trecut,

am cazut la randul meu odata,

din nou apoi impiedicat si

am vazut… pana la capat.

popasul tacerii...

2011-02-05T20:00:00.004+02:00

Uneori, pentru a descoperi un lucru simplu, evident, avem de facut o lunga calatorie. Avem de schimbat o perspectiva, astfel ca lumina sa se reflecte din ceea ce privim si nu sa treaca prin...

Am fost surprins nu demult, de intrebarea unui coleg, venita in timp ce incercam sa descurc sensul unor analize de laborator primite: "pot sa te ajut cu ceva?" Foarte amabil din partea lui, mi-am spus in secunda imediat urmatoare. Apoi, alte si alte asemenea intrebari, ori de cate ori cadeam pe ganduri in fata a ceva... In cele din urma, iritat, i-am spus unei colege ca pur si simplu ma gandesc si, personal, nu cred ca am nevoie de ajutor in a gandi... si nici nu vad cum ma poate ajuta cineva sa gandesc in timp ce eu gandesc, decat doar daca am putea gandi impreuna, ceea ce este exclus atata timp cat fiecare poate gandi in propriul cap si nu in al altuia!

Dincolo de furia mea legitima, am avut bucuria si linistea celui care are o revelatie, o epifanie... In societatea engleza, a sta pe ganduri este ceva daunator, este privit cu reticenta si ingrijorare. Cum adica, te gandesti? NU actionezi? Nu te avanti? Nu poti spune ce este in mintea ta? Nu esti ca o carte deschisa? De ce? Te temi de ceva, de cineva? Tacerea, este condamnata din start. Meditatia este un nonsens. Introversia este boala. Am enumerat trei legi care stau la baza societatii britanice. Si nu numai....

Ne intrebam de ce avem razboaie, de ce oamenii reactioneaza, de ce nu suntem mai intelegatori si mai compasivi... Pai, in timpul comunistilor, s-a dezvoltat un plan amanuntit despre cum sa tina mintea oamenilor ocupata: autobuzele trebuie sa intarzie, la fel aprovizionarea cu alimente a magazinelor, serviciile sociale trebuie sa aiba sincope iar retelele de termoficare, electrificare sa aiba defectiuni minore la anumite intervale de timp. Cand am vazut prima data documentele epocii in care erau detalii referitoare la "captarea atentiei", am fost socat. Am condamnat o data in plus comunismul si m-am bucurat ca in sfarsit Romania a pornit catre o alta epoca, una capitalista....

Nu trece mult si observ aceeasi preocupare de "captare a atentiei" si intr-o tara cat se poate de capitalista, prima tara din Europa in care a avut loc revolutia industriala: Anglia! Reclame peste reclame, sute si mii de organisme si organizatii cu nume pompoase, care te apara si te protejeaza din pantecul mamei pana la locul de munca. Daca veti incerca sa vedeti cu ce se ocupa acele organizatii caritabile, nonguvernamentale, veti fi surprinsi: cu nimic! Exista sute si mii de licitatii in care se negustoresc fleacuri. Ruleaza fonduri imense, asigura o continua miscare sociala si cam atat. Vorbe goale, o miscare inutila. Daca veti incerca sa taceti, sa nu faceti nimic doar sa va ganditi, cineva se va opri sa va intrebe ce s-a intamplat, cu ce va poate ajuta.

Orice este permis intr-o tara democratica: sa porti voal pe fata, sa faci mitinguri de protest, sa comentezi despre regina sau guvern, despre bani sau sport, orice dar nu sa gandesti! Adica nu putem gandi in timp ce facem ceva, ar putea intreba unii???

Nu, procesul fecund al gandirii tine de repaos, fructificarea sa tine de concentrare si sanatatea gandirii tine de repaosul total, de meditatie. Lumea este aceeasi, indiferent de ideologie, preocuparea de a manipula si mentine structura puterii in stat este aceeasi... Altfel exista riscul ca oamenii sa ajunga la concluzia ca nu au nevoie de supermarket-uri, de poluare sau de politicieni. Ca nu au nevoie de cineva sa ii reprezinte mai bine decat o fac ei insisi, ca nu au nevoie sa li se spuna cat valoreaza munca lor pentru a o putea aprecia...

Langa mine s-a oprit un domn cu un aer absent care ma priveste aparent binevoitor:" How are you? May I help?? " Realizez ca privesc asfaltul de mai mult de 5 minute, fara sa ma misc din loc. "I'm fine, thank you!" raspund si ma indepartez grabit...

pentru Romania...

2010-12-18T21:30:00.007+02:00

Ascultam Edith Piaf, Laura Fabian, Maria Tanase... Aceeasi tara, aceeasi lume... Lumea celor care mai cred in daruire, in cantec, in zestre, in suflet... in ploaie si dans, in zapezi calde si lacrimi inghetate... in omenesc.

Dalida si Alain Delon, Aura Urziceanu si Aurelian Andeescu... Belafonte si Nana Mouskouri, ...flori si cuvinte, ploi de septembrie... il ascultam pe Gilbert Becaud si tandra sa "Nathalie", o ascultam pe Angela Ciochina cu "Trenul imblanzit"....

Am inteles pentru totdeauna, intr-o fractiune de secunda am simtit valoarea eternitatii, testamentul celor care construind au trecut, luptand s-au odihnit: lumea aceasta va muri/ lumea noastra inca nu s-a nascut!

Lumea dinlauntrul nostru inca tasneste asemeni izvoarelor reci, taioase strabatand cremenea.., nerecunoscute, ingradite. Ceea ce ne inconjoara, artificiul unei lumi care a uitat sa se schimbe din lacomie si lene, din adormire si nepasare, urmeaza sa moara in raceala proaspata a vietii refuzate atata timp...

Celor ce mai cred in pamantul numit Romania, celor care mai canta limba unui popor amestecat crescut pe pamantul numit Romania, celor care obosesc pentru ziua de maine ce va rasari deasupra pamantului numit Romania, le spun ca noaptea este mai adanca inainte de rasarit si iarna mai rece inaintea primei zile de primavara...

Le spun ca inca mai avem ceva de spus, ca inca nu putem sa inchidem ochii, inca nu a venit vremea mortii sufletului nostru... In echilibrul vietii si mortii, in balanta naturala a nimicului si preaplinului poate ca avem un moment de cadere, de uitare de sine.... Dar nu acesta este sfarsitul, tacand asfixiati de manele si politicieni, de coafuri si pomezi, de promisiuni electorale si smecheri de cartier,...

Nu putem pleca de pe scena blamandu-ne istoria sau pe cei care si-au ingenunchiat viata in fata ei, nu putem pleca autocritic, condamnandu-ne la nefiinta. Putem pleca infranti, dar nu autocritic manipulati de cei care nu sunt capabili sa ne infranga....

Ajutati de pretutindeni, de toti aceia care au dat lumii si au jertfit lumii, de toti aceia care au construit si au cucerit pentru un motiv ramas necunoscut, cum necunoscuta este esenta noastra, ajutati de tot ceea ce creste, avem a ne continua calatoria, constructia, visul... Avem a ne ridica fruntile si inimile catre cerul pe care l-am spalat cu privirile noastre si care ne-a acoperit in ratacirile noastre. Avem a spala murdaria lacoma pe care cei lacomi si-au facut-o imn... Sa spalam ochii nostri si ai celor care pacaliti de prea mult timp, si-au facut din loterie o speranta....

Am renuntat la prea multe... La cinste, la onestitate, la inteligenta si dragoste sub pretextul nerentabilitatii. Am renuntat la noi de prea multe ori, sub pretextul comoditatii...

Am acceptat modele nefunctionale prea destul. Am inchis ochii prea mult timp... Celor care mai cred in suferinta si cantecul numit Romania, celor care mai SUNT, le spun: lumea aceasta va muri/lumea noastra nu s-a nascut inca... Un an nou va incepe... Un an nou se va naste... Mai avem o sansa....sa incepem!

" N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,

surâd numai acei care suspină,

de n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,

de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai

cu mâna ta n-ai unge răni străine,

n-ai jindui după un colţ de rai,

de n-ai purta un strop de iad în tine.

Şi nu te-nalţi în slăvi dacă nu cazi

cu fruntea grea în pulberea amară,

iar dacă-nvii în zâmbetul de azi,

e c-ai murit în lacrima de-aseară."

Radu Gyr - Antiteze

Povara...

2010-12-12T00:13:00.003+02:00

Departe de Romania, sub apasarea dorului de casa..., zilele au un numitor comun, monoton, acela al indepartarii. Orice cuvant, cantec, stire din Romania, devine un mesager pe care il primesc cu o deschidere totala.

Si totusi, astazi cand am reauzit un colind traditional cantat de Hrusca, am simtit ceva ripostand in adancul meu, am simtit revolta. M-am simtit din nou in fata a ceea ce m-a alungat de acasa, luandu-mi PATRIA... Am simtit drama, a mea si a noastra... Am cautat in urma, am privit prezentul, m-am privit pe mine, apoi am scris...

De-a lungul si de-a latul istoriei, intreaga noastra drama poate fi cuprinsa intr-o singura lupta, indreptata impotriva unui dusman general si ascuns, acoperit de cuvantul "mediocritate"... In fata lumii, in fata existentei, omul poate fi sau se poate preface ca este. Omul poate iubi sau se poate preface, poate ura sau se poate preface, poate fi fericit sau se poate preface...

Deciziile prin care ne indepartam de ceea ce santem - si suntem ceea ce simtim ,- ne fac apatici, plictisiti, tradatori si sclavi ai rutinei, raportati perpetuu la ea, ca la un punct invariabil de referinta.

Sentimentele ne definesc, ne dau consistenta dar sentimentalismul, -pentru ca asta inseamna mediocritatea-, sentimentalismul ne dilueaza, ne ucide fiinta sub praful fardului ieftin, sub masca de circumstanta... Tot ce inseamna arta, se afla sub semnul sentimentului si a adevarului, pentru ca adevarul este cel mai puternic sentiment. Nu poti zbura cu aripi false si nu poti iubi cu zambete si replici de ocazie. Poti plange sau poti rade, poti fi extatic sau trist dar nu indiferent, pentru ca sentimentalismul este apanajul indiferentului, a incapabilului de a se lasa sa simta, este dulcegaria celui care nu poate fi miere dar nici fiere,... este cucoana care te toscaie din buze in dreptul urechii in loc de sarut, este zambetul din reclamele la pasta de dinti, este seriozitatea bisnitarului la costum, aerul de siguranta al politicianului in spatele cordonului de bodyguarzi...

Sentimentalismul este umoarea celui mort, acoperind cu mirosul ei pestilential ochii copiilor si visele lor, hotararea parintilor si demnitatea batranilor. Sentimentalism inseamna manele, telenovele, "Rapirea din serai" pe peretele bucatariei bunicilor. S-a insinuat dintotdeauna in mintea oamenilor, cu ilizia comfortului, a satisfactiei pe jumatate, a copiei care se poate substitui originalului.

L-am ascultat pe Hrusca si m-a durut. Am ascultat-o pe Maria Tanase si am plans. Nu e o chestiune de gust. E daruirea lui a fi in ceea ce faci. Calea de mijloc este locul in care extremele se intrepatrund, si nu golul dintre ele... Sentimentalism, indiferenta, mediocritate - o trista trinitate, o cruce pe care ne-am rastignit istoria, o povara pe care am impartit-o nedrept copiilor nostri... Lume, lume...

"poveste nesfarsitoare... "

2010-11-18T21:02:00.005+02:00

In ultimele zile, osardia cu care revista "Historia" a publicat materiale continand critici la adresa unor personalitati din sfera politicului, artelor, mi-a readus un gust amar in memoria olfactiva; acela al hapurilor pe care eram silit sa le inghit cand eram copil, care dincolo de calitatea lor curativa indoielnica, insemnau totodata constrangere,autoritate si o gramada de efecte secundare...

Ma refer aici la articolele in care este acuzata, combatuta, aratata cu degetul, atitudinea antisemita...

Cred ca cei mai agresivi, mai plini de ura si mai daunatori normalitatii sociale, sunt asa zisii acuzatori ai antisemitismului. Spun asta in contextul in care a acuza sau a blama o intreaga natiune sau un intreg popor, este o actiune pe care o descalific din start. Putem observa consecintele antisemitismului, la fel si pe cele ale condamnarii sale: sunt aceleasi!

Adica unii, sub pretextul apartenentei la un popor sau o religie, sustin ca vecinul evreu este un nemernic. Altii il apara pe speculantul profitor, pe interlopul nemernic, pentru ca este evreu.

Unii sustin ca evreii sunt victime si au fost intotdeauna victime. Altii ii considera calai si au fost intotdeauna calai.

Am observat insa ca nimeni nu loveste, nu condamna ticalosia, santajul, furtul, crima, traficul cu arme sau carne vie, exploatarea la sange a oamenilor sau a pamantului...

Moralistii sunt ocupati sa apere sau sa sustina semitismul, adica daca esti evreu esti inocent. Extremistii incearca sa acopere cu numele de evreu orice culpa reala sau imaginara, daca esti evreu esti vinovat.

Miscarea s-a amplificat in curentele nationaliste, de unde isi trage de fapt radacinile: germanofil, hungarofil, anglofil - germanofob, hungarofob, anglofob.

Sau ii bagam pe toti la gramada, sau ii scoatem pe toti la gramada. Ma intreb, nu putem fi putin mai selectivi?

Ticalosul este ticalos indiferent de nationalitate, religie sau apartenenta politica. Scursura este scursura...

Ciudat, regasim aceeasi inversunare in atacarea si demolarea unor curente sociale: comunism, capitalism etc. Cum poti condamna creatia unui popor fara a-l condamna si pe el? Imposibil!! Popoarele au construit, ridicand printre ideologii de circumstanta, piatra si lemnul pana la eternitatea cuvantului, iar cuvantul pana la eternitatea tacerii.

Au sadit gradini si cimitire, au sapat fantani si au cautat spre stele, au scris papirusuri si au insemnat harti. Daca insa acest demers s-a aflat sub semnul zodiacal al comunismului sau imperialismului, ghinion: totul este sters si pus de cronicari harnici sub semnul nimicului, in functie de interesul conjunctural de putere. De ce, ma intreb, se condamna comunismul???

Raspuns: pentru ca el a reprezentat cea mai neagra perioada...etc. Complet fals!! Criminalii, tortionarii si scursurile sociale, au reprezentat cea mai neagra fila a istoriei noastre sau a altor popoare, dupa caz.

Ce diferenta exista intre aceia care au propovaduit egalitarismul, dar l-au aplicat pentru a-i face pe ceilalti egali in a-i sluji pe ei, cativa profitori ai unui cutremur social si cei care propovaduiesc competitia dar o aplica sub stindardul lacomiei, invingatorul fiind cel care suge mai eficient seva celorlalti...

Suna moral, justitiar: sa condamnam comunismul, sa condamnam nazismul, sa condamnam capitalismul, adica toate formele de guvernare cunoscute pana in prezent! Toate au gresit, trebuie demolat totul cu sarg si consecventa! Dar Oamenii, ei, Oamenii, unde sunt? Ei au construit sosele, biserici, ziduri si metereze, scoli si apeducte, cazarmi si lagare. Ei au plans si au iubit, ei au strans si au risipit, ajungand la o agoniseala de spirit pe care au si incercat sa o transmita mai departe... Oamenii au incercat sa ridice, stramb sau drept, au incercat sa cante fals sau angelic... ei unde sunt??

Sunt sub ruinele imperiilor si structurilor pe care ne grabim sa le condamnam, sub ruinele ideologiilor pe care le stergem cu radiera istoriei din patrimoniul umanitatii. Acolo sunt Oamenii, striviti sub uitarea impusa... inntr-un incarcerant inconstient colectiv Istoria actuala se incearca a fi o colectie de etichete, un vraf de dosare, in care dupa semnul plus sau minus pus pe coperta, Oamenii sa dea din coada la deschiderea lor sau sa-si acopere urechile vinovati.

Am invatat privind in jur, ca Oamenii trebuie ingropati adanc, condamnati repetitiv, pentru a face loc scursurilor, dejectiilor care nu pot construi nimic, nu pot vindeca sau iubi! Dar pot judeca, pot pune la zid, la zidul pe care l-au ridicat altii - ei nefiind in stare -, moralisti istorici, moralisti religiosi, moralisti sociali, moralisti de salon si de scena!

Pentru a fi mai eficienti, ei au nevoie de analisti, care sa le serveasca materia prima... Acestia analizeaza realitatea!!! Adica ceea ce nu poate fi decat trait, ei analizeaza!!! Confunda si suprapun procesului de prelucrare a datelor pe acela al trunchierii si manipularii ascultatorului!!! Analistul iti explica de ce mori de foame, in ce conjunctura ai ajuns sa crapi, iar moralistul te convinge ca bunastarea ta trecuta este condamnabila, iar saracia crunta este virtute!!

Analistul poate fi istoric, sociolog, psiholog...

Moralistul poate fi politician, preot, sau "formator de opinie".

Pe orice drum am apuca, mai devreme sau mai tarziu, se va dovedi o imensa greseala, va trebui sters totul (adica confiscat...), iar pacatosul pus la plata. Totusi, parca lipseste ceva:" nobila victima"!

Adica indiferent ce ti se ia si cat, pentru a inghiti pumnul indesat in gura, pentru a apleca spinarea sub forma de virgula, trebuie folosita o forta de apasare corespunzatoare: vinovatia!

Asa ca analistii vor analiza, moralistii vor acuza, iar "nobila victima" se va arata! In fata "evidentei", ce mai putem face? Ne punem cenusa in cap, (daca nu ne-au luat-o si pe aia) si incepem cainta, adica ungerea curului gras al "victimei nobile" cu grasime...Nu, nu este o vulgaritate, este o uzanta. Peste putin timp, procesul de umilire al Omului va fi demascat, in sensul ca Omul a gresit dosul pe care trebuia sa-l unga... "Victima nobila" se schimba, si istoria se repeta.

Cel care a facut plecaciuni germanului in uniforma neagra cu zvastica pupandu-i cizmele lacuite, acuzat de saracirea celorlalti, se va intoarce sub biciul moralei eliberatoare si a analizei acide si se va prosterna in fata camatarului evreu ale carui neamuri necunoscute din gropile comune, devin martori neputinciosi la confirmarea statutului sau de "victima nobila".

Rasfoiti "Historia" si nu numai... o colectie de "nobile victime", moralisti si analisti curg dintre pagini...

Eu intreb retoric si poate a pustiu: Oamenii, ei unde sunt? Unde sunt mamele obosite, tatii flamanzi si copiii desculti... omenirea noastra uitata de omenie, unde este? Unde sunt casele de chirpici si rasetele de prin curti, horele si bascalia, unde sunt? Unde este istoria trecutului nostru, si in care tabere potrivnice a fost incarcerata din dorinta incatusarii Omului, ultimul soldat-copil, in fata trinitatii devoratoare de spirit? - cinism, ura si lacomie, analisti, moralisti si "nobile victime".

Ei, care in jocul tiranic al copilului care creste si nu-si da seama de puterea cu care strange pasarea in pumn, ei care au ranit, au zidit, au iubit si s-au batut cu propriile umbre, ei oameni amestecati prin faptele si credintele lor, prin slabiciunile si puterile lor, ei unde sunt? In care istorie si a cui?

Pana cand nu ne vom aminti de simplitatea trecerii lor, pana nu ne vom inchina simplitatii de a fi, trecutul ne va nega prezentul si prezentul trecutul, intr-o bolnava poveste nesfarsitoare...

jaf de trandafiri...

2010-11-08T22:45:00.005+02:00

"Pasarile nu mor niciodata. Ele zboara si nu se mai intorc..." suna citatul din Al. Ivasiuc pe care aproape toti colegii generatiei mele l-au strecurat in "caietul cu amintiri" de la sfarsitul gimnaziului sau al liceului. Citat, care pana acum cateva zile mi s-a parut putin prea romantic, cu un patrunzator gust de sirop.

Ceea ce i-a schimbat gustul, ceea ce i-a dat duritatea si fermitatea unui soclu, au fost schimburile de pareri din ultimele zile, referitoare la viata si creatia omului Adrian Paunescu.

Ma intorc in trecut, la Dabuleni in vara lui 1986: o mare de nisip brazdata de perdele de salcami, intre care adapostite de vanturi se desfasurau livezi de caisi si ciresi, campuri de soia si floarea soarelui, ardei si rosii, mazare si dovleci, rapita si varza, inconjurate de brauri de vita-de-vie. Perii, piersicii, merii si gutuii erau scunzi cu ramurile la indemana culegatorului, porumbul si fasolea erau dese cu roadele inghesuite, tot pentru folosul culegerii lor. Ochiul se bucura la vederea curgerii apelor prin canale pavate, cu salcii pe maluri, in care dis de dimineata taranii aruncau navodul pentru a-l scoate plin de peste...

Copiii spargeau pepeni pentru samanta, nimeni nemaitanand socotela miezului rosu care le colora fata. La fel si noi, adunati intr-o tabara de vara, dadeam cate o mana de ajutor la stransul fructelor si semintelor, dupa ce incheiam programul de informare asupra tehnicilor si procedeelor folosite la statia agricola pilot, de cercetare de la Dabuleni....

Printre arome si culori, seara, in jurul focului de tabara ne adunam pentru un cantec si o poezie. Cantecele Cenaclului Flacara inca mai curgeau intre oameni... nu era absurd sa vorbesti si sa canti despre Romania. Nu era stupid sa vorbesti despre dragoste sau sa reciti o poezie. Nu era absurd sa scrii versuri sau sa razi in versuri si nici sa urmaresti tacut rosul asfintitului.

Si nu stiu daca pragmatismul apasator al nisipului sau un altfel de apasare i-a facut pe acei oameni sa umple fiecare gradina si margine de camp cu trandafiri. Lanuri de trandafiri apasau privirea sub culoare, pana la verdele abrupt al salcamilor sau cenusiul soselei...

Nu vreau sa divaghez... lucrurile acelea nu mai sunt. Oamenii care visau constient si pur s-au imprastiat in toata lumea. Poezia a tacut iar focul de tabara s-a stins. S-a aruncat multimii ideea inutilului constructiei si Romania s-a transformat treptat intr-un santier parasit. Politicienii au oferit iluzia prosperitatii si bancile pe cea a proprietatii. Am cumparat iluzii pe bani grei.... Ne-am umplut buzunarele de etichete si chitante, consumul a devenit sport iar sportul o simpla marfa.

Nu vreau sa scriu despre Paunescu. Nu vreau sa mai vorbesc despre valoare si despre non valoare... cine poate masura?

Nici nu vreau sa cumpar amintiri de la cei care vor citi aceste randuri. Vreau doar sa acopar pustiul gradinilor de trandafiri ce nu mai sunt, a poeziilor care nu se mai canta :"pasarile nu mor niciodata, ele zboara si nu se mai intorc".

As vrea sa aduc o floare ofilita la capataiul generatiei de visatori, care a mai murit putin si semnificativ in aceste zile.

As vrea sa aduc tot atatea lacrimi de cate are nevoie floarea aceasta, sa renasca... dar, nu tine doar de mine; izvorul e in fiecare.

Retrospectiva

2010-10-09T16:10:00.008+03:00

Uneori ma opresc brusc si ma uit inapoi... Alteori imi ofer ragaz pentru o retrospectiva in mod planificat, cum ar fi pe parcursul unui weekend.

Scopul a fost intotdeauna acelasi, de a pune in balanta eforturile si castigurile, de a aprecia din perspectiva personala justetea drumului pe care ma aflu.

Am parasit de mai bine de trei luni sistemul medical romanesc, ghidat de dorinta de a munci intr-un mediu civilizat, cu reguli stricte si clare, in care a face performanta sa fie un de la sine inteles...

Intr-adevar, sistemul medical britanic este plin de reguli, protocoale, guideline-uri extrem de stricte. Am inteles ca a face performanta inseamna a urma cat mai strict - dincolo de limita absurdului, daca se poate -, protocolul!! Este frustrant sa discuti in protocoale, sa uiti de pacient in favoarea unui protocol, oricat de bine gandit ar fi fost el la un moment dat.

In plus, protocoalele oricat de complexe, nu pot inlocui inteligenta celor care le utilizeaza. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu injur si nu scuip... dar protocoalele medicale au fost gandite pentru a fi un ghid, un ajutor. In prezentarea multora din protocoalele NICE se afirma ca acel protocol nu se substituie gandirii clinice, afirmatie care la vremea ei m-a mobilizat spre a face pasul decisiv spre UK. Realitatea, cel putin in spitalul in care lucrez, este putin altfel....

De exemplu, un pacient de 8o de ani, cu o lombosciatica severa - cu dureri intense in ciuda medicatiei antialgice-, care il impiedica sa paseasca, sa se deplaseze normal si care locuieste singur, este un pacient care trebuie retinut la spital intrunind criteriile de internare . Au fost nevoie de multe ore de negociere cu echipa medicilor internisti, pana cand acest lucru a fost posibil. In general discutiile se poarta la modul: "suntem de acord ca trebuie internat dar sa-l vada mai intai ortopedul, sa fim siguri ca nu e altceva...". Ortopedul vrea un examen CT ca sa fie sigur ca nu e vreo piatra la rinichi, iar radiologul sustine ca este prea aglomerat pentru a face examinarea... sau radiologul este de acord dar nu imediat, ceea ce inseamna ca pacientul va depasi cele 4 ore alocate in sistem pana la luarea unei decizii un privinta sa. Se revine la interne solicitand internarea, invocandu-se si factorul timp. Acestia vor cere din nou sa fie vazut pacientul de un ortoped, iar ortopedul va refuza categoric in lipsa unei examinari CT... Pe durata acestui parcurs stupid, sa mai poate amesteca si medicul consultant din A&E, care sa sustina ca nu are rost sa se faca CT, anuleaza comanda pentru examinare, insistand sa fac trimiterea pentru internare... si totul se reia..., respectandu-se desigur protocolul.

Desigur, cineva ar putea sa se intrebe ce face pacientul, in timpul asta?? Pacientul ia calmante, si asteapta intr-un pat intelegand cu greu ca desi acasa nu poate pleca, inca nu e sigur ca se va interna...

Am intalnit pacienti adusi pentru ca lesina. In cazul persoanelor in varsta, lipotimiile sunt destul de frecvente, si dupa ivestigarea atenta pentru excluderea unor posibile cauze letale, sunt lasati acasa, sub supraveghere. Cu totul altfel arata o persoana de 50 de ani, activa, care lesina de doua ori pe saptamana, cunoscuta cu obstructie partiala de ramura a arterei carotide, si care are programare la medicul specialist peste 3-4 luni... Pana atunci va mai lesina de multe ori, se va antrena la lesinul pe strada si la birou, facand din orice activitate zilnica un sport extrem...

Dar aceste programari la mare distanta, sunt frecvente, astfel incat multe din ceea ce numeam urgenta ginecologica, medicala sau chirurgicala, sunt programate sa fie investigate de medicul specialist peste 2, 3, 4 luni...

Idea ca trebuie sa ma adaptez, ma face mai flexibil, mai suportiv, astfel ca am nevoie sa-mi spuna asistenta de doua ori ca pot si eu sa pregatesc patul pentru pacient, pana sa inteleg ca asta nu face parte din protocol ci din atitudine. Vorbesc cu seful departamentului despre acest aspect, in termeni protocolari iar a treia zi o asistenta imi confunda numele cu al unui medic spaniol care a fost nevoit sa plece dupa multiple conflicte cu asistentele britanice...chiar daca nu a ras nimeni, a fost desigur, doar o gluma...

Asistentele sunt un motiv de uimire si indignare perpetua... Nu completeaza capul de fisa, pentru ca nu au timp. Nu pun canule, nu pregatesc pacientul, nu trimit sange pentru analize, pentru ca nu au timp.Nici ECG-ul nu le prea iese, fie nu au timp fie nu pun bine electrozii... Totusi, in tura de noapte, lucrurile au mers aproape perfect, astfel ca dimineata m-a surprins zambind... : in tura de noapte lucreaza de obicei filipinezi si ...am inteles! Nu, nu vreau sa generalizez: o mica parte din asistentii britanici isi fac foarte bine meseria. La asiatici proportia este inversa!

Totusi, asistentele sunt foarte bine privite... Exista o limita de timp de 4 ore pentru fiecare pacient, patru ore de la inregistrarea pacientului la receptie pana la internarea sau lasarea acasa. Acest timp este o marja de siguranta pentru ca toti pacientii sa fie vazuti in timp util,.. sau asa s-a vrut sa fie la inceput... In conditiile unui numar insuficient de medici si paturi, acest timp este o umilinta in plus, si atat. Daca 20 de pacienti intra in sala de asteptare intr-o jumatate de ora (si asta se intampla des, fiind singurul spital cu sectie de urgente la 500.000 de locuitori la care se adauga si cei care tranziteaza orasul...),ei vor fi inregistrati la receptie cam in acelasi timp, astfel ca primii vor fi luati in primire de medici imediat ce au ajuns, iar ceilalti dupa o ora, doua, sau trei, ramanand doar o ora sau 30 de minute pentru a fi tratati conform protocoalelor in vigoare. Medicii se lupta, majoritatea incercand sa se incadreze in timp, dar sa-si respecte si rigoarea profesionala; daca nu din alte motive, faptul ca o greseala poate atrage retragerea licentei, te face sa fii foarte constiincios.

Aici apare rolul asistentei, asa cum o vad eu: pactizand cu agresorul (a se citi "administrativul"), vor insista pana la abuz, ca medicul sa-si ia decizia. Neavand nici o responsabilitate in acest sens, nu e prea greu sa-l presezi pe altul sa ia o decizie. Pentru respectarea timpului de 4 ore, spitalul incaseaza bani, iar la depasirea lui pierde bani.

In aceasta afacere care nu prea are legatura cu calitatea actului medical, asistentele dau cu biciul, medicii trag enorm (plus asistentii care au gresit nascandu-se in alta tara...) iar pacientii sunt in situatia stupida de a fi primiti in departament pe un scaun, sa li se ia sange pe coridor, iar perfuzia sa li se lege de lampa de perete... Acum un an, am facut un training la "baraca" domnului Arafat, in Targu Mures. Credeam ca inghesuiala, haosul si umilinta medicilor este strict locala, si nu de import; m-am inselat. Este o consecinta care nu tine cont de tara, apartinand viziunii exclusiv financiare asupra sistemului medical, indiferent care ar fi acesta.

Ceea ce este cu adevarat surprinzator este lipsa oricaror critici aduse sistemului medical. Singura afirmatie cu conotatie negativa auzita, a fost: "bad management", care se refera la felul cum a coordonat activitatea medicul de garda ...si cam atat. Concluzia mea este ca fiecare se teme, se teme sa-si piarda slujba, se teme prin educatie si consens. Oamenii se manifesta in functie de protocoalele aprobate, care ajung sa vizeze nu numai viata profesionala ... Imi aduc aminte de Romania lui Ceausescu, in care mergeam toti fericiti spre culmile "Epocii de Aur". Nu lipsa de libertate ne-a scos in strada. Ne-au scos frigul, foamea... Deocamdata, in UK sunt cele mai mari salarii din Europa in domeniul medical, si ...este trist. Incredibil de trist.

Medicina de urgenta, in limba engleza...

2010-08-21T23:17:00.010+03:00

Invitatia de a scrie un articol despre experienta in A&E am primit-o ca pe o provocare. Una dintre acele provocari pe care le accepti pentru a te onora pe tine insuti si, deopotriva, pentru ca esti dator.. Incerc sa ma explic si sa raspund totodata...

Observ de la inceput masa-tejghea din mijlocul incaperii. Este centrul de comanda al departamentului A&E (Accident and Emergency), echivalent al departamentului U.P.U. dintr-un spital judetean din Romania... In jurul acesteia orbiteaza 5-6 medici, 8 asistenti medicali dar si personal nemedical, de la asistenta sociala la forte de ordine. Sunt prezentat catorva dintre cei de fata, apoi sunt lasat in grija unui medic intre doua varste, bonom si obosit. Mai tarziu voi afla ca este din Sri Lanka... Undeva in urma au ramas interviul din februarie, alergatura si umilinta din Romania pentru actele doveditoare ale calificarii mele, microstatia ambulantei in care am lucrat pana in luna mai...

Imi vorbeste despre organizarea departamentului, modul de preluare a urgentelor si imi reprosez pentru a cata oara in ultimele 30 de minute, ca nu am exersat mai mult engleza.. Sunt nauc, am un milion de intrebari, ma balbai... Imi zambeste sugerandu-mi sa nu-mi fac griji: timpul le rezolva pe toate. Imi doresc sa il cred.

Medicilor britanici le este imposibil sa inteleaga ce anume imi este strain, ce anume nu inteleg... adica totul: de la fixarea unei canule intravenoase la un test de urina, de la completarea unui formular de analize la prescrierea unei retete cu diclofenac. Totul se face altfel. Pun intrebari, mi se raspunde. Intotdeauna. Din pacate cu alte necunoscute, care aduc noi intrebari. Sunt atat de familiarizati cu propriul sistem si niciodata nevoiti sa se adapteze incat le este imposibil sa estimeze dificultatile incepatorului... Sesizez ca medicii emigranti, arabi, indieni explica mult mai detaliat; au trecut prin aceleasi dificultati, imi explica din pozitia celui care a parcurs deja drumul pe care eu il incep.

Incep sa fiu disperat: dupa doua saptamani nu mi se pare ca as sti prea multe, iar garzile in care voi fi singur in luarea unei decizii nu sunt departe. Le impartasesc temerile mele. Se face un plan de urgenta: in fiecare zi, un medic consultant imi va impartasi din cunostinte, experienta. Dintre toti, medicul din Sri Lanka este un adevarat vrajitor. Un adevarat profesor. Imi pare rau ca nu am cum sa-l recompensez.

Intalnesc un medic roman, cu 6 luni avans fata de mine in aceeasi sectie. La inceput tatonam terenul, incercam sa ne cunoastem. Dupa cateva zile, e decis. Ma ajuta cu tot ce poate: carti, bani, experienta. Compromisul nu caracterizeaza momentele limita, in care trebuie sa te transformi pentru a supravietui. Te dai la o parte sau il ajuti pe celalalt cu tot ce poti. Este DA sau NU. Plin de solicitudine reactioneaza si medicul canadian care face locum. La fel, ceilalti doctori middle grade. Din nou imi spun ca as vrea sa-i recompensez, dar nu am cum.

Intr-o dimineata, o tanara de culoare, studenta in practica, ma intreaba daca sunt de acord sa ma insoteasca la cazuri. Ii vad disperarea in ochi si incuviintez. Ii spun tot ceea ce stiu, chiar daca este putin. La sfarsitul zilei, imi multumeste si pot vedea o unda de incredere in aceiasi ochi. O iau ca pe o victorie personala. Aceeasi intrebare din partea altui coleg, a doua zi. Accept din nou.

Aveam sa inteleg ca acesta este singurul mod de a multumi celor care au facut acelasi lucru pentru mine, singura recompensa, de a da mai departe, respectand legea nescrisa care insoteste formarea profesionala a oricarui doctor. Este, totodata, un test al loialitatii. Inconstient, l-am trecut.

Fac eforturi sa-mi inteleg pacientii, sa nu pierd detaliile. Presiunea pe care o resimt intre umeri si in spatele fruntii e coplesitoare. Uneori, cate un pacient imi multumeste, insistand sa-mi stranga mana dupa ce i-am repus umarul luxat. Este ca o gura de oxigen, ca o conectare la o sursa uriasa. De obicei, se intampla in ultimul moment de epuizare, atunci cand nici eu nu mai dau doi bani pe mine.

Intr-o lume marcata de eficienta, pacientii in varsta sunt o categorie aparte: vor sa fie ascultati, sa li se explice ce se intampla cu ei... au timp. Ma angajez in discutii filozofice de multe ori, descoperind in ei profesorii mei de limba engleza. Demnitatea vietii nu le-a fost furata prin infometare sau neputinta. Sunt batrani, dar nu urati.

Colegul meu roman, imi spune: "...prin ceea ce facem aici, noi reprezentam imaginea romanilor. De noi depinde daca ii ajutam sau nu pe cei care doresc sa vina..".

In acelasi sens, am incercat sa sistematizez intrebarile care pot ghida medicul debutant - ma refer la experienta in UK- in coordonatele departamentului A&E:

1. Care sunt mijloacele de investigare clinica (ECG, Ecografie - bladder scan, microscop oftalmologic etc. ) din cadrul departamentului si cum se folosesc?

2. Care sunt mijloacele de investigare paraclinica din cadrul departamentului (microanalizor gaze arteriale, microanalizor pentru FBC, test sarcina, sumar urina) si cum se folosesc? (pentru primele doua este de obicei nevoie de o parola personala, care e bine sa fie obtinuta din timp).

3. Care sunt mijloacele de investigare clinice si paraclinice din exteriorul departamentului (CT, X-ray, angiografie ecografie) si cum pot fi apelate? (formulare, apelare telefonica anterioara, programari..)

4. Care sunt medicamentele, tratamentele medicamentoase disponibile in cadrul departamentului?

5. Care sunt manoperele efectuate in cadrul departamentului (cateterizare urinara, canulare venoasa, mica chirurgie) si pasii de urmarit in derularea lor?

6. Care sunt cazurile - pacientii care se refera (trimit) sectiilor din spital si care se refera altor spitale? Care este modul de apelare a acestora?

7. Cum se pot accesa rezultatele de laborator si cele imagistice? Dar protocoalele de lucru?(de obicei calculatorul ofera un acces rapid, cu conditia obtinerii din timp a parolelor necesare)

8. Care sunt echipele de interventie in situatii critice (terapie intensiva, echipa de trauma, asistenta sociala, psihiatrie..)?

Poate ca unele intrebari par puerile ... am descoperit insa ca merita puse, pentru ca pot constitui o baza de discutie pe care, ulterior, se va construi mult.

Personal, insist in completarea raspunsurilor, adun date, le ofer mai departe... continuand ceea ce am primit, pentru ca sunt dator, dator sa intretin miscarea in care inceputurile cresc, spre noi inceputuri. Este unul din drumurile spre noi insine, in care intalnirile nu lipsesc...

oameni si fapte...

2010-08-14T13:39:00.004+03:00

Primesc un telefon dis-de-dimineata - prea de dimineata.. reporterul pro tv se scuza, se prezinta si imi cere cateva detalii despre fata din Fagaras, gasita carbonizata... Scurtez discutia explicandu-i ca nu sunt in tara si nu am nici un fel de detalii, apoi intru pe site-ul unui ziar pentru a ma dezmetici.

"Fapta abominabila...", "...studenta ucisa cu bestialitate...", "...Victima inca traia cand..." si o serie intreaga de detalii despre o crima petrecuta in Fagaras, intr-o casa de pe strada George Cosbuc... detalii care se amesteca, se pierd printre amintiri... Este o strada frumoasa inca, casele isi pastreaza aerul patriarhal subliniat de stilul brancovenesc, de curtile cu flori din fata... Revin rapid in prezent: comentarii, declaratii oficiale, arestarea criminalului, din nou comentarii. Majoritatea comentariilor apar dupa "enuntarea" pedepsei: "Vinovatul risca pana la 25 ani de inchisoare" ...

Majoritatea comentariilor denota furie, frustrare in fata neputintei de a face dreptate, ura.. Nu vreau sa supralicitez, nu vreau sa pun paie pe foc. Invit la luciditate. Un individ inchis in puscarie, inseamna: mancare pe banii contribuabililor, cazare pe banii acelorasi, asistenta sociala si medicala. Mai sunt si alte persoane in aceasta situatie? Daca da, care?

De exemplu, locatarii azilelor de batrani isi vireaza pensia asezamintelor respective si ei primesc mancare, cazare, asistenta medicala si sociala.. sau ar trebui sa o primeasca. Persoanele cu handicap sau dizabilitati majore primesc un ajutor financiar din care NU-SI pot permite sa-si plateasca cazarea, mancarea si au o minima asistenta sociala si medicala. Pensionarii primesc pensia din care cei norocosi reusesc sa-si plateasca intretinerea, mancarea, impozitele si medicamentele, iar marea majoritate nu. Copiii primesc alocatie, adica o suma minimala care le asigura partial mancarea sau imbracamintea. Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin aceasta alaturare, dar este evident ca puscariasii sunt categoria privilegiata dintre toti cei enumerati mai sus.. Iar daca va spune cineva ca da, dar ei nu sunt liberi, am sa-l invit sa-si redefineasca termenul de libertate in cazul varstnicilor pensionari din Romania.... Se poate vedea ca a fi puscarias in Romania este o pozitie sociala cu reale ajantaje fata de alte persoane care, fie s-au nascut fara putinta de a munci si a se intretine, fie au muncit o viata si acum nu se mai pot intretine sau varsta nu le permite sa se intretina singure...

Adica a fi puscarias in Romania este un privilegiu, din punct de vedere material. Nu demult, povesteam cu unul dintre colegii de la ambulanta care isi exprima nemultumirea fata de statutul privilegiat al celor care au fost in puscarii, concluzionand ca cetateanul cu greutate este fostul puscarias, pentru ca el are relatii atat printre alti puscariasi cat si printre oamenii legii, este un fel de "n-are ce pierde", este intimidant si ...are scoala vietii!! (.. este chiar un fel de model...)

Adica a fi un puscarias este un privilegiu si din punct de vedere social!!!

Daca veti apleca urechea la muzica subculturala care a invadat localurile si odata cu ele viata de noapte si zi a romanilor (se "numeste" manele..!!) veti auzi despre "fratele" din puscarie, "dusmanii" care l-au inchis,...ooooh viata mea!!!...si altele.

Adica a fi un puscarias devine un privilegiu cultural !!

Aceste trei privilegii ale scursurilor sociale romanesti devin definitorii pentru reprezentantii clasei politice. Daca partidele aflate la putere au privilegiat primariile unde membrii aceluiasi partid erau in functie, daca diversi "intreprinzatori" au fost iertati de datorii cand partidul pe care il slujeau ajungea la putere este timpul sa ne intrebam pe cine dracu am ales, daca lichelele si jigodiile sunt privilegiate mai ales cand sunt etichetate ca atare? A taiat cineva 25% din mancarea, caldura, fondurile puscariilor?? Ca din salarii au taiat! E timpul sa ne intrebam CINE APROVIZIONEAZA CLASA POLITICA CU CADRE??? CARE ESTE PEPINIERA OAMENILOR POLITICI DIN ROMANIA?? CARE ESTE GHIDUL DE MISCARE AL OAMENILOR POLITICI, LEGEA SAU FARADELEGEA??

Este timpul sa ne intrebam pe cine platim din banii nostri, si asa destul de putini, daca parintii nostri pensionari merita mai putin decat o lichea in arest, daca ne putem permite puscarii de lux si copii analfabeti , o clasa politica inutila cu pretentii princiare, daca ne putem permite tacerea si resemnarea, si dispretul, si sila, atat de costisitoare.. Este timpul sa ne intrebam daca nu am dormit destul ascultand imnul national si sa-l mai ascultam o data!

doua ture de glob..

2010-08-10T20:02:00.003+03:00

De o luna de zile, adresa mea contine indiciul UK, viata inseamna acomodare, cuvantul "greu" are conotatii pe care nu le-as fi banuit inainte... Intr-un scurt popas, cand golul de mine ma sufoca, incerc reconectarea la stirile de acasa.

Descopar un articol ciudat, in care presedintele tarii MELE, considera ca fireasca plecarea medicilor si altor specialisti din Romania, ba chiar puncteaza ca pe un obiectiv atins, faptul ca munca in Romania s-a liberalizat, putand astfel sa mergem si sa muncim unde suntem mai bine platiti... adica ce nu face omul pentru niste bistari in plus??

Dincolo de cinismul imbecil, descopar o incercare dibace, de a ocoli intrebarea vizand cauza plecarii atator specialisti. Pentru evitarea unei intrebari care cere un raspuns incomod, e bine sa plusezi cu o afirmatie socanta, ca cea facuta de genialul conducator.

Totusi, am sa pun intrebarea si voi da si raspunsul pe care Basescu le-a evitat cu gratia unui porc sub intuitia satarului. Deci "De ce pleaca romanii - forta de munca calificata - din Romania?

1. Pentru ca nu sunt lasati sa munceasca, traind un sentiment de inutilitate complex.

2. Pentru ca sunt folositi, in cel mai bun caz, sa sustina imbecili si lepre - ca fiica domniei sale -, sa acceada in functii.

3. Pentru ca pe strada sau la munca, sentimentul de insecuritate te insoteste ca o umbra, justitia si politia fiind tot atat de ineficiente ca si programele de guvernare.

4. Pentru ca indiferent de locul de munca, seful sau sefa este un idiot numit pe criterii politice, care se simte amenintat si jignit de toti aceia care fac performanta.

5. Pentru ca le este imposibil sa-si sustina familia - adica sa le asigure copiilor accesul la educatie si o buna pregatire profesionala.

6. Pentru ca sunt satui sa stea in genunchi - a se citi la coada -, in fata unui aparat birocratic si corupt pentru a-si plati taxele, impozitele...

7. Pentru ca nu au bani de concedii, masina si toale. Da, si pentru asta, dar in ultimul rand. Domnul Basescu uita ca nu se pleaca din Romania in masa pentru ca doctorii sau inginerii vor iaht si avion personal, iar Romania nu-si permite sa le ofere atatia bani! Banii sunt importanti si putem vorbi despre ei ca fiind o motivatie suplimentara pentru foarte putini dintre cei care pleaca. Daca ne referim la hrana, imbracaminte, educatie, siguranta, atunci vorbim despre subzistenta. Iar un stat care nu poate sa le ofere nivelul de subzistenta cetatenilor sai care presteaza o munca calificata, nu este un real stat. Este un soi de rahat pe care bazaie un roi de politico-analfabeti.

Intre bani - aia cu care iti cumperi paine, si bani - aia cu care pleci in Maldive, este o mare diferenta, si nu doar de numar. Pentru primii, statul trebuie sa fie garant ca ii vei primi in schimbul contributiei tale sociale. Pentru cei din urma, este o problema individuala daca ii doresti sau nu, daca doresti sa faci un efort in plus pentru ei, sau nu.

Domnul Basescu nu face diferenta si aflu cu stupoare ca zeci de mii de specialisti au plecat din Romania pentru ca vor sa fie "mai bine" platiti... si nu pentru ca nu "erau" platiti. Nu e vorba aici ca Romania nu-si permite sa-si plateasca medicii, profesorii etc. Nu!! E mult mai grav: in ultimii ani, Romania nu-si mai permite onorarea contractului social cu cei care produc servicii sau bunuri!! Romania nu-si permite sa garanteze drepturile fundamentale ale omului-cetatean !! Adica Romania a iesit sub carma vigilentului conducator, din Europa, navigand spre tarile lumii a treia.

Astfel, acesta postare nu este decat un mod particular de a-mi exprima recunostinta, ca intr-un moment greu, "presedintele Basascu" mi-a reamintit de ce am parasit Romania.....

Si inca ceva... titlul nu are legatura cu postarea, tot asa cum presedintele tuturor romanilor, nu are, din pacate, nici o legatura cu acestia.

prea scump..

2010-08-04T00:41:00.006+03:00

Traiesc adaptarea la climatul social al altei tari.

Muncesc si traiesc, respir intr-o suburbie londoneza.

Mananc ceea ce mi se ofera, si uneori inghit greu.

Am plecat din Romania cu un bagaj minim de prejudecati. Aici descopar ca e urias.

Prima impresie: m-am intors in Tirgu Mures, orasul meu natal, asa cum ar fi putut fi daca nu ne-am fi oprit sa crestem la sfarsitul anilor '80.

A doua impresie: oamenii sunt obositi, prosperi si nemotivati.

A treia impresie: limba oficiala este alta, regulamentul social si profesional e altul, oamenii sunt aceiasi de acasa - infatuati sau altruisti, protectivi sau dominatori, abuzivi sau compasivi.

Prejudecatile mele cele mai consistente erau legate de calitatea umana. Lipsa de angajare, de responsabilitate, lipsa de respect fata de omul de langa noi, fie el vecin, coleg de serviciu sau vecin, ignoranta, prostia... le credeam trasaturi exclusiv mioritice.

Am fost dezamagit, diferenta dintre romani si britanici consta in calitatea dresurii.. Iar dresura nu este apanajul inteligentei.

Fara a avea un loc al meu, in punctul de a-mi pierde pana si prejudecatile, observ cat de costisitoare sunt nesimtirea, grosolania si impotenta simtirii. Este nevoie de resursele unui imperiu pentru a le sustine. Stiind cat de saraca este Romania este evident ca primitivismul si ignoranta individuala, isteria si degringolada sociala, amatorismul si versatilitatea politica, nu ni le putem permite. Pentru toate astea este nevoie de multi, foarte multi bani.

Daca nu din alte motive, macar din cel al rentabilitatii, ar trebui sa optam pentru o alta Romanie, pentru un alt fel de a ne construi valorile, pentru un alt fel de a le descoperi.

Suntem prea saraci pentru a trai fara consistenta.

Suntem prea saraci pentru a trai singuri, fara noi insine.

Suntem prea saraci pentru drogul opulentei, iar fumatul e daunator sanatatii...

paralele...

2010-06-15T23:48:00.002+03:00

Reverberatia soarelui la acest inceput de iunie este orbitoare.Asemeni traseelor de creasta, pe care orice fotografie iasa supraexpusa.

A plouat enorm fata de verile trecute, iarba este deosebit de verde, padurile la fel. Intre doua ploi sau furtuni, caldura sufocanta grabeste vegetatia sa creasca. Cred ca este una dintre acele veri in care vacantele se transforma in aventuri iar calatoriile in vacante. Totul este dinamic si viu.. desi acesta este un pleonasm.

Intr-o lume parlela, se depun motiuni de cenzura. Se costruiesc scenariile unei saracii suportabile.. Se fac promisiuni si acuzatii ca in orice campanie electorala, se mituiesc oameni, se manipuleaza oameni,...

Daca "viata politica"(acesta este un nonsens), ar fi privita din perspectiva brazdelor de fan, cred ca s-ar putea contura ideea ca suprarealismul s-a nascut la sat. Daca vara lui iunie.2010. ar fi privita politic, s-ar putea spune ca vesnicia ne-a lasat idioti.

Intre natura si politica este o singura legatura: aceea ca se resping. Politicianul este singura specie care poate inghiti o cantitate nelimitata de cacat, fara a-l transforma in altceva. Natura transforma orice balega intr-o frunza cruda, intr-un context viu.

In mod logic, politicianul ar trebui sa fie frate cu natura, oferindu-i materia prima necesara.. dar nu, el demonstreaza inca o calitate rara: aceea de conservare a speciei, astfel incat sub atingerea sa miraculoasa parfumul de iasomie se va reintoarce in damful pestilential al cacatului primordial, care este in fond "elixirul vietii politice"... si "miezul" omului politic.

Deoarece trecutul dovedeste cu prisosinta existenta unor oameni de sorginte gradinari, care au plivit pamantul Romaniei (si al lor...) au pus o samanta de carte sau una de cetate, si l-au ingrasat cu putin sange, vreau sa evit orice confuzie: politicianului autohton contemporan i s-a adaugat scursura autohtona, pentru (de)savarsirea caracterului jegos care este farul calauzitor al omului politic in aceste vremuri tulburi.

Vara lui iunie 2010, vara in care prezentul a devenit paralel cu noi insine. Vara in care deciziile au pendulat intre fiinta si logica, intre spatialitate si absenta.

Armele secolului XXI

2010-05-30T13:28:00.006+03:00

Titlul de mai sus descrie si rezuma textul de mai jos. Cu o singura conditie : sa avem curajul de a privi realitatea dintr-o perspectiva noua.

Este vorba despre tigani si despre civilizatia europeana. Despre un razboi pe care suntem pe cale sa-l pierdem, desi l-am putea castiga relativ usor.

Nu in ultimul rand, este vorba despre un pariu facut cu mine insumi, de a intelege si ajuta ceea ce pana ieri am urat.

Iata cateva titluri:

“Locuitorii din Helsinki nu mai sunt socati de cersetorii roomi de pe strada: «Duceti-va inapoi, in Romania!»”

“Doi britanici s-au trezit cu tiganii in sufragerie” – Adevarul, 26-27 mai 2010.

In media din intreaga Europa si din Romania implicit, se vorbeste apasat si retinut in acelasi timp despre tigani. Se fac in stiintari, prezentari de fapte extrem de impersonal, de “profesional”, cu o prudenta care nu caracterizeaza jurnalistii cand e vorba despre alte subiecte cum ar fi viata politicienilor, a actorilor, grevele profesorilor etc.

Europa insasi este retinuta si confuza. In fata tiganilor, Occidentul nu are legi suficiente sau eficiente, devine neputincios si frustrat, acuzand Romania si pe romani: “Ei sunt problema Romaniei, si Romania trebuia sa o rezolve, nu sa o faca problema tuturor...” spunea nu demult un analist politic italian.

Stim ca pana nu demult, tiganii primeau azil politic in Marea Britanie, considerandu-se de catre britanici ca acestia sunt persecutati etnic in Romania.

Romania a fost judecata de multe ori prin prisma faptelor tiganilor cetateni romani, a fost acuzata de rasism, a fost fluierata si penalizata politic. Iar romanii au fost siliti sa inghita votul de blam privind lipsa de toleranta fata de tigani.

Nu vreau sa sustin nici tabara care acuza romanii de intoleranta etnica si nici tabara care-i acuza pe acuzatori. Nu-i sustin nici pe tigani si nici pe cei care ii acuza.

Va propun o alta abordare, printr-o fereastra noua.

Dupa 50 de ani de bunastare, precedati de un indelungat exercitiu social privind drepturile omului, Occidentul straluceste prin toleranta, atitudine constructiva si psiho-filozofie umanista. Exista legi ca parte integranta dintr-o atitudine ecologica, integrationista, care combat violenta fata de animale, fata de om, fata de mediu.

In acest context, putem spune ca in ultimii 50 de ani Occidentul a corectat injustetea de a desconsidera si umili copiii, dar si persoanele cu handicap. Drepturile copilului fac parte din tendinta legalizata de a constitui o societate valida, unitara in sens etic. Occidentul a stralucit inca o data. Toate politicile sociale au incorporat si au tinut cont de “drepturile copilului”. De la “Magna Charta” la “Drepturile copilului” Occidentul a crescut, tiparindu-si propria carte de vizita.

In prezent insa, descoperim o etnie cu o zestre culturala aparte, o etnie care vrea sa supravietuiasca – ca oricare alta, care vrea sa cucereasca – ca oricare alta.

Daca ati urmarit prezentarile lui Bruce Lipton despre “noua biologie” sau daca sunteti cat de cat familiarizati cu cancerul, ma veti intelege: cancerul omoara datorita inmultirii necontrolate a unei celule. Celulele se inmultesc in ritm alert cand trebuie sa vindece o plaga de exemplu, cand trebuie sa inlocuiasca o pierdere de tesut, sa refaca un organ bolnav. Scapata insa de sub control, inmultirea lor va ucide.

Tiganii au inceput de ceva vreme razboiul. Inmultirea necontrolata este o zestre culturala. Copiii sunt armele. Fata in fata cu Occidentul, crescut intre “Magna Charta” si “Drepturile copilului”.

Nu fabulez. Avertizez!

Cum poti sa faci copii, pe care sa-i mutilezi pentru a-i trimite la cersit? Cum poti sa faci copii pentru a trai din indemnizatia lor? Cum ii poti casatori la 9 ani? Cum poti sa tii un copil, doi, trei in ploaie sau frig pentru a induiosa trecatorii, in vesnicul cersit?

Nu stiu cum, dar se poate. Tiganci cu copii agatati de fuste, murdari si multi: impresioneaza la ambasade, la imigrari, la Bruxelles. Se folosesc de copii pentru a impresiona, pentru a specula emotional. Se folosesc de ei pentru a castiga bani, din alocatii sau cersit. Se folosesc de ei pentru a cuceri...

Ii supun la abuzuri atat de crancene, incat vor dezvolta un comportament antisocial in primii 4 ani de viata. Pactizarea cu agresorul nu este o gaselnita psihologica. Rusii o folosesc pentru a imblanzi lupii. Tiganii, pentru a stapani copiii.

Occidentul dezvolta politica tolerantei. Tiganii dezvolta abuzul natalitatii.

Occidentul impune politic drepturile omului. Tiganii tezaurizeaza drepturi pentru a impune social. Astfel copiii sunt armele, inmultirea necontrolata este privita ca zestre culturala, iar dispretul fata de lege este camuflat de “discriminare etnica”.

Daca intelegem conflictul, putem face ceva. Inca putem invinge, tocmai prin armele lor: copiii.

Urmarind drepturile care le sunt incalcate, urmarind abuzul la care sunt supusi, putem cere, legitim, eliberarea copiilor.

In 1856, in Principatele Romane, au fost dezvoltate legile pentru dezrobirea tiganilor. Acum avem de facut acelasi lucru pentru copiii lor. Avem fata de noi insine responsabilitatea pastrarii drepturilor individuale, ca pe o valoare a tuturor si nu ca pe o slabiciune. Pentru ca atunci cand libertatea devine o slabiciune in perceptia colectiva, dictatura este mai aproape ca niciodata. Avem de aparat si de crescut drepturile si libertatea individuala. Avem de pus in balanta tolerantei si de cantarit intre incalcarea drepturilor copiilor – miilor de copii tigani si fatada antirasista a guvernelor europene.

Avem de privit in fata propria noastra pasivitate fata de abuzul asupra copiilor, mascata de o populista demagogie antirasista. Daca Europa a invatat ceva de la “Cruciada Copiilor” din 1212 pana astazi, este cazul sa o arate. Atunci li s-au dat sabii. Acum sunt pusi sa stea cu mana intinsa. Atunci erau considerati fara de pacat si, ca urmare, trebuia sa invinga. Acum suntem considerati prea slabi pentru a nu ceda in fata lor.

E timpul sa ne hotaram.

E timpul sa fim cu adevarat de partea lor. E timpul pentru “eliberarea copiilor”.

fara a sti...

2010-05-22T15:23:00.005+03:00

Am vazut un film, demult: "Milarepa". Mi-am adus aminte replica maestrului vrajitor, la rugamintea lui Milarepa de a se razbuna pe rudele sale, folosind magia neagra:"... oamenii aceia merita sa fie pedepsiti... pentru ca nu mai stiu sa faca diferenta dintre bine si rau...".

Mi-am amintit cuvintele maestrului vrajitor, uitandu-ma in jurul meu.

Dupa luni, ani in care am incercat sa radiografiez societatea romaneasca atat cat o pot eu vedea, atat cat pot patrunde, pentru a intelege...

Dupa incercarea nereusita de a raspunde si de a-mi raspunde la intrebarea "de ce vreti sa plecati din Romania?.."

Dupa incercarea nereusita de a ierta..

In ultimii ani s-a vorbit despre lipsa unor politici coerente, despre ineficienta unor sisteme (medical, juridic, legislativ, de invatamant..). Am vorbit despre pauperitate si dictatura religioasa. S-a vorbit despre fenomenul politic si social. Se incearca din rasputeri definirea falimentului national romanesc, ca un cumul de crize: sociala, financiara, morala, politica etc.

Realitatea insa, poate fi extrem de simpla iar raspunsul poate fi cuprins in cateva cuvinte: neputinta de a face diferenta intre bine si rau. Nu ma refer aici la repere religioase sau filozofice.

Ma refer la capacitatea de a percepe un reper, indiferent de natura lui.

Cand o colectivitate, mai mica sau mai mare, isi pierde (sau renunta la..) capacitatea de perceptie a propriilor repere, viata se va conserva impotriva miscarii si o lege fundamentala a vietii este incalcata.

Am auzit despre sinucideri individuale, despre sinucideri rituale colective dar nu si despre sinucideri nationale. Sinuciderea unei natiuni! Chiar daca nu am fi creat nimic altceva ca natiune, aceasta premiera istorica, ne va asigura un loc de frunte in inconstienta colectiva...

Pacat ca nu vom sti niciodata daca e bine sau rau...

Pe scurt..

2010-05-09T21:24:00.002+03:00

Intr-o seara goala, mi-a trecut prin cap sa ma uit in oglinda... Mi-am vazut capul mai mic. Mai mic cu 25% . Iluzie?? halucinatie??? sau, hotarare de guvern??? Va trebui sa-mi schimb sapca, ochelarii de soare. Va trebui sa-mi refac pasaportul.. Cred ca am devenit astfel din patriotism, abnegatie si supunere oarba fata de conducatorii acestei natiuni marete, care au anuntat scaderea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15%. Sa ma explic: nivelul de trai al unei tari, se masoara in venitul pe cap de locuitor.Nivelul de trai ne-a fost garantat si promis de catre cei care conduc in glorie si onoare. Pentru a pastra nivelul de bunastare scazand cheltuielile, putem face urmatoarele: scadem numarul de locuitori si pastram venitul pe cap de locuitor, ceea ce se numeste genocid; sau pastram numarul de locuitori dar scadem suprafata capului de locuitor si raportam venitul pe centimetru patrat de cap de locuitor, iar suprafata fiind mai mica, si cheltuielile vor fi mai mici, aceasta numindu-se recesiune. Este o masura usor de aplicat mai ales la cei tineri care au capul mai elastic, si mai greu de aplicat la batrani,..dar forurile conducatoare s-au gandit si la acest aspect fiziologic: pensionarii se vor micsora doar cu 15%!! Multi vor spune ca e imposibil, dar nu e. Dupa douazeci de ani de manele, telenovele si "fata de la pagina 5", capul romanilor s-ar putea restrange si mai mult, dar deocamdata cifra de 25 de procente avansata, este suficienta d.p.d.v. economic,tinind cont si de unele aspecte estetice,.. Ma bucur ca aceasta masura nu va afecta incasarile Bisericii Ortodoxe Romane, intrucat acestia isi culeg taxele dupa numarul de suflete. Ei nu au treaba cu capul si cu cele lumesti. De asemenea nu vor fi afectati copiii, ei avand oricum capul mai mic, si nici persoanele handicapate...Dar asta nu inteleg: daca nu vor fi afectate persoanele cu handicap, cum vom putea face economie la nivel national??? Ce fel de hotarare de guvern e aceasta?? sau iluzie??Halucinatie???

sacru si profan...

2010-04-04T22:12:00.002+03:00

Am vazut de curand fotografii alb-negru.- ale unui oras care moare. Am vazut si un film cu secvente alb-negru. - un film despre caldura de a trai dupa propria inima.. Toate astea si multe altele ma fac sa vorbesc despre lumina. ... Lumina fiecarei zile, fiecarei nopti. Liniile fine sau aspre ale unui obraz cunoscut, poteca desfasurata inainte,..Lumina a insemnat adanc fiecare piatra de hotar a experientei noastre umane de la focul din vatra la "Farul de la capatul lumii".., de la oglinzile lui Arhimede la sateliti artificiali,... Lumina a scaldat civilizatiile Mediteranei, dupa ce s-a daruit cunoasterii altora, mai inainte ... Lumina inseamna arta, frumosul si binele acestei lumi. Nu e mare lucru,.. e TOTUL. Este chiar si intuneric, acolo unde nu o putem percepe. Ma intreb astazi, cu ce drept poate cineva sa o confiste! Cum poate cineva sa o ascunda in spatele cuvintelor: "lumina sfanta"..! Ma intreb ce idiot poate imparti lumina, in lumina "ne-sfanta" si "lumina sfanta"!De la "lumina cartii" la "lumina constiintei", am descoperit tot atatea izvoare de lumina. Pana si "lampa lui Ilici" se vroia o sursa de lumina... o pretinsa sursa. Totusi, nimeni nu a indraznit cu exceptia Bisericii Ortodoxe sa clasifice lumina, sa o imparta in sacra si profana. Sa desparti intregul pretinzand ca doar tu, cleric ortodox ai acces la acea "lumina sfanta", pe care o dai si celorlalti... Cata darnicie!!! Preotii s-au imbulzit sa sfinteasca apa, pe care sa o dea credinciosilor- elementul esential vietii trebuia sa fie sfintit!! Altfel nu e buna, nuuu..!! Au sfintit pietrele, lemnele, zidurile, pamantul... Dar nu e suficient: si lumina trebuie sa fie "sfanta".. Altfel nu e buna!! Desigur, clericul ortodox nu poate sfinti lumina..-din pacate-.., dar numai el, la Ierusalim, o poate primi, si numai el o poate imparti mai departe... Milioane de oameni "primesc lumina sfanta" odata pe an, adica accepta sa nu vada lumina in restul anului, sa o astepte... Dar lumina e pretutindeni, e TOTUL! Este chiar si intuneric acolo unde nu o putem percepe...

epilog...

2010-03-27T00:07:00.005+02:00

Am vazut tara pustiita, risipindu-se... Am vazut nedreptati mari si gandul intai a fost de a scrie despre fundamente gresite si viata sociala/ individuala construita pe ele..., despre fundamentele principiului religios ortodox si despre inertia noastra nationala, despre perpetuarea mizeriei si cultivarea ei dogmatica... Sa critic, sa acuz. Poate am obosit, poate ar fi prea multe de spus; oricum in locul proiectului initial, mi-a aparut in fata ochilor o suita de situatii unice si totusi repetabile. In ultima zi de tabara, daca astepti putin, poti ramane singur in sala de mese, sau pe un peron golit dintr-o data. Poti ramane singur in cabana, daca decizi sa-ti amani putin plecarea. Te poti trezi singur in sala festiva, dupa festivitatea de incheiere sau la fel de singur in curte scolii, candva dupa ore. Amintiti-va sau experimentati. In viata mea, astfel de momente au fost insotite de putina tristete, melancolie si sentimentul ca fac parte din eternitatea care precede si urmeaza oricarui eveniment. a fost intotdeauna un moment datator de forta...., poate pentru ca aveam timp sa "vreau sa plec mai departe", si nu doar sa-i urmez pe ceilalti. Acum, mai mult ca oricand am ramas ultimii... cei care am ramas. Politicienii gireaza cu viitorul nostru utopii de miliarde, preotii isi imbraca in sutane lacomia si strang taxe, sarlatanii de profesie i-au inlocuit pe profesionisti, indiferent de domeniu... si toti se grabesc spre un target imaginar, ipotetic. Am ramas - cei ce am ramas -, in urma. Putem ramane putin, inainte de a porni mai departe. putem ramane putin pentru a simti ca vrem mai departe, si pentru a alege incotro. Putem fi melancolici, tristi si solitari. Dar nu mult timp, nu pana la pierderea energiei de a mai decide. Campurile pustii, orase prafuite, resturi de fabrici, gari fara ceasuri si fara sali de asteptare. Am ramas singuri. Atat de singuri incat putem schimba istoria, sau putem imbogati arheologia cu exponatul unei natiuni. Nu exista alegere gresita, dar este vorba despre o alegere... Inca, ..avem timp...

Calatoria mea, apune...

2010-01-16T23:04:00.005+02:00

Calatoria mea, apune....

In ochiul meu se-aprinde noaptea.

Ajuns e drumul iarasi la-nceputuri,

Ca la inceput este lumina...

Ma-ntorc unde "acolo" e "aicea" ,

Ma pierd cand "niciodata" e acum,

Apun pe drumul tanguirii mele..,

Adorm pe noaptea marginii de drum.

15.11.2009

Gura pacatosului adevar graieste...

2010-01-15T21:43:00.004+02:00

Astazi am citit o fraza interesanta : Vaticanul acuză filmul "Avatar" că propune venerarea naturii în locul religiei .

Mi se pare firesc, pozitia Vaticanului este una onesta, exprimata clar: trebuie venerata religia si nu Dumnezeu. Cred ca Dumnezeu s-a aflat intr-un profund conflict de interese cu religia. Daca luam in considerare Vechiul Testament in care Dumnezeu este "... un Dumnezeu gelos" cum se autodescrie, treaba cu venerarea Bisericii nu are cum sa-i convina. Daca il privim pe Dumnezeu ca pancreator, persoana divina alcatuita din trei persoane, iarasi nu prea mai incape "persoana" pofticioasa de venerare adica Biserica... Iar daca il vedem pe Dumnezeu ca si constiinta universala, existent in toate, venerarea naturii devine automat o venerare a divinitatii si nu a Bisericii. Unii ar putea spune ca in titlul de mai sus era vorba despre religie si nu despre biserica.

Biserica este singura institutie - ar trebui sa fie o familie, dar nu este -, care administreaza, construieste, croieste, modeleaza si impune o religie. Intre Biserica si religie nu exista linie de demarcatie. Fara religie, Biserica ar muri iar fara Biserica nici o religie nu ar putea dura in timp. Asa cum bancile nu pot exista fara bani, biserica nu poate exista fara religie.Cu Dumnezeu insa e altceva: fara religie, fara Biserica, Dumnezeu exista. Indiferent de imaginea pe care i-o suprapunem lui Dumnezeu, Dumnezeu se afla dincolo si dincoace de om, precede si postcede umanitatea, pe scurt - universalitatea exista dincolo de religiile noastre inventate si rastalmacite, dincolo de Biserica.

Astfel conflictul biblic dintre bine si rau, imensa tevatura dintre Satana si Dumnezeu sta putin altfel. Sunt false. Singurul conflict este intre Biserica si Dumnezeu. Profetii - inclusiv Isus -, au incercat sa spuna ca omul poate sa se adreseze lui Dumnezeu direct, se poate ruga, poate avea acces la divinitate in singuratate si sinceritate... Aici apare conflictul: profetii ii ocoleau pe preoti, lasau Biserica in urma, deschideau porti fiecarui om catre divin, fara ca acesta sa se mai supuna unui ritual. Astfel apare un conflict major intre Divinitate si biserica: omul care venereaza pe Dumnezeu, nu poate sa venereze in aceeasi masura biserica ca doar biserica nu e Dumnezeu, nu? Este logic. Problemele apar abia acum: daca biserica este pe locul doi, cu ce drept si din ce stiinta poate sa ne spuna ce si cum vrea Dumnezeu sa fie? Daca ii este inferioara lui Dumnezeu, cum poate sa judece si sa condamne, cum poate sa ierte, cum poate sa spuna ce e drept si ce nu, toate acestea fiind atributele divinitatii? Un om conectat la divin, la constiinta, un om ca Isus sau ca Budha, poate vorbi in numele divinitatii, poate fi conectat la divinitate dar o institutie niciodata. Orice institutie este o inventie, nu este naturala, nu este fireasca adica.. "nu este de la Dumnezeu, maica..". Natura poate fi venerata, dragostea poate fi venerata tot ceea ce a fost creat poate fi venerat. Pentru ce sa veneram insa inventiile? Pentru ce sa veneram o institutie care mai si sustine ca serveste Divinitatea? Pentru ce sa venerez robul cand pot venera stapanul?

Daca Vaticanul s-a suparat - am inteles ca si suveranul pontif subscrie la indignarea oficiala - inseamna ca e grav. Inseamna ca suntem in fata posibilitatii de a constientiza rolul bisericii si religiei, de a depasi institutia, de a nu ne mai considera datori la "banca internationala a religiilor". Inseamna ceva legat de libertate... Ceva ce fiecare dintre noi, merita sa desprinda in propriul sau fel...

prostitutie si politica..

2009-11-23T21:21:00.003+02:00

Titlul acestei postari este legat de multele ocazii in care cele doua au fost comparate..Si cred eu, ca s-au facut unele exagerari. In primul rand prostitutia se bazeaza pe un contract, care este respectat: cutare serviciu', atata costa! in suma sunt sau nu sunt cuprinse anumite servicii, oferta este mai mult sau mai putin diversa, dar totul pe fata, contra cost. Politica, este insa pe din dos, adica cine e mai smecher si minte mai vartos, are un loc asigurat in fata. In politica furtul si minciuna ca si demagogia sunt instrumente "firesti". Asta ma face sa ma intreb de ce este nevoie de un referendum si nesfarsite dezbateri publice pentru a se legaliza prostitutia, in timp ce politica este legala de la sine inteles... Cred eu ca cele doua activitati sunt comparate in mod tendentios, in defavoarea prostitutiei.. Aceste ganduri au fost preambulul unor reflectii legate de democratie.. Am fost surprins negativ de indemnul unora de a merge la vot, pentru a alege raul cel mai mic. Indiferent cat de mic ar fi un rau, alegerea sa inseamna asumarea consecintelor punerii raului in fapt.. Am fost surprins ca voturile unui candidat pot fi date altuia, adica un candidat la presedintie indruma voturile celor care l-au ales.. -l-au ales oare si sa gandeasca in locul lor? Am fost surprins de sintagma: "TREBUIE sa votam, trebuie sa ne exercitam dreptul de a alege.." Aceasta ultima afirmatie, inglobeaza cred eu, esenta non-democratiei, adica neintelegerea faptului ca intregul edificiu al unei societati democratice se sprijina pe exercitarea deplin consimtita si CONSTIENTA a drepturilor si libertatilor individuale! Daca dorm in papuci, daca sunt idiot si nu inteleg, daca ma preocupa altceva, in fine daca ma doare in cot, nu trebuie sa-mi exercit nici un drept, pentru ca de fapt, voi da in inconstienta mea cu respectivul drept in capul meu si al celorlalti. Democratie inseamna conducerea prin popor, in masura in care indivizii sunt constienti de identitatea lor. Turma nu este "popor", turma nu are opinie, nici responsabilitate, turma nu voteaza, poate eventual sa-i ascunda - datorita numarului - pe cei care voteaza cu adevarat. Faptul ca ne dorim covrigi si rachiu, nu ne face cetateni, si nu ne da dreptul sa abuzam de drepturi si libertati - ca aceea de a vota -doar, doar, vom fi lasati sa dormim mai departe. Iar daca populatia unei tari nu poate primi un regim democratic, trebuie regandita forma de guvernare a acelei tari. Cred ca este singura solutie pentru Romania, in momentul de fata. Chiar daca ne scufundam in intuneric, chiar daca apunem si ne doare, sa nu fie ultima data cand o facem.

lucrurile simple...

2009-10-25T13:46:00.004+02:00

Am vazut si auzit in ultimele zile, saptamani, oameni preocupati de probleme mari. Oameni seriosi, din media, din sfera politica, din societatea civila, preocupati de criza economica, de constitutionalitatea sau neconstitutionalitatea unui decret vizand dizolvarea parlamentului, despre referendumuri (le-am pierdut numarul...) privind numarul de parlamentari, legalizarea drogurilor usoare si a prostitutiei, si nu in ultimul rand despre campania electorala care sa ne aduca presedintele pe care il meritam sau nu, pana in luna decembrie.

Propaganda "constitutionala" a drepturilor castigate dupa 1989, adica de a merge la vot, de a face politica, de a ne lupta ca orbetii pentru blana ursului din padure - oricat ar fi aceasta de promitatoare, nu ma motiveaza. Dimpotriva. In marile planuri de salvare a tarii, in strategiile complexe de atragere a investitiilor straine, in conflictul politic amplu, lipseste elementul esential: interesul pentru lucrurile simple...

De exemplu, nu intereseaza faptul ca multi copii (tigani in special dar nu numai), trimisi la cersit de la varste de 4-5 ani isi intretin parintii si nu invers, ca exploatarea copiilor se face din momentul nasterii lor, prin alocatiile pe care parintii le primesc si care sunt ratiunea principala a aducerii lor pe lume, exploatare dusa pana la vinderea copiilor pe piata neagra a traficului de carne vie, a traficului de organe. Ma intereseaza lucrurile simple, cum ar fi dreptul la liniste, condamnarea si pedepsirea abuzului fonic. Sa incercam sa ne imaginam un oras, sau un cartier in care fiecare individ, asculta muzica la maximum, urla la nevasta, isi injura progeniturile care in semn de protest deschid larg geamurile, sa se bucure si trecatorii de numarul impresionant de decibeli ai boxelor, soferii claxoneaza delirant salutandu-si cunoscutii, penalizand aglomeratia sau asa doar, de nervi. Peste toate s-ar suprapune clopotele celor 6 biserici din cartier care apartin a 4 culte diferite, al caror dangat se intercaleaza cu zbieretul din difuzoarele amplasate strategic, in jurul fiecarui locas de cult, pentru a nu rata cei de afara "adevarul" racnit inauntru... Plus terasele aflate in concurenta decibelo-vibratorie, care isi atrag clientii prin amplificarea basilor pana la durere... si salutarile urlate cordial peste carosabil.

Despre copiii care, intrebati simplu: "ce ai facut astazi la scoala?", raspund incurcati: "nu stiu...". Despre ogoare pustii, despre fabrici furate si parasite, despre gropi de gunoi care inconjoara orasele.

Despre lucrurile simple, nu se vorbeste... Nu sunt prioritati, nu sunt vitale. Acesta este paradoxul care ma demotiveaza: viata nu este vitala in viziunea oamenilor seriosi, care fac strategii, guverne, aliante, care conduc dezinvolt viata socio-politica romaneasca, care mint la modul cel mai serios, care fura argumentat inclusiv atentia noastra de la lucrurile simple... de la viata noastra, care nu poate fi decat prin noi.

Iluzii....

2009-10-14T21:34:00.006+03:00

Oameni stand la coada. Multi batrani. Stau de cu noapte, sa ajunga la moastele sfintei Paraschiva. Camera de filmat surprinde fete flamande, adormite, adunate intr-un torent obosit; au primit ceai cald de la primarie sa-i incalzeasca peste noapte. Maine se vor pune din nou in miscare...

Imaginile ma dor. Sunt imaginile unui popor impilat si indobitocit secole de-a randul de biserica ortodoxa. Un popor tinut in intuneric prin cel mai primitiv si mai toxic mijloc: pervertirea credintei. Isus spunea: "daca ati avea credinta cat un bob de mustar, ati muta si muntii din loc". Credinta in ce, nu mai spune. Nu ar avea sens sa spuna. Credinta nu poate fi decat in Divinitate (Dumnezeu), iar forma ei intreaga este cea a abandonului in Divin. Credinta nu se refera la increderea oarba in ceva sau cineva. Credinta este capacitatea potentiala a fiecaruia, constientizata, de a intalni Totalitatea, Divinitatea, Dumnezeu (cum vrem sa-i spunem).

Pentru biserica ortodoxa insa, lucrurile nu stau asa. In viziunea ortodoxa este bine sa "credem" in sfinti, in ritualuri, in icoane facatoare de minuni, in imbecilitatile spuse de preoti cu ocazia "sfintelor slujbe", etc. Pentru biserica, credinta nu este un tot si nu vizeaza unificarea omului cu Totalitatea...; ar fi mai degraba statutul de vita in jug, pe care omul in cautarea fericirii, inconstient si-l asuma.

Catedrale - megastructuri - poleite cu aur sau arama, dar intotdeauna cu cersetori la usi, cozi infernale pentru atingerea unor ramasite mumificate ale unui cadavru, adevarate marsuri in care oamenii se bat, se scuipa, se calca in picioare pentru pasti, pentru "lumina" sau pomeni electorale. Slujbe cu cincizeci de preoti care intampina valul de creduli, binecuvantandu-le credulitatea... Donatii, contributii, chete pentru asigurarea unei constiinte impacate, chiar daca acestea se concretizeaza doar cu bunastarea materiala a preotilor. Festanii, nunti, botezuri, dezlegari... contra cost, fireste, in care continutul lipseste, iar forma este costisitoare.

Minciuna este trecuta cu vederea, violul sufletesc - adica spovedania - binecuvantat, iar manipularea copiilor in scoli, laudata.Toate sunt necesare, ca si ipocrizia posturilor, falsitatea sutanelor, vulgaritatea de mahala a cursantilor de la institutul teologic, foarte necesare pentru spectacolul melodramatic menit sa mentina autoritatea bisericii, adica accesul la resursele puterii de atatea sute de ani. Aceste resurse au fost intotdeauna aceleasi: vointa omului de a face, de a actiona - manipulata de dogma, si vointa de a suporta - cumparata de promisiunea vietii de apoi. In lipsa celor doua, omul este un infirm, o furnica intr-un musuroi fetid, avandu-si amanetate bisericii instrumentele verticalitatii sale.

Ma revoltam, inainte, pentru lipsa de interes a prelatilor in privinta azilelor de batrani, gradinitelor pentru copii cu nevoi speciale, pentru lipsa actelor de caritate de orice fel. Nu ma mai revolt: fata de trauma spirituala a acestui popor, pe care biserica o intretine de secole, cele de mai sus ar fi doar mijloace de a ne cumpara indulgenta fata de continuarea abuzului. Macelariti sufleteste, lipsiti de intimitatea si comuniunea furate undeva in copilarie - dar care numai amandoua si impreuna asigura premizele unei autentice experiente religioase -, inconstienti si saraci, disperati si bolnavi, infricosati si supusi, parcurgem un drum ales de cel mai puternic tiran - lacomia, sub cea mai neagra dictatura - biserica.

Undeva langa noi, Dumnezeu asteapta, Lumea asteapta, Viata asteapta sa ne aruncam mastile, sa rupem lanturile, sa fim pur si simplu.

Iar pentru aceasta, ceea ce este fals trebuie demascat, iar ce este mort, lasat sa moara.

pelerinului..

2009-03-01T19:34:00.004+02:00

Cand in cetate oamenii se intrebau tot mai des cine are puterea de a le hotari destinul, daca pietrele zidurilor ii apara de propria lor libertate sau ii consacra libertatii, cand toate astea se ridicau din praful timpului, pelerinul gandi ca e momentul sa plece.

Drumul sau se intindea prin desert. Pleca pe jos, infasurat in mantia aspra din par de camila calcand cu sandalele tocite nisipul uitarii si calauzirii. In anul acela, calatoria sa se petrecea sub semnul apei.

Trecu de dunele singuratatii spre platoul ultimului popas. Simtea trupul uscandu-i-se. Nu simtea nici soarele, nici caldura si nici racoarea noptii, doar trupul sau il simtea tot mai subtire, pulsand sub mantia din par de camila ca vana unui izvor nenascut. La capatul platoului de piatra gasi un paianjen si trai solitudinea... Langa o radacina dezgropata, trai reflexia mortii. Iar pe piatra ultimului popas cazu din inima sa o lacrima si se intoarse in cetate pentru ca anul acela crestea sub semnul apei.

Cand oamenii din cetate se ridicara impotriva tiranului pentru taxele prea mari care le apasau negotul si lacomia, pelerinul hotari sa plece din nou. Anul acela era sub semnul focului. Astfel drumul sau se intindea printre muntii cei mari. Acolo, langa un izvor, isi facu popas, iar visul sau fu amar. Pleca a doua zi ajungand in mijlocul zilei la padurile de jneapan si acolo iluzia vietii sale se ascunse in povestea verde care il inconjura. Nu zabovi decat o clipa. Cu inima zvacnind se indrepta spre varful Muntelui Albastru. Acolo, noaptea il ninse cu stele reci. Astepta pana cand ochii i se aprinsera de la lumina lor, isi privi sufletul stins si se intoarse, intrucat anul acela crestea sub semnul focului.

Cand oamenii din cetate sarbatoreau caderea tiranului si incepura sa darame zidurile de piatra si lemn intinzandu-si gradinile de flori pana departe, departe de negotul cu aur si argint, pelerinul pleca in cautarea semnului acelui an. Drumul sau se intindea pe apa sarata a ultimei mari. La malul marii vazu un pescar si in coliba lui trai bucuria unei ciorbe de peste. Ar fi plecat mai departe dar nu mai era nici flamand si nici insetat, iar privind in sufletul sau o vazu pe fata pescarului scaldandu-se in toata simplitatea ei si a iubirii lor....

Iar pelerinul nu se mai intoarse si nu mai cauta semne pentru ca anul acela era sub semnul pelerinului.....

septembrie 2007

2009-02-27T22:15:00.000+02:00

.......... si pacienti

2009-02-26T21:42:00.005+02:00

III.

Ma indrept cu toate fortele spre ambulanta... Acolo voi face medicina imi spuneam, iar lectia o stiam: totul se invata pe parcurs, important fiind sa ai inima deschisa si mintea treaza... Din nou adorm cu cartile in brate. Colegii cu mai multa experienta imi impartasesc din ceea ce stiu. Formam echipe si echipaje. Sentimentul de util devine tot mai pregnant, pana cand mi se aduce aminte ca traiesc in Romania: salariile intarzie sa apara... Ma revolt si in cadrul unei sedinte convocata de directorul institutiei, chem televiziunea si propun infiintarea unui sindicat. In urmatorii ani, de la drepturile elementare ale unui angajat si pana la dotarea minima si elementara a unei ambulante, totul devine dezbatere intre sindicatul proaspat infiintat, vechiul sindicat si conducere. De la medicamentele din truse pana la cauciucurile de iarna si placute de frana... totul cu efort... Am trait experienta ambulantei, a garzilor interminabile in masini neincalzite, dar si bucuria aducerii de bine, mai multi ani si in mai multe locuri din tara. Am intalnit o multitudine de cazuri si tot atat de multe tipologii. Pacientii sunt diferiti, fiecare isi manifesta personalitatea sa, de multe ori noi, medicii, incercand sa-i aparam de aceasta personalitate... Intotdeauna am fost acuzat ca se asteapta dupa mine... Cand eram medic de familie, desi programul meu incepea la 8, pacientii erau revoltati ca asteapta de la 6...(cine ii punea sa vina atat de devreme, nu stiu...). Noaptea, desi ma trezeam si raspundeam urgentelor care apareau, nemultumirea era aceea ca prea mult dureaza pana ma trezesc ca sa vad un pacient care tusea de doua saptamani, iar acum la 2.30, tusea mai tare... Adevaratele urgente asteptau, in timp ce tupeul si nesimtirea dadea buluc - un pacient imi reprosa ca incui usa de la intrarea in casa si, astfel, trebuie sa astepte la usa pana ma imbrac, sa-i vad copilul caruia a refuzat sa-i administreze tratamentul medicamentos sub pretextul ca" Nu am timp de asta! Eu am serviciu..." Pacientii asteptau prea mult la usa cabinetului... (in ciuda existentei de banci in sala de asteptare, se inghesuiau toti la usa, in picioare, ceea ce acum ma pune pe ganduri: oare erau chiar atat de bolnavi pe cat apreciam eu pe atunci?). Mi s-a reprosat ca prea mult timp consult copiii care urmau sa fie vaccinati in timp ce "adevaratii bolnavi" (care de multe ori miroseau a alcool) asteapta... Da, inainte vin prostia, tupeul, nesimtirea...la urma insa, ramaneau cativa batrani, femei suferinde cu cate un copil in brate si alti trei asteptand-o... erau putini adevaratii pacienti care veneau la cabinet si asteptau o mana de ajutor. Daca am gresit vreodata cu ceva, fata de ei am gresit, pentru ca i-am vazut la sfarsitul zilei, pentru ca le-am acordat prea putin timp fata de ceilalti bolnavi inchipuiti care "trebuiau sa fie consultati imediat, deoarece urmau sa prinda autobuzul"... oameni care nu se puteau deplasa la cabinet, dar ma asteptau acasa, cu increderea ca voi veni - dupa vreo 12 km, prin ploaie, peste dealuri, am ajuns sambata dupa masa la o batranica cu ochi albastri, care avea o fata surda, bolnava de reumatism; surdomuta i-a facut semne batranei. Am intrebat-o ce anume spune si... "Se bucura maica, zice: vezi, ti-am spus eu ca vine, si a venit!". De la acesti oameni am invatat ca cea mai mare crima este sa inseli increderea unui om.. nu speranta, nu dragostea, ci increderea. Unii dintre ei ma rugau sa-i ajut sa mai traiasca vreo doua zile pana ajungeau copiii acasa, altii sa-i ajut sa doarma, sa nu se chinuie prea tare, daca tot mor... Adevaratii suferinzi erau putini, dar ei dadeau sens profesiunii de medic. Suferinta lor si bucuria celor insanatositi dau dimensiunea unei lumi aparte, in care compasiunea si dragostea infrunta tupeul si mitocania si inving. Intotdeuna! Pacientii erau chiar mai nerabdatori cand era vorba de ambulanta... Nu conta ca sunt vreo 30-40 km de parcurs, nu conta starea drumurilor, nu conta ca nu era nici o masina disponibila... Pacientul trebuia servit imediat, altfel ne astepta cu injurii, amenintari.. iar mai nou cu televiziunea. M-am intrebat deseori cati parinti isi invata copiii sa nu sune la pompieri sau la ambulanta doar asa ca sa se joace, blocand liniile telefonice. Pana la aparitia sistemului 112, liniile telefonice ale ambulantei erau 40% ocupate cu astfel de apeluri, dispecerii erau extenuati de atatea injurii repetate la nesfarsit... din joaca, desigur, o joaca care a costat vieti. Oameni saritori cand e vorba de un betiv care mormaie langa un boschet ("faceti ceva, nu vedeti ca moare?!") dar indolenti si nepasatori cand sunt rugati sa dea o mana de ajutor la ridicarea si transportul unui pacient obez, cu infarct, pe targa. Oameni care au nevoie de ambulanta noaptea la doua, pentru ca le e frica sa stea singuri sau oameni care nu vor sa urce in ambulanta dupa ce au chemat-o, de frica injectiilor. Oameni care nu acorda prioritate ambulantei - ei "stiu" ca nu e nimic grav, numai "astia se dau mari cu sirena lor".... oameni care vin frangandu-si mainile: "Spuneti-mi cu ce pot sa ajut??". Cine poate judeca, cine poate expune sentinte sau generalizari? De multe ori nu mi-am inteles pacientii, nu mi-am inteles confratii medici si, poate, nici ei pe mine... Cineva spunea ca ne nastem singuri si murim singuri... Asa o fi, dar poate ca tocmai aceasta singuratate este cel mai de pret lucru pe care il avem de impartit cu ceilalti, pentru a ramane oameni. Acest gand ma face sa pun intrebari, celor care le vor citi, aceleasi intrebari pe care mi le-am pus mie :

De ce exista un deficit atat de mare de personal in serviciile de urgenta?
De ce s-a infiintat un serviciu SMURD care lucreaza in multe localitati numai cu pompieri care dupa trei saptamani de instruire medicala pot face orice, fara a cadea sub incidenta malpraxis-ului?
De ce televiziunea prezinta numai echipaje SMURD in actiune dar omite sa spuna ca nu o data acestea au asteptat o jumatate de ora cu pacientul pe sosea pana la venirea televiziunii, pentru reclama...
La cat s-au ridicat cheltuielile SMURD-ului fata de a serviciilor de Ambulanta si de ce pentru acestea din urma nu sunt niciodata bani si la fiecare sfarsit de an se subliniaza nerentabilitatea Serviciilor de Ambulanta Judetene?
De ce de fiecare data cand exista o revendicare din partea medicilor, apare o stire traznet care pune sub semnul intrebarii credibilitatea unei intregi categorii profesionale??
De ce cand un medic greseste flagrant, masiv, irecuperabil, Colegiul Medicilor nu numai ca nu se sesizeaza, dar se "sifoneaza" daca este sesizat, iar legea tace?
De ce cand un medic este agresat in timpul serviciului si are singura vina ca isi face meseria, Colegiul Medicilor ramane impasibil, iar "legislatia in vigoare lipseste".. ?
De ce promovam mediocritatea medicala, rezidentiatele fiind stagii de umilinta si servilism, la fel ca si atestatele ulterioare?
De ce primesc aviz de functionare unitati medicale insalubre (vrea cineva exemple?..), iar cabinetele si clinicile ireprosabil dotate, raman obiectul bataii de joc al unor medici-functionari care nu pot trece peste "lipsa unei incaperi anume in care sa se usuce mopul cu care s-a sters pe jos" sau peste "mirosul nu-mi place"...?
De ce un copil in stare critica are de asteptat vreo 10 ore un consult medical din partea medicului de garda care este si directorul (pardon, managerul) acelui spital, pana cand domnul manager termina de acordat interviul la radio despre eficienta domniei sale in postul pe care il ocupa?
De ce mai ales, ne prefacem ca toate acestea nu exista?.................................................................................................................................................... .............................................................................................................................. ................................................................................

Riscam sa ne prefacem atat de bine, incat viata insasi va parea o prefacatorie si, astfel, existenta ne va uita. Sau noi o vom pierde....

Am aflat un secret: moartea nu are legatura cu boala. Un om sanatos moare ca si unul bolnav, dar de trait traiesc diferit. Boala nu duce spre moarte mai mult decat duce viata, dar o face dormitand, uitand frumusetea acestei lumi, uitand lumina si intunericul, uitand pana si de noi insine...

........medici

2009-02-23T22:32:00.005+02:00

II.

Medic la tara. Teribila frica ca as putea face ceva gresit... Ma intalnesc din cand in cand cu prieteni rasfirati prin tara : aceeasi teama ii bantuie pe multi dintre ei, altii nu vor sa recunoasca. Citim din carti intre doua consultatii, punem sub semnul intrebarii tot ceea ce stim... Noaptea e chinuitoare, in minte revenind obsedant posibilele greseli de diagnostic si tratament pe care sa le fi facut in timpul zilei. In medicina nimic nu e sigur. Nesiguranta e singura certitudine... suna bine, dar era extrem de greu sa acceptam. Primeam pacientii si ziua si noaptea, faceam vizite la domiciliu chiar daca acesta era la 7-8 km de sat, cumparam medicamente de la farmacie pe banii mei pentru cei care nu puteau sa se mai deplaseze si nu aveau pe nimeni, eram moasa, cardiolog, neurolog, dermatolog... Apoi ne intalneam din nou, cativa prieteni: asta faceau si ei, luptau cu boala, cu saracia si cu propria nestiinta. Am ajuns intr-un tarziu la concluzia ca suntem bine intentionati si avem suflet bun, dar nu ne prea duce capul. Aveam pretentii foarte mari de la noi. Ne certam cu pacientii care isi neglijau copii, iar un coleg dintr-un sat de munte, un baiat robust (plecat de cativa ani in Ungaria) a recurs nu o data la forta fata de pacientii in stare de ebrietate cate isi neglijau complet copiii... Ne impartaseam zvonuri: unii medici lasa parafa asistentei, care face retete, tot ea consulta pacientii si medicul vine vreo 2-3 ore pe zi la cabinet.. altul trimite toti pacientii la specialist, el nu mai vede pe nimeni si nici macar nu-i mai consulta pentru a le stabili diagnosticul. Erau si cativa sarlatani cu diploma de medic, care aveau insa o pacientura numeroasa. Prescriau retete scumpe, lipsite de valoare terapeutica, dar plateau cate un satean sa-l laude, sa le spuna si celorlalti ca l-a scapat de cine stie ce boala incurabila.... Ne certam cu autoritatile, ne luptam sa vaccinam, sa tratam in conditii de front de multe ori, iar hartiile se inmulteau, pretentiile celor de la Directia Sanitara si mai tarziu de la ASP si Casa de Asigurari, cresteau in ceea ce privea birocratia si nu numai. Intr-o zi de ianuarie, o doamna doctor care raspundea de raportarile vaccinarilor pe judet m-a amenintat cu sanctiuni financiare daca nu vaccinez mai multi copii. Eforturile mele de pana atunci trecusera neobservate si am rabufnit: "Ceilalti colegi au raportat altceva? Ce aveti cu mine? / - Ceilalti colegi au raportat vaccinari de 100%, chiar si cei din comuna M.. / - De comuna M.. tine si satul C.., si acolo au fost vaccinati toti copiii? / -Da, si acolo! / Bine dar acolo nu a intrat inca plugul sa dea zapada! Sunt inzapeziti de mai bine de o saptamana.. Cum au vaccinat? / - Nu ma intereseaza, eu trebuie sa raportez la Bucuresti!..." Se vaccina pe hartie. Nu conta nimic de fapt, decat sa iasa pe hartie. M-am ingrozit. Le-am telefonat prietenilor cu care pastram legatura, si ei medici de familie. Unii plecau din sistem, altii se incapatanau sa lupte cu autoritatile, cu minciuna aplicata sistematic, legalizata si institutionalizata. Colegiul Medicilor avea o singura problema: "am dori sa crestem cotizatiile intrucat nu avem inca un sediu, si am vrea sa luam o vila... frumoasa, care sa ne reprezinte!" Nici un sprijin! Aveam 60-50 de pacienti pe zi. Am renovat dispensarul, am facut disperat imbunatatiri, modernizari, refuzand sa accept realitatea: pe cei din minister si pe reprezentantii lor locali (Directia de Sanatate Publica) ii durea in cot de asistenta medicala de familie, iar cand mi s-a cerut socoteala de ce am facut modernizari in cabinetul medical si de ce au costat atat (in ciuda actelor doveditoare privind preturile minimale ale lucrarilor, pe care le-am obtinut prin staruinte si umilinte..), am devenit brusc lucid, m-am mai intalnit o data cu cei cativa prieteni si mi-am luat la revedere. Plecam la Ambulanta, luandu-mi ramas bun de la intregul care imi consumase energia, ma imbogatise cu experienta profesionala si caruia ii daruisem cei mai frumosi ani.... In aceasta perioada un rol special l-au ocupat pacientii. Ei m-au invatat lucruri elementare, care aveam sa constat mai tarziu ca definesc Romania...

Medic si pacient

2009-02-23T15:15:00.006+02:00

Am urmarit cu sufletul la gura campania de.. infierare a ceea ce este medical (implicit a ceea ce este medic) in Romania. Am trecut printr-o multitudine de stari sufletesti, (de unele nici macar nu aveam habar ca as fi in stare), pentru a lua o hotarare: sa scriu despre ceea ce eu am trait ca experienta directa in Romania, ca medic, pacient, dar in primul rand ca om. Sa incep cu inceputul: Facultatea de Medicina.. multi studenti, mai mult sau mai putin interesati de studiu, cu mai mult sau mai putin talent, dar indiscutabil efervescenti, aplecati spre cautarea si gasirea unei identitati prin actul medical, cercetare stiintifica, voluntariat in serviciile de urgenta (ce magie exercita SMURD-ul atunci! ...) si deoarece toate astea aveau oficiala recunoastere dupa obtinerea diplomei de medic, am acceptat sesiunile lungi, am sustinut examene cu o mai mica sau mai mare legatura cu medicina... am parcurs sase ani care, eram constienti ca vor fi urmati de altii multi, de studiu. Din punctul meu de vedere, am parcurs o scoala invechita, pe care nu pot sa nu o critic, in cel mai academic mod. Intreaga facultate de medicina se poate rezuma la maximum 4 ani, daca se renunta la materiile sau materialele inutile, fara relevanta in practica medicala, aceasta insemnand renuntarea implicita la sustinerea orgoliilor unor profesori care uita ca medicina nu inseamna Biochimie, Histologie sau Anatomie... Elemente din aceste discipline si multe altele, sunt necesare, dar nu studiul lor aprofundat. Dupa o rapida estimare, cam 75-85%, din ceea ce se invata in facultate, este inutil pentru practica medicala. O alta problema o constituie memorarea... Desi exista agende, ghiduri terapeutice, si alte materiale de inspiratie, se insista asupra memorarii a cat mai multe date, majoritatea schimbandu-se intr-un an, cel mult doi (vezi Farmacologia). In timpul stagiilor pe diverse sectii, (cu una sau doua exceptii) noi studentii eram ignorati, neexistand cadre universitare dispuse sa ne initieze, sa ne destainuie mereu surprinzatoarea magie, a actului medical. De o atentie deosebita se bucurau doar studentii cu pile, ai caror parinti (persoane importante) vorbisera in prealabil cu d-nii profesori... A propos, am terminat facultatea in 1996.., poate lucrurile s-au schimbat de atunci... Majoritatea profesorilor, nu erau capabili sa-si sustina afirmatiile, astfel incat disputele academice atat de stimulative in alte universitati europene, la noi lipseau.. Le multumesc din suflet insa, acelor profesori minunati (prea putini din pacate), care prin felul in care isi prezentau cursurile, prin consistenta discursului faceau sa se umple amfiteatrele pana la refuz.. Exista o lege nescrisa, extrem de daunatoare: toti care au intrat la medicina, trebuie sa si iasa... In S.U.A, Germania etc, o carte medicala, are 5-6 autori/coordonatori, si cateva zeci de colaboratori. In Romania, 1 autor scoat zeci de carti care prin intermediul Colegiului Medicilor intra in bibliografia obligatorie a examenelor din timpul facultatii si de dupa.. Oare de ce?.. Acei studenti care au reusit sa supravietuiasca platitudinilor asa zis stiintifice, cei care au incercat si au reusit sa-si pastreze mintea si inima deschise catre nou, catre practic, si in ciuda nestiintei (cumplita povara) sa ramana deschisi la suferintele semenilor lor, acei studenti au devenit medici si nu doar licentiati in medicina. Multi insa s-au pierdut pe drum, s-au complacut in formalismul birocratic si de casta care bantuie lumea medicala, iar dupa acceptarea unor compromisuri majore l-au acceptat si pe cel al incompetentei mascata sub halatul alb. Toti acestia sunt printre noi si merita sa-i descoperim. Le voi relata istoria (din putinul pe care il cunosc) pana in momentul prezent, cand au fost pusi la zid impreuna, iar mass media i-a masacrat deopotriva... In momentele de criza (morala, politica, economica, etc..), romanii organizau jocuri cu gladiatori.."Panem et circenses".. asta a oferit mass media acum, mai putin paine, iar daca paine nu este, cu atat mai amplu trebuie sa fie circul pentru a capta atentia... Voi reveni ..

Dincolo de ziduri

2009-01-18T19:13:00.006+02:00

Pe strada pe care locuiesc, trec multi calugari. Unul s-a indreptat odata spre mine si m-am speriat atat de tare incat nu am mai auzit ce spunea, oricum ceva inofensiv, legat de de soare si ploaie.

Nu stiu de ce ma sperie.. Poate pentru ca odata am fost curios si l-am intrebat pe un calugar batran cum vede el omul. Mi-a raspuns ca il vede ca pe o fiinta slaba, supusa greselii, nedemna si nerecunoscatoare. Asta m-a pus pe ganduri, deoarece asa ii vedeam si eu pe oamenii indragostiti: impiedecati, slabi, gresind intentionat sau nu, nerecunoscatori fata de prieteni, obsedati de o alta fiinta.. De unde am dedus ca la originea omului a stat o mare si cumplita indragostire a nu stiu cui de nu stiu cine. Am incercat si eu de cateva ori starea aceea de ameteala si slabiciune si nu pot spune ca am fost mandru de ce facusem si cum ma comportasem in acea perioada cu mine si cu ceilalti deopotriva.

De ceva vreme , tocmai cand credeam ca viata ma facuse mai intelept, adica mai prudent si putin mai cinic, m-am indragostit din nou. Nu de o femeie, si nici macar de un barbat. Sentimentul meu era indreptat spre salcia pletoasa aflata in capatul aleii dintre blocuri si marginea unui teren larg, ramas viran. Pletoasa, curgand pe aripi de vant, incapatanata si tandra se apleaca asupra mea ori de cate ori ma apropii. Ma lasa sa-i pipai coaja aspra si moale totodata, deschizandu-si cicatricile lemnoase pentru a face loc degetelor mele, si ma plezneste usor peste ceafa cand merg prea departe... Ne vedem cu adevarat noaptea, cand sunt prea putini ochi in jur. La inceput imi era rusine pentru mine, sa nu fiu vazut acolo, imbratisat de frumoasa mea tacuta. Acum mi-e rusine pentru ea... Nu as vrea sa-i afle nimeni taina, nu as suporta sa fie privita cu dispret, sila, sau in alt fel decat s-a obisnuit pana acum. Noaptea ne stia imbratisati, stelele o stiu cum se lasa pe spate curbandu-si trunchiul pentru a ma lasa pe ea, cum se rasuceste intr-o parte si alta pentru a ma simti mai bine si nu o data m-a acoperit cu crengile si frunzele ei cand a trecut cineva, stiind parca de temerile mele, impartasite sau nu.

Iarna, era capricioasa, amortita si uneori nu-mi raspundea la imbratisari si mangaieri cu lunile; ne iubeam in ritmul anotimpurilor - am invatat si asta - iar ziua ne priveam doar, insinuant si senzual, mai ales dimineata cand lumina proaspata te imbie la viata si nerusinare. Cu timpul mi-am dat seama ca viata mea se schimbase mult : eram mai apropiat de fiul meu, imi ajutam vecinii si prietenii, puteam chiar sa ma intalnesc cu fosta sotie si sa-i zambesc fara obisnuita politete rece.

Dragostea nu ma facuse mai slab, mai neindemanatic, si asta era ciudat. Nu mai stiam: oare am fost vreodata indragostit? Iar daca am fost, atunci, acum, acum ce nume purta starea mea strapunsa de sentimentele calde pe care le impartaseam cu salcia mea pletoasa?

Intr-o zi, au masurat terenul viran, pentru a construi o biserica, iar pentru gardul de caramida cu grilaj inalt nu era destul loc.. Au taiat salcia, au ridicat gardul si au adus calugari..

Acum nu mai plang... Am reluat vechea slujba, imi fac singur de mancare si vorbesc uneori cu vecinii, adica le raspund la salut. Doar calugarii ma sperie foarte tare, chiar daca vorbesc sau tac despre soare, ploaie si alte lucruri inofensive. Acele lucruri ei nu le vad si oricand in orbirea lor pot ridica peste ele un gard de manastire de care sa-l tintuiasca pe omul slab, strain greselii si vesnic recunoscator iubirii sale...

28.02 2007

Stele...

2009-01-09T23:27:00.004+02:00

Am locuit o vreme in Bucuresti.. Vara sufocanta, aglomeratia, claxoanele isterice m-au facut adeseori sa-mi doresc sa ma aflu pe o alta planeta, m-au facut sa-mi ridic privirea spre cer ca inspre o poarta de evadare..; randurile de mai jos s-au nascut la sfarsitul unei zile epuizante, in asteptarea calmului relativ al noptii: "Stelele asteapta..Asteapta apusul uneia dintre ele pentru stralucirea tuturora. Asteapta noaptea, pentru a spulbera iluzia intunericului. Stelele asteapta sa fie cazatoare, sa fie implinitoare ale unor cai desprinse din dimensiunea adanca a nasterii lor. Stelele pot sa moara cand strangem pleoapele, sa renasca inmiit in apa baltilor, sa cada printre frunze coapte si fragede pana pe buzele noastre pentru a ne hrani trupul flamand de somn. Stelele cresc ca flacara lumanarii, palpaind in causul necunoscutelor si infinitelor clipe, ele pot naste lumi noi, continente imposibile, corabii magice si fluvii intre realitati concrete si abstracte, intre inima si mintea noastra, ne pot calauzi, ne putem insela.. Ne vor astepta o eternitate.." Astazi, in plina si geroasa iarna, aproape de munti, departe de Bucuresti, imi surprind privirea indreptata spre stele, pandind parca o noua poteca, o noua calatorie fiind gata sa inceapa; unde, incotro?? Nu stiu, dar cred in aventura momentului, chiar daca uneori intelesul ei mi-a scapat.. Tuturor celor cautati de drum si cautatori de drumuri in aceasta noapte acoperita de ger, doar drum bun...

Karl si cutia cu lumini

2009-01-08T22:48:00.003+02:00

Am fost pentru cateva luni medic in Rupea-un oras medieval, cu o cetate medievala, stradute inguste si amintiri acoperite de praf. Deserveam si cateva sate din jur, iar drumurile neasfaltate, taiate prin camp sau paduri, peste podete de lemn mi-au lasat ragazul de a descoperi ceea ce altadata trecusem cu vederea, ca Lumea incepe si continua dincolo de privirile mele iar oamenii cresc si cad in propriile lumi individuale.. Astfel s-a nascut si asezat pe hartie intr-o seara de toamna destul de rece din cate imi amintesc, "Karl si cutia cu lumini".. :

["Cutia cu lumini", ii trezea batranului Karl sentimente contradictorii: il intrista, desi nu o data simtise acel neastampar copilaresc care preintampina o mare aventura, vazand-o.

"Cutia cu lumini"- asa numea el masina rosie cu alb, cu lumini albastre pe ea si o cruce mare albastra. Masina venea dupa oameni bolnavi, ii ducea undeva in orasul cel mare de unde putini, prea putini in ultimul timp, se mai intorceau.

In satul sau, ca in atatea alte sate sasesti, batranetea era ca o mama buna care isi strange copiii pe langa ea, lasandu-i sa plece dupa ce ii pregatea pentru o noua si ultima schimbare.

Karl ramasese aproape singur, cu multe case goale in jur, cu multe amintiri, pe care le gazduia sub tample. Intotdeuna atent la sine, la hainele pe care le purta, la asternuturile care niciodata parca nu erau destul de albe, isi pastra curatenia casei si a trupului intr-un ritual ordonat de miscari care ii dadeau impresia ca ea, Ella, prima si ultima sotie, mai era acolo, bucuroasa sau dojenitoare, gata de cearta si impacare pentru lucrurile mari si mici insamantate si crescute din viata lor impreuna.

Un ochi atent, ar fi putut observa ca de ceva vreme, pe langa taietorul de lemne nu mai strangea nimeni aschiile iar butoaiele cu apa nu mai erau primenite -pe batranul Karl il durea spatele si atent la el, uita din ce in ce mai des de lucrurile care l-ar fi putut obosi peste masura..

Apoi, intr-o zi de gheata si fum, mana si piciorul stang s-au zbatut ca o aripa de pasare si cuprinse de furnicaturi au incetat sa-l mai asculte. Aceasta era o problema in plus pentru Karl care se straduia sa spele si sa albeasca hainele de duminica cu o mana in timp ce toate ustensilele destinate acestei operatiuni aveau doua torti. Treptat insa, a inceput sa nu le mai poarte iar starea aceasta de lucruri nu a putut umbri stralucirea florilor de mar, fosnetul usor al trifoiului din spatele casei si mai ales lumina pe care primavara o revarsa frenetic, pretutindeni in jur... Si toate ar fi putut continua in cursul lor firesc daca animalele din gospodarie nu l-ar fi dat de gol : mugetul lor i-a alarmat pe ultimii vecini, care banuiau ceva iar acum erau siguri ca singuraticul Karl nu-si mai putea hrani animalele. Tot ei au chemat "cutia cu lumini", convinsi ca era singurul ajutor pe care altii, l-ar fi putut da, insa mai mult asteptau disparitia lui Karl in pantecul masinii rosii cu lumini albastre, care ii despartea sigur si ferm de suferinta lor la vederea batranului neputincios.

Pentru Karl nu era nici un mister, nici o umbra de teama nu il insotea pe cand un tanar si o tanara l-au luat pe sus si cu grija l-au asezat pe un pat ingust si ciudat din "cutia cu lumini".

Fara de veste insa, o moale adiere parfumata si-a facut loc spre narile batranului, apoi mai adanc, spre sufletul lui.. Era miros de femeie tanara, de piele proaspata a unui trup cald, dornic de dragoste. Asistenta era preocupata cu montarea unei perfuzii iar lacrima muta din ochii batranului s-a prelins neobservata pe obrazul neras. Trupul lui Karl cel batran si obosit se framanta inlauntru, mintea lui descatusase imaginea Ellei mai proaspata ca oricand iar rusinea pentru hainele si mirosul sau, ii strangea in cercuri de fier pieptul, abdomenul uscat, oasele .. Viata lui si a ei, viata lor se insinua in parfumul fin al tinerei de langa el, cu ochi mari si buze carnoase ca merele din livada sa pe care stia acum, acum.. ca niciodata nu le va mai scalda in lumina ochilor sai si nici in amintirea calda a Ellei.

Era prea mult si Karl se stranse din trup si din pleoape, cazu inlauntrul sau pentru a-si vedea rasuflarea ridicandu-se incet, greoi, spre marginea lumii sale si a luminii ei.

Masina a pornit in viteza, in sunet de sirena si licariri albastre iar in urma ei a mai ramas un corb plutind pe cerul insuportabil de albastru al unui sat sasesc, rotindu-se o data, inca odata inainte de a plana mai departe spre un loc indepartat, nestiut inca de noi." ]