vineri, ianuarie 02, 2015

Cum


Ascult tacerea lumii
Cum trece in lumina
Si muntii curg din noapte
In rauri catre ziua.

Unde sub corbii negri
Zapezile se plimba,
Iar apele albastre
In pescarusi se schimba.

Ascult tacerea lumii
Cum rascoleste-n mine
Urme de fiara sura
Si de urlat imi vine.

Unde nebune capre
Isi calca peste moarte,
Ascult tacerea haitei
Care imi sufla in spate.

Ascult cum creste graul
Din miezul painii noastre,
Cum fructul plin de seva
In floare se desface,
Cum se ridica regii
Si timpul se intoarce.

Ascult rauri de aur
Izbindu-se de nori
Si ma invata mosii
Care-au crescut in flori,
Cum ridicat in mine
M-ai adunat in stele
Si m-ai strivit de tine

Pamantul Daciei mele.

joi, ianuarie 01, 2015

Inca o "prostie" II...

foto: wallpaperhd77.com 

Nimic nu exista doar de dragul exercitiului intelectual. Necesitatea existentei lucrurilor si fenomenelor o gasim in insasi conjunctura necesara aparitiei si formarii lor.
Chiar si prostia este necesara. Ea apara fragilitatea egoului imatur si o face atat de bine, incat il conserva in imaturitate.

Prostia opereaza cu axiome, certitudini si verdict. Acolo unde ziua se intrepatrunde cu noaptea, unde marea si uscatul isi disputa plaja, acolo unde incertitudinea este singura certitudine, nasterea unei individualitati se cere ocrotita. Formarea unui ego necesita protectie.

Astfel “stiu” ia locul cunoasterii, convingerea inlocuieste cautarea,  iar verdictele iau locul intelegerii. Un ego tanar este temator de moarte si forta care a generat nasterea sa se opune cu toata taria disolutiei sale. Abia format, el risca la adierea primei variabile sa se reintoarca in haos. Teama si anxietatea il insotesc, iar pentru a le face fata, persoana consuma enorm de multe resurse fizice si psihice. Un copil care creste intr-un climat de insecuritate si violent va aparea nedezvoltat in comparatie cu ceilalti.

In fata temerilor legate de disolutia sa, ego-ul apeleaza la cel mai eficient paznic: prostia.

In fata intrebarilor, prostia ofera adapostul certitudinilor. In fata criticilor, ne protejeaza prin verdicte. Autosuficienta si atotcunoscatoare, prostia ar disparea, ca orice construct cognitiv, la prima experienta directa. Dar nu se intampla aceasta pentru ca nu este un construct doar cognitiv; latura sa afectiva - mandria, ii confera rezistenta, persuasiune, longevitate. O vorba populara spune ca “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”.
Aceasta observatie surprinde articularea cognitiv-afectiva, care permite prostiei sa-si pastreze autoritatea asupra persoanei ca paznic si partener de relatie totodata. Mandria nascuta dintr-un sentiment al valorii este consistenta, fiind un transportor al acelei valori catre obiectul manifestarii ei. Mandria indusa axiomatic ramane o simpla emotie redundanta. Mandria de a fi roman, de exemplu, se poate diferentia intre mandria de a te sti roman si mandria de a te simti roman, iar ignorarea nuantelor naste confuzii regretabile, inlocuind patriotismul cu o desueta bravada.

Fiecare dintre noi a avut sau are certitudini: o educatie acceptiva si participativa le va pune sub semnul intrebarii la timp, in timp, gradual, lasand loc consolidarii egotice sub semnul cautarii destinatiei sale si nu al supravietuirii.

Prostia este legitima, ca un reflex de aparare. Intolerabila insa, datorita manifestarilor ei, arunca persoana in cercul vicios al rejectarii si mascarii “daunelor” prin perseverenta… Daca nu am fi vulnerabili, nu am avea nevoie de ea. Prostia este confortabila, la indemana. Folosirea ei insa va da dependenta!
Desprinderea din tiparul protector al prostiei a fost sau este o provocare pentru fiecare dintre noi. Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Alba ca Zapada isi vor pastra existenta pana la constientizarea lumii imaginare careia ii apartin. Si acesta este demersul pe care il presupune maturizarea noastra: constientizarea. Constientizarea si, implicit, renuntarea la prostie este singurul efort pe care cresterea noastra il cere continuu, cu intensitati diferite in functie de capacitatile noastre afective si cognitive de a relationa cu noi insine si cu ceilalti.

Cand traficul de droguri infloreste, cand ni se cere credinta, supunere, dar mai ales sa gandim pozitiv, cineva ne vrea convinsi, autosugestionati, inconstienti. Adica prosti. Iar sub tentatia comoditatii, protectiei si mai ales a iluziei, putem spune “da”. Evaluand costurile am putea spune si “nu”. Dar… o vom face?